Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Este Europa aptă să ia în mâinile sale situaţia în această criză mondială?”. Iată întrebarea care persistă după încheierea Reunuinii informale de la Bruxelles a şefilor de stat şi de guvern din statele membre UE pe tema depăşirii crizei economice şi financiare.
Realitate pe care o remarcă şi un comentariu apărut în cotidianul munchenez "Suddeutche Zeitung”: ”Reuniţi la Bruxelles petru a găsi un răspuns la criză, cei 27 au continuat să ofere spectacolul divizării lor”. Concluzia, lapidară şi categorică: "O prestaţie dezamăgitoare pentru o comunitate ambiţioasă pe scena internaţională.”
EUROPENII ŞI CRIZA. În articolul semnat de Cerstin Gammelia se apreciază că răspunsul la întrebarea menţionată depinde de doi factori: de europeni şi de criză. "Dacă judecăm după numărul summiturilor la care participă principalii lideri politici, timpurile sunt foarte dure pentru Uniunea Europeană. Ea trebuie să-şi demonstreze aptitudinile la fel de bine în interiorul cât şi în afara sa”. În plan intern trebuie păstrată coeziunea pentru a putea acţiona în afara Uniunii în favoarea interesului comun. "Ceea ce este un lucru anevoios în măsura în care la o situaţie politică incertă se adaugă dramatice probleme economice şi financiare. Cât priveşte viitorul Tratatului de la Lisabona – problema rămâne, acesta fiind şi motivul pentru care, de la Atena la Dublin şi de la Budapesta la Sofia, toţi şefii de stat nu luptă doar pentru câteva puncte de creştere sau pentru câteva mii de slujbe”. "Este necesar- se apreciază în aceeaşi ordine de idei - să se ştie dacă această comunitate de 27 de ţări este capabilă să îşi unească forţele nu doar la bine, cât şi la rău, aşa încât să se cunoască dacă ea este în măsură să exercite o influenţă durabilă pentru definirea noilor reguli pentru pieţele financiare şi economice”.
PRESTAŢIE OSCILANTĂ. Aşteptările sunt cu atât mai mari - remarcă Cerstin Gammelin -, cu cât ieşirea din situaţie este incertă.” Şi argumentează: ”Prestaţia Europei pe scena mondială oscilează, azi, între preteniiile sale la influenţă internaţională şi meschinăriile sale interne.” Astfel, în toamna lui 2008, atunci când criza era încă de dată recentă iar lumea întreagă era năucită de impactul neaşteptat al acesteia, UE a ştiut să profite de moment. I-a înfruntat cu curaj pe americani, slăbiţi de turbulenţele financiare şi i-a reunit în jurul mesei pe cei douăzeci de puternici economici ai planetei pentru a dezvolta cu rapiditate noi reguli pentru lumea finanţelor. Acest fapt a reprezentat ruperea unui tabu. Până atunci, o lege tacită stabilea că pieţele financiare internaţionale sunt administrate de Statele Unite. "Dar, dacă europenii ţin să confirme dorinţa lor de a juca rolul de şef de coloană, atunci ei trebuie să vină