Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Corepondenţă din Chişinău
În 1992, la Tighina, s-au dat cele
mai aprige lupte. Conflictul a început după ce forţele separatiste
transnistrene, sprijinite de Rusia, au atacat Comisariatul poliţiei
moldoveneşti devastându-l şi omorând mai mulţi poliţişti. După semnarea
Acordului moldo-rus de încetare a focului, în 1992,
Corepondenţă din Chişinău
În 1992, la Tighina, s-au dat cele mai aprige lupte. Conflictul a început după ce forţele separatiste transnistrene, sprijinite de Rusia, au atacat Comisariatul poliţiei moldoveneşti devastându-l şi omorând mai mulţi poliţişti. După semnarea Acordului moldo-rus de încetare a focului, în 1992, Comisariatul a continuat să activeze în partea transnistreană a aşa-numitei frontiere instalate ilegal de regimul separatist cu ajutorul „pacificatorilor” ruşi. De-a lungul ultimilor 15 ani, organele de forţă din Transnistria au încercat în repetate rânduri, fără succes, să evacueze Comisariatul poliţiei moldoveneşti din Tighina. Recent, însă, am aflat că acesta a dispărut de la sine.
MĂRTURII. „Noi nu avem comisariat aici. Nu există aşa denumire. Noi avem doar un grup operativ comun de miliţie şi poliţie”, ne-a declarat Valerii Prudnikov, cel pe care Chişinăul îl consideră „comisar de Tighina”.
Am ajuns la el după ce doi fraţi ne-au povestit cum organele de forţă transnistrene şi-au bătut joc de ei la începutul acestei luni, practic, sub privirile poliţiştilor moldoveni. Presa de la Chişinău a relatat despre acest caz. Este vorba de Viorel şi Petru Panteleiciuc care, pe data de 5 februarie, au fost agresaţi de miliţia şi securitatea transnistreană în timp ce vindeau cartofi pe partea moldovenească a pretinsului hotar. Viorel a fost răpit, iar Petru a reuşit să fugă şi a cerut ajutor organizaţiei pentru apărarea drepturilor omului „Promo-Lex” din Chişinău.
Ceea ce a urmat după răpirea fratelui său este de-a dreptul şocant şi de neimaginat, iar articolele apărute în presa de la Chişinău despre acest caz au fost suspect de cuminţi. Există detalii despre care nici nu s-a pomenit.
FILMUL EVENIMENTELOR. Dis-de-dimineaţă, pe data de 5 februarie, băieţii au intrat pe la Primăria Varniţa (subordonată Chişinăului) şi au obţinut autorizaţia necesară pentru comercializarea cartofilor. Apoi s-au apropiat de un pretins grănicer transnistrean care i-a asigurat că locul unde au parcat nu se află sub jurisdicţia Transnistriei şi că pot să-şi vândă marfa fără probleme. După ce au vândut primul sac, s-au pomenit la spate cu o maşină „Niva” cu numere transnistrene din care a coborât un individ în uniformă de culoare albastră. Acesta le-a cerut toate actele, inclusiv paşaportul tehnic al microbuzului. Tinerii i-au spus că au toate actele în regulă, dar le vor prezenta doar poliţiei moldoveneşti. Individul în albastru, care s-a dat drept „vameş” transnistrean a chemat întăriri de la miliţia şi securitata lui Smirnov. Băieţii au chemat şi ei în ajutor poliţia moldovenească. Numai că primii au fost mai rapizi, chiar dacă, teoretic, aveau să vină pe partea de „graniţă” ce nu le aparţine nici oficial, nici neoficial.
Până la venirea poliţiştilor, miliţienii şi securiştii reuşise să le ia banii, telefoanele mobile, să-i bată cu pumnii şi picioarele pe cei doi fraţi şi să-l răpească pe Viorel. Petru reuşise să fugă, iar pe drum s-a întâlnit cu poliţiştii. A revenit împreună cu ei la locul incidentului. Poliţiştii au parcat maşina în spatele microbuzului cu cartofi, astfel încât acesta să nu poată fi scos.
Cuminţi ca de obicei, poliţiştii în loc să-i aresteze pe indivizii care i-au bătut pe cei doi fraţi pe un teritoriu controlat, chipurile, de organele constituţionale ale Republicii Moldova, au început un fel de negocieri. Petru a fost dus de poliţie să scrie plângere după ce a fost asigurat că plutonierul Petrov va avea grijă de maşina cu cartofi. În scurt timp, plutonierul Petrov a venit şi el „la bază”, dar fără maşina băieţilor. Întrebat de Petru unde e microbuzul cu cartofi, poliţistul a răspuns: „Au luat-o transnistrenii”. Surprins de acest răspuns, Petru l-a întrebat: „Păi cum au luat-o? Doar microbuzul nostru era blocat de maşina poliţiei?”. Răspunsul a fost şocant: „Dacă-mi luau maşina – tu mi-ai fi cumpărat alta?”.
