Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alegerile europene şi locale au recompensat, în Italia, două partide: Liga Nordului şi Italia Valorilor. Chiar dacă pe eşicherul politic cele două partide sunt categoric în opoziţie unul faţă de celălalt, în realitate practicile lor se aseamănă din multe puncte de vedere. Acestea ar fi premisele unei investigaţii pe care a realizat-o Ilvo Diamanit pentru cotidianul La Repubblica.
PRO SAU CONTRA BERLUSCONI?
"Recentele alegeri, la fel ca toate cele care au avut loc în ultimii cincisprezece ani, şi-au trăit traiul ca şi un referendum. Singurul lucru despre care poţi să îţi faci astăzi o idee în Italia este: pro sau contra Berlusconi? Dar, spre deosebire de alegerile precedente, de data aceasta, il Cavalliere a pierdut. Scorul său la europene (35%) a fost sub aşteptări. Cât priveşte "Poporul libertăţii" (PDL), acesta s-a situat mai bine decât liderul său, după cum au confirmat-o alegerile municipale şi cantonale (care au avut loc în acelaşi timp cu cele europene). Per ansamblu, aceste consultări au confirmat profundele schimbări care s-au petrecut în raporturile dintre politică, societate şi teritoriu şi care sunt în curs să devină operante atât în planul stângii cât şi în cel al dreptei.
Trecând la o analiză punctuală a scorurilor electorale, comentatorul constată: "Învingătorii la aceste alegeri - Liga Nordului şi Italia Valorilor (partid al opoziţiei de stânga n.n.) - au oferit o reprezentaţie cu totul de excepţie". Şi argumentează: ".În raport cu precedentele alegeri legislative, din 2008, şi europene, ponderea electorală nu numai că a crescut din punctul de vedere al valorii absolute şi al procentajelor, dar ele s-au întărit şi în ceea ce priveşte aliaţii, PDL şi Partidul democrat (PD)". "Acestea sunt - mai atrage atenţia autorul - partide foarte diferite , dar ele au în comun câteva caracteristici, începând de la temele pe care le-au impus pe agenda politică în campania electorală".
DIFERENŢE ŞI ASEMĂNĂRI
În primul rând, observă Ilvo Diamanti, este vorba despre tema securităţii, pe care fiecare dintre aceste două partide o tratează în felul său. Liga interpretează tema securităţii ca fiind "frica de alţii şi de lume", în condiţiile incertitudinilor şi ale neliniştilor generate de schimbările epocii noastre. De pildă "Liga oamenilor înfricoşaţi" a fost cea care a organizat patrulele cetăţeneşti care au şi-au pus uniforme pentru a se apăra de emigranţi şi de microcriminalitate. În schimb, Italia Valorilor (IDV), a pus sub semnul întrebării legalitatea şi a revendicat paternitatea operaţiunii "Mâini curate" întruchipată de către fostul judecător anticorupţie Antonio Di Pietro.
De fiecare dată când problemele justiţiei au fost puse pe tapet, IDV i-a susţinut pe magistraţi şi şi-a afirmat opoziţia faţă de Berlusconi. "De fapt- mai remarcă autorul comentariului - cele două partide practică , în maniere diverse şi la nivele variabile, un stil populist atât prin limbaj cât şi prin modul de comunicare."
Totuşi, este de observat faptul că aceste două formaţiuni politice sunt construite pe modele opuse, atât în plan organizatoric, c at şi în ceea ce priveşte raporturile lor cu societatea şi cu teritoriul. Liga, spre exemplu, este un partid "teritorial", nordist, care se sprijină pe o bază amplă şi perseverentă de voluntari şi de militanţi. În schimb, IDV se interesează, în mod esenţial, de mizele naţionale şi are un electorat concentrat mai cu seamă în centrul şi în sudul peninsulei. Organizarea sa rămâne fluidă, dar lipsită de o ancorare reală şi profundă în teritoriu. Până în prezent, identitatea sa este indisolubil legată de cea a liderului.
Deosebit de interesante sunt şi consideraţiile autorului asupra configuraţiei şi a arealului celor două formaţiuni. "Restrânsă în frontierele sale, stânga trebuie, azi, să facă faţă ameninţărilor venite din Nord". Argumentele în sprijinul ideii nu lipsesc. Astfel, după ultimele alegeri, Liga a progresat peste tot în regiunile "roşii" cum ar fi de exemplu, Emilia Romagna. Jucând în registrul fricii şi al localismului, Liga a ajuns să penetreze până în fiefurile tradiţionale ale stângii şi acum ameninţă bastioanele acesteia, agitând stindardul identităţii naţionale. De aceea, poate, în concluzia comentariului, autorul socoteşte deja PD ca fiind "un exilat în propria casă".
