Copiii români, eliberaţi din puşcăria lui Mussolini

de Carmen Plesa | 00 0000 • 00:00

Ministerul de Interne italian a decis că cei trei copii români, luaţi în urmă cu doi ani din familie, la Rimini, de Tribunalul pentru minori din Italia vor fi repatriaţi.

Coşmarul a luat sfârşit pentru cei trei copii români confiscaţi în urmă cu doi ani de Tribunalul pentru minori din Bologna.
Ministerul de Interne italian, prin Departamentul pentru libertăţi civile şi imigraţie, a decis ieri că Richard, Maria şi Melody vor fi încredinţaţi consulului general al României la Milano, care a cerut copiii în calitate de reprezentant al statului român.

"Am cerut copiii în urmă cu patru luni. Legea îmi permite să devin tutorele lor, în calitate de reprezentant al statului român. Joi vom merge la casa în care sunt ţinuţi pentru a-i lua. Deja caut o cursă de avion cu care să-i trimit în România, unde îi aşteaptă bunicii. În mod normal, statul italian ar trebui să plătească repatrierea, dar, dacă am sta la mâna lor...", spune consulul general al României la Milano, Tiberiu Dinu, care a mai putut să adauge doar: "I-am luat, altceva nici nu mai contează, nici nu mai pot să spun ceva".

Părinţii copiilor şi Consulatul României de la Milano se luptă de aproape doi ani să-i recupereze pe Richard (13 ani), Maria (11 ani) şi Melody (9 ani), trei copii români care au fost luaţi din familie şi încredinţaţi serviciilor sociale din Rimini.
Toate armele de luptă împotriva Tribunalului pentru minori din Bologna, o instituţie inventată la ideea dictatorului Mussolini, s-au dovedit inutile până astăzi.

Părinţii nu au avut practic nici o şansă să-şi poată recupera copiii, deşi au avut alături pe învăţătoarele celor mici, pe vecinii, pe părinţii colegilor, presa locală, precum şi pe reprezentanţii Oficiului pentru Imigraţie din Rimini, care cunoşteau foarte bine familia.

PE LISTA DE ADOPŢII
Nu numai că Tribunalul nu a ţinut cont de nici una dintre declaraţiile acestor persoane, dar a mers până la a o decădea pe mamă din drepturi, pentru că aceasta a lipsit la una dintre întâlnirile cu copiii - absenţă anunţată. Tribunalul pentru minori a tras concluzia că mama a părăsit Italia şi a decăzut-o din drepturi la începutul acestui an.

Ca totul să completeze coşmarul început în urmă cu doi ani, pe numele copiilor au fost emise decrete de adopţie şi se pare că existau din partea unor italieni una sau mai multe oferte de a-i înfia.

ÎNCREDINŢAŢI STATULUI ROMÂN
Singura şansă reală a fost cererea ca cei mici să fie încredinţaţi statului român. Din păcate, acordul de repatriere a minorilor funcţionează de foarte puţin timp între România şi Italia.
În urmă cu patru luni, consulul general al României la Milano a cerut să devină tutore al copiilor, în calitatea sa de reprezentant al statului român şi pentru că cei trei minori sunt cetăţeni români.

După doi ani de lupte cu autorităţile italiene, un fax venit ieri la Consulatul din Milano a anunţat sfârşitul coşmarului.
Ministerul de Interne italian a decis ieri "repatrierea asistată şi voluntară a minorilor, care vor fi luaţi în grijă de un reprezentant al Consulatului României la Milano din casa de tip familial în care sunt ţinuţi la Rimini (...) Situaţia copiilor va fi supusă unei monitorizări din partea autorităţilor pe o perioadă de şase luni". Consulul României la Milano va merge săptămâna viitoare să-i ia pe copii, împreună cu un avocat şi cu un psiholog.

Reprezentanţii noştri la Milano se tem că minorii au fost abuzaţi. Lor li s-a interzis să vorbească în limba română, chiar şi între ei, şi se pare că au fost ţinuţi cu picioarele pe coji de nuci într-o noapte, drept pedeapsă. Mai mult, asistenţii sociali i-au pretins şi consulului român să nu vorbească în româneşte cu cei mici.
Tiberiu Dinu nu exclude varianta de a da în judecată serviciile sociale italiene pentru tratamentul aplicat copiilor români.

PĂRINŢII NU AU PUTERE SĂ CREADĂ CĂ S-A TERMINAT
Părinţii copiilor, care acum se află în România, spun însă că nu se vor linişti până când nu-i vor vedea pe copii intrând pe poarta casei bunicilor.

"Am în faţă decizia Ministerului de Interne, dar încă nu mă pot bucura. Asistenta socială care se ocupă de copii a sunat azi să ne ameninţe că nu ni-i va da, în ciuda acestui act oficial venit de la Roma. Asistenta Zangheri ne-a spus că nu o interesează ce spun cei de la Roma, ea vrea decizia Tribunalului pentru minori. Nici nu ştim ce să credem. Ştim doar, din experienţă, ce bestii sunt. Nu ne liniştim decât atunci când o să-i vedem acasă. Sunt cei mai frumoşi copii din lume", ne-a spus ieri Dan Panciu.

În decizia pe care a luat-o Ministerul de Interne italian precizează că a ţinut cont şi de dorinţa copiilor de a fi repatriaţi şi de a trăi în casa rudelor din România.

Furaţi de la şcoală
Era 30 octombrie 2007 după-amiază când Claudia Amut s-a dus să-şi ia copiii de la şcoală. A mers mai întâi unde învăţa Richard, băiatul cel mare. "Ieşiseră toţi copiii, dar Richard nu mai apărea. Şi mi-a sunat telefonul. Erau cei de la serviciile sociale (AUSL). «Doamnă, nu vă mai duceţi să luaţi copiii, că i-am luat noi. Să veniţi să vă citim decretul»", i-au spus Claudiei. La început nu a înţeles ce se întâmplă. "Staţi să iau mai întâi copiii şi o să vin!", le-a spus românca. "Nu, nu îl mai aşteptaţi pe băiat, nu vă mai duceţi nici la fete. Copiii sunt la noi", i-au răspuns cei de la serviciile sociale. Mama a căzut din picioare.

Într-un birou de la serviciile sociale o aşteptau poliţişti, psihologi, asistenţi sociali. I-au comunicat că i-au fost luaţi copiii pentru că nu a colaborat cu serviciile sociale. I-au explicat că au luat copiii fără s-o prevină din grijă ca mama imigrantă să nu aibă ideea de a fugi cu copiii în Italia.
Decretul prin care Tribunalul pentru minori a luat copiii se baza pe articolele 333 şi 336 din Codul Civil italian, care arată că "minorii pot fi îndepărtaţi de părinţi dacă prezintă semne de lipsă de afecţiune".

În decizia tribunalului se mai arăta faptul că cei trei copii "gândesc repede, subtil, se exprimă într-un limbaj superior mediei, sunt foarte buni la matematică, ştiinţe, limbi stăine" şi folosesc cuţitul şi furculiţa când mănâncă, iar toate acestea au fost considerate semne ale severităţii mamei.
Când părinţii au cerut anularea primului decret, au fost loviţi cu un al doilea, care decidea ca minorii să rămână în grija serviciilor sociale. Motivul: la orfelinat se pot uita la desene animate, pot practica un sport şi pot lua prânzul cu diverşi amici.