Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O gigantică "latrină publică" a fost dezgropată în Argentina, cercetătorii descoperind mii de excremente fosilizate de acum 240 de milioane de ani. "Rămăşiţele" aparţin, în principal, speciei Dinodontosaurus, erbivore de mărimea unui rinocer care aveau un loc desemnat pentru defecare în cadrul teritoriului grupului.
Fosilele conţin indicii despre dieta animalelor, despre bolile de care sufereau şi despre tipul de vegetaţie care exista acum 240 de milioane de ani.
Şi în ziua de astăzi elefanţii, antilopele sau caii sălbatici au o zonă specială pentru defecat pe teritoriului în care trăiesc. O astfel de precauţie serveşte un dublu rol - ţine departe paraziţii de terenurile pentru păscut, grămada de fecale făcând totodată cunoscut prădătorilor faptul că turma de animale este una mare.
Fecalele fosilizate (coproliţii) erau şi de 40 de centimetri diametru, unele având câteva kilograme. În ce priveşte densitatea de coproliţi, cercetătorii au găsit şi 94 pe metru pătrat, într-o zonă care are 900 de metri pătraţi.
"Am ştiut imediat cui aparţin aceste rămăşiţe. O singură specie putea lăsa fecale atât de mari şi am găsit şi numeroase oase în apropiere", a declart doctorul Lucas Fiorelli, cel care a făcut descoperirea, referindu-se la Dinodontosaurus.
Dinodontosaurii erau reptile oarecum asemănătoare cu rinocerii din ziua de azi, lungi de 2,5 metri care aveau un cioc cu ajutorul căruia smulgeau iarba, dar şi doi colţi care ieşeau în jos de-o parte şi de alta a botului.
Aceste animale au trăit spre sfârşitul Triassicului, în perioada în care au apărut primii dinozauri.
Faptul că aveau un loc desemnat pentru defecare este încă o dovadă că erau animale de turmă, spune doctorul Fiorelli.
"Strategia defecării avea sensul ei. În primul rând se evitau paraziţii - nu mergi la toaletă acolo unde mănânci, dar era şi un semnal de avertizare pentru prădători - suntem o turmă mare, staţi departe", spune Fiorelli.
Principala ameninţare pentru Dinodontosauri era Luperosuchus, un strămoş al crocodililor de azi, care ajungea la lungimi de opt metri.
Imensa grămadă de coproliţi s-a păstrat atât de bine graţie unui val de cenuşă vulcanică care i-a înglobat. "Ceva asemănător Pompeiului", spune Fiorelli.
"Când spargem aceşti coproliţi găsim fragmente de plante, spori şi paraziţi intestinali. Fiecare coprolit este ca o fotografie a unui ecosistem dispărut. Vorbim de un ecosistem foarte important în istoria evoluţiei vieţii. Primele mamifere trăiau deja alături de bunicii dinozaurilor", a declarat Martin Hechenleitner, un alt cercetător.
Citește pe Antena3.ro