Petru a intrat în biroul comisarului Valerii Prudnikov. „Stătea cu mâinile în şolduri şi mă privea ca pe un contrabandist”, spune Petru. „Ce-ţi căutat tocmai aici? În altă parte nu aţi avut unde să vă vindeţi cartofii?”, l-a întrebat supărat comisarul.
Petru a înţeles că nu are rost să mizeze pe ajutorul poliţiştilor. Aştepta, însă, ca cineva să-i ia totuşi o declaraţie. A durat câteva ore, pentru că în acea zi nişte hoţi îi prădase apartamentul procurorului din Bender şi toţi poliţiştii au mers într-acolo. În timp ce aştepta, unul dintre poliţişti l-a întrebat dacă a reuşit să-şi ia rămas bun de la frate-său: „De la ei nu scapă nimeni. Sunt şi colegi de-ai noştri care stau închişi acolo. Uită şi de frate-tău, şi de maşină, şi de cartofi”, i-a spus omul legii.
Într-un târziu de el s-a apropiat o doamnă care i-a primit plângerea. Pe masa ei, Petru a zărit un prospect cu numerele de telefon ale ONG „Promo-LEX” – organizaţie din Chişinău, dar care se ocupă de apărarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Le-a sunat şi i-a anunţat că fratele său a fost răpit. La numai câteva minute cazul a intrat în atenţia Ministerului Reintegrării de la Chişinău.
Juriştii de la Promo-LEX l-au anunţat pe Petru că fratele său a fost condamnat de o instanţă ilegală de la Tiraspol la 3 zile de arest şi că în curând îl vor elibera. Ziua eliberării lui Viorel a fost, însă, una de coşmar. După ce a fost eliberat de separatişti, acesta a fost dus de poliţia moldovenească înapoi la aceştia - ba la vama transnistreană, ba la miliţie, ba la securitatea lui Smirnov: „Dacă vrei să scapi şi să-ţi scoţi şi maşina cu cartofi - semnează tot ce-ţi vor da”, l-a sfătuit prieteneşte poliţistul însoţitor. Viorel a semnat în acea zi de vreo 50 de ori şi nu are idee ce anume a semnat.
Când în sfârşit Viorel urma să fie adus în partea moldovenească a barierei, comisarul moldovean Purudnikov l-a sunat pe Petru cerându-i agitat să fugă de lângă cei de la „Promo-LEX”, pentru că „ei lucrează împotriva intereselor naţionale” şi că îi vor face numai rău. Petru nu s-a urnit, însă, din loc. „Cum puteam să-l cred pe comisar că aceşti oameni îmi vor face rău, dacă ei m-au ajutat să-l scot pe fratele meu de la separatişti, m-au hrănit timp de câteva zile, m-au însoţit peste tot, am fost cu ei la Ministerul Reintegrării, la OSCE...”, ne-a spus Petru.
Când l-au adus pe Viorel, poliţiştii nu i-au permis juristului de la „Promo-LEX” să urce în microbuz împreună cu cei doi fraţi ca să meargă la Chişinău, chiar dacă proprietarii au insistat.
Comportamentul poliţiştilor de la Tighina, dar mai ales al comisarului Valerii Prudnikov, ni s-a părut mai mult decât suspect. De aceea, am decis să stăm de vorbă cu el ca să ne convingem dacă nu cumva s-a contaminat de virusul separatismului în perioada aflării sale în funcţie la Tighina. Ceea ce am auzit de la el ne-a şocat. Comisarul ne-a vorbit în rusă lent, confuz şi utiliza frecvent cuvântul „blea”, traducerea căruia nu o putem reproduce din considerente de ordin moral. Iată interviul pe care l-am realizat cu Dl Prudnikov:
În 1992, la Tighina, s-au dat cele mai aprige lupte. Conflictul a început după ce forţele separatiste transnistrene, sprijinite de Rusia, au atacat Comisariatul poliţiei moldoveneşti devastându-l şi omorând mai mulţi poliţişti. După semnarea Acordului moldo-rus de încetare a focului, în 1992, Comisariatul a continuat să activeze în partea transnistreană a aşa-numitei frontiere instalate ilegal de regimul separatist cu ajutorul „pacificatorilor” ruşi. De-a lungul ultimilor 15 ani, organele de forţă din Transnistria au încercat în repetate rânduri, fără succes, să evacueze Comisariatul poliţiei moldoveneşti din Tighina. Recent, însă, am aflat că acesta a dispărut de la sine.
