Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Folosirea armele nucleare tactice, inclusă în strategiile și doctrinele militare, cu trimiteri exacte în regulamentele armatelor, este ținută încă în frâu doar de presiunea publică, nu și de acte diplomatice generale sau angajamente ale puterilor care dețin acest armament.
Retorica celor două tabere aflate în confruntare în Ucraina „aruncă” pe terenul de luptă și folosirea armelor nucleare. Perspectiva escaladării puterii de distrugere a armamentului angajat pe frontul „operațiunii speciale” a fost evocată de Putin și ca un semnal iminent de „alarmă nucleară”, de Zelenski. Șeful CIA, William Burns, a spus că, teoretic, există acest pericol, dar că agenția nu deține informații că Rusia ar deschide acest capitol: „Nu am văzut prea multe dovezi practice ale unor desfășurări sau dispoziții militare care să alimenteze această îngrijorare, însă urmărim acest lucru cu mare atenție”.
Ce este o armă nucleară tactică?
Armele nucleare tactice (TNW), denumite și non-strategice, sunt concepute pentru a fi folosite pe un câmp de luptă în situații militare, în special în condițiile în care în apropierea țintei vizate sunt și trupe proprii sau se află pe teritoriul unei țări aliate. Spre deosebire de armele nucleare strategice, ele au puteri mai mici și se pot folosi cu scopul distrugerii adversarului dispus pe o rază bine conturată. TNW includ bombe gravitaționale, rachete cu rază scurtă și medie de acțiune, obuze de artilerie, mine terestre, torpile care sunt echipate cu focoase nucleare. Sunt proiectate pentru ca în timp de război, acest tip de încărcătură să fie folosită pentru distrugerea unor puncte critice de deplasare ale inamicului - tuneluri, trecători prin munți, viaducte. Ele au puteri variabile, de la forța celor convenționale până la potențiale mai mari de distrugere decât ale bombelor aruncate de SUA asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, în august 1945.
TNW, sperietura reciprocă din Războiul Rece
Armele nucleare tactice au fost folosite ca un mijloc principal de descurajare reciprocă între forțele celor două alianțe politico-militare care utilizau strategia unui așa-numit „echilibru al terorii”- NATO și Tratatul de la Varșovia. TNW au format o mare parte a stocului de arme nucleare din perioada Războiului Rece. Ambele alianțe, cu precădere SUA și URSS, au dezvoltat bombe din această categorie și echipamentul de lansare adecvat. Americanii au realizat chiar una din cele mai mici arme nucleare fabricate vreodată W54, cu randament exploziv de 10 sau 20 de tone. Documente ale Pentagonului, desecretizate în 2003, menționează intenția de a folosi bombe nucleare tactice în timpul războiului din Vietnam. Rușii aveau lansatorul de rachetă OTR-21 Tochka, pentru trimiterea de focos nuclear pe o distanță de până la 185 km, și acum modelul Iskander. Francezii, cu o doctrină proprie de descurajare, au avut în dotare racheta Pluto, capabilă să tragă un focos nuclear de 15 kt la 120 km. Armele nucleare erau desfășurate pentru atacuri și riposte în bazele NATO din Europa Occidentală și Turcia și ale URSS în Germania de Est și Cehoslovacia. România a respins plasarea de arsenal nuclear sovietic pe teritoriul său, Ceaușescu pledând pentru reducerea amenințării nucleare și tratative între SUA și Uniunea Sovietică pentru stoparea amplasării de rachete cu rază medie de acțiune în Europa. După desființarea Tratatului de la Varșovia, arsenalul nuclear al URSS, desfășurat în Europa Centrală și de Est, a fost retras în interiorul Federației Ruse. O rezoluție a Parlamentului European din octombrie 2016 (RSF 2936), referitoare la securitate și neproliferare nucleară, menționează că „aproximativ 150-200 de bombe nucleare neghidate cu rază scurtă de acțiune deținute de SUA, considerate drept arme nucleare tactice sau substrategice, continuă să fie desfășurate în cinci state nenucleare membre ale NATO (Belgia, Germania, Italia, Olanda și Turcia)”.
România, în Grupul de Planificare Nucleară al NATO
În cadrul NATO există din anul 1966 Grupul de Planificare Nucleară (NPG), în cadrul căruia se discută scenariile de folosire a armelor atomice. În NPG sunt reprezentate toate statele, reuniunile fiind planificate cel puțin o dată pe an, la nivelul miniștrilor Apărării, și în caz de necesitate, la nivel de ambasadori. Cu privire la folosirea armelor atomice ale SUA staționate în Germania, Italia, Belgia și Olanda decide președintele SUA. La reuniunea NPG din 16-17 februarie 2022, a participat Vasile Dîncu, ministrul Apărării. În marja reuniunii NATO a fost semnat memorandumul de aderare a României la programul ABDM (Air Battle Decisive Munitions) care permite accesul la orice tip de muniție sau exploziv.
