Bătălia cea mai aprigă pentru sare s-a dat joi, după ce se goliseră aproape toate rafturile magazinelor, relatează Los Angeles Times, în ediţia online. Chinezii se alarmaseră că norul radioactiv de la Fukushima i-ar fi putut atinge, iar în sarea iodată vedeau antidotul cel mai sigur şi ieftin împotriva radiaţiilor.
Din lipsă de educaţie şi informare publică referitoare la asemenea situaţii de criză, cum este cea din Japonia, chinezii îşi creaseră o falsă impresie că, dacă vor consuma suficientă sare iodată, vor fi la adăpost de orice contaminare.
Informaţia se răspândiseră din gură-n gură, pin apeluri telefonice, prin SMS sau prin orice alte mijloace, cu viteza luminii, astfel încât, în China, disperarea pentru sare a dat naştere la scene sălbatice. Cozi interminabile, buluceală, ghionturi, lupte şi chiar furturi erau scenele cel mai des întâlnite joi, în magazinele alimentare din China. Intrebată de reporterul LA Times de ce stătea la o asemenea coadă pentru sare, o femeie i-a răspuns că vrea să-şi facă provizii mai mari, pentru că auzise că şi în Taiwan ar fi fost un cutremur mare şi că “nu va mai exista sare”. Bineînţeles, în Taiwan nu fusese nici un cutremur, dar femeia o ţinea pe-a ei.
În final, au ieşit la rampă şi autorităţile chineze, ca să potolească zvonurile. La televiziune, pe monitoarele de la metrou şi din alte spaţii publice, se difuza următorul anunţ al serviciului public : “Biroul local pentru sare a declarat că există catităţi suficiente de srae. Sarea este un produs special, controlat de guvern. Rezervele de sare sunt mai mari decât cererea.”
În acelaşi timp, vecinul japonez de peste mare, care de-o săptămână îndura catastrofe în lanţ, aştepta în linişte, cu răbdare, la rând în cozi kilometrice pentru o poţie minusculă de mâncare sau doar pentru puţină apă... Aşa, ca să le ajungă şi celorlalţi confraţi!