MĂRTURII. „Noi nu avem comisariat aici. Nu există aşa denumire. Noi avem doar un grup operativ comun de miliţie şi poliţie”, ne-a declarat Valerii Prudnikov, cel pe care Chişinăul îl consideră „comisar de Tighina”.
Am ajuns la el după ce doi fraţi ne-au povestit cum organele de forţă transnistrene şi-au bătut joc de ei la începutul acestei luni, practic, sub privirile poliţiştilor moldoveni. Presa de la Chişinău a relatat despre acest caz. Este vorba de Viorel şi Petru Panteleiciuc care, pe data de 5 februarie, au fost agresaţi de miliţia şi securitatea transnistreană în timp ce vindeau cartofi pe partea moldovenească a pretinsului hotar. Viorel a fost răpit, iar Petru a reuşit să fugă şi a cerut ajutor organizaţiei pentru apărarea drepturilor omului „Promo-Lex” din Chişinău.
Ceea ce a urmat după răpirea fratelui său este de-a dreptul şocant şi de neimaginat, iar articolele apărute în presa de la Chişinău despre acest caz au fost suspect de cuminţi. Există detalii despre care nici nu s-a pomenit.
FILMUL EVENIMENTELOR. Dis-de-dimineaţă, pe data de 5 februarie, băieţii au intrat pe la Primăria Varniţa (subordonată Chişinăului) şi au obţinut autorizaţia necesară pentru comercializarea cartofilor. Apoi s-au apropiat de un pretins grănicer transnistrean care i-a asigurat că locul unde au parcat nu se află sub jurisdicţia Transnistriei şi că pot să-şi vândă marfa fără probleme. După ce au vândut primul sac, s-au pomenit la spate cu o maşină „Niva” cu numere transnistrene din care a coborât un individ în uniformă de culoare albastră. Acesta le-a cerut toate actele, inclusiv paşaportul tehnic al microbuzului. Tinerii i-au spus că au toate actele în regulă, dar le vor prezenta doar poliţiei moldoveneşti. Individul în albastru, care s-a dat drept „vameş” transnistrean a chemat întăriri de la miliţia şi securitata lui Smirnov. Băieţii au chemat şi ei în ajutor poliţia moldovenească. Numai că primii au fost mai rapizi, chiar dacă, teoretic, aveau să vină pe partea de „graniţă” ce nu le aparţine nici oficial, nici neoficial.
Până la venirea poliţiştilor, miliţienii şi securiştii reuşise să le ia banii, telefoanele mobile, să-i bată cu pumnii şi picioarele pe cei doi fraţi şi să-l răpească pe Viorel. Petru reuşise să fugă, iar pe drum s-a întâlnit cu poliţiştii. A revenit împreună cu ei la locul incidentului. Poliţiştii au parcat maşina în spatele microbuzului cu cartofi, astfel încât acesta să nu poată fi scos.
Cuminţi ca de obicei, poliţiştii în loc să-i aresteze pe indivizii care i-au bătut pe cei doi fraţi pe un teritoriu controlat, chipurile, de organele constituţionale ale Republicii Moldova, au început un fel de negocieri. Petru a fost dus de poliţie să scrie plângere după ce a fost asigurat că plutonierul Petrov va avea grijă de maşina cu cartofi. În scurt timp, plutonierul Petrov a venit şi el „la bază”, dar fără maşina băieţilor. Întrebat de Petru unde e microbuzul cu cartofi, poliţistul a răspuns: „Au luat-o transnistrenii”. Surprins de acest răspuns, Petru l-a întrebat: „Păi cum au luat-o? Doar microbuzul nostru era blocat de maşina poliţiei?”. Răspunsul a fost şocant: „Dacă-mi luau maşina – tu mi-ai fi cumpărat alta?”.
Petru a intrat în biroul comisarului Valerii Prudnikov. „Stătea cu mâinile în şolduri şi mă privea ca pe un contrabandist”, spune Petru. „Ce-ţi căutat tocmai aici? În altă parte nu aţi avut unde să vă vindeţi cartofii?”, l-a întrebat supărat comisarul.
Petru a înţeles că nu are rost să mizeze pe ajutorul poliţiştilor. Aştepta, însă, ca cineva să-i ia totuşi o declaraţie. A durat câteva ore, pentru că în acea zi nişte hoţi îi prădase apartamentul procurorului din Bender şi toţi poliţiştii au mers într-acolo. În timp ce aştepta, unul dintre poliţişti l-a întrebat dacă a reuşit să-şi ia rămas bun de la frate-său: „De la ei nu scapă nimeni. Sunt şi colegi de-ai noştri care stau închişi acolo. Uită şi de frate-tău, şi de maşină, şi de cartofi”, i-a spus omul legii.
Într-un târziu de el s-a apropiat o doamnă care i-a primit plângerea. Pe masa ei, Petru a zărit un prospect cu numerele de telefon ale ONG „Promo-LEX” – organizaţie din Chişinău, dar care se ocupă de apărarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Le-a sunat şi i-a anunţat că fratele său a fost răpit. La numai câteva minute cazul a intrat în atenţia Ministerului Reintegrării de la Chişinău.
Juriştii de la Promo-LEX l-au anunţat pe Petru că fratele său a fost condamnat de o instanţă ilegală de la Tiraspol la 3 zile de arest şi că în curând îl vor elibera. Ziua eliberării lui Viorel a fost, însă, una de coşmar. După ce a fost eliberat de separatişti, acesta a fost dus de poliţia moldovenească înapoi la aceştia - ba la vama transnistreană, ba la miliţie, ba la securitatea lui Smirnov: „Dacă vrei să scapi şi să-ţi scoţi şi maşina cu cartofi - semnează tot ce-ţi vor da”, l-a sfătuit prieteneşte poliţistul însoţitor. Viorel a semnat în acea zi de vreo 50 de ori şi nu are idee ce anume a semnat.
Când în sfârşit Viorel urma să fie adus în partea moldovenească a barierei, comisarul moldovean Purudnikov l-a sunat pe Petru cerându-i agitat să fugă de lângă cei de la „Promo-LEX”, pentru că „ei lucrează împotriva intereselor naţionale” şi că îi vor face numai rău. Petru nu s-a urnit, însă, din loc. „Cum puteam să-l cred pe comisar că aceşti oameni îmi vor face rău, dacă ei m-au ajutat să-l scot pe fratele meu de la separatişti, m-au hrănit timp de câteva zile, m-au însoţit peste tot, am fost cu ei la Ministerul Reintegrării, la OSCE...”, ne-a spus Petru.
Când l-au adus pe Viorel, poliţiştii nu i-au permis juristului de la „Promo-LEX” să urce în microbuz împreună cu cei doi fraţi ca să meargă la Chişinău, chiar dacă proprietarii au insistat.
Comportamentul poliţiştilor de la Tighina, dar mai ales al comisarului Valerii Prudnikov, ni s-a părut mai mult decât suspect. De aceea, am decis să stăm de vorbă cu el ca să ne convingem dacă nu cumva s-a contaminat de virusul separatismului în perioada aflării sale în funcţie la Tighina. Ceea ce am auzit de la el ne-a şocat. Comisarul ne-a vorbit în rusă lent, confuz şi utiliza frecvent cuvântul „blea”, traducerea căruia nu o putem reproduce din considerente de ordin moral. Iată interviul pe care l-am realizat cu Dl Prudnikov:
Comisarul de Tighina: „Noi suntem ascultători”...
Jurnalul Naţional: D-le Prudnikov, noi facem un material despre cazul Panteleiciuc şi am vrea să ne spuneţi cum de s-a reuşit eliberarea lui Viorel?
- Cine sunt vizaţi în plângerile lor?
- La cei transnistreni vă referiţi?
- Eu n-am înţeles poziţia Dvs. Credeţi că ei au făcut rău că s-au adresat la această organizaţie non-guvernamentală?
- De ce în momentul eliberării lui Viorel i-aţi cerut lui Petru să fugă de lângă cei de la Promo-Lex?
- Dvs sunteţi membru al Comisiei Unificate de Control... Spuneţi-mi, Oleg Beleakov a fost confirmat în funcţia de copreşedinte al acestei comisii din partea Tiraspolului?
- Din câte ştiu Chişinăul mult timp nu l-a acceptat. Cum de l-aţi votat acum? A avut loc un târg – Viorel în schimbul votului pentru Beleakov?
- Dle Prudnikov, ultima întrebare... De ce pe clădirea Comisariatului din Tighina în locul tricolorului stă drapelul Federaţiei Ruse?
- Ruşii v-au ameninţat aşa?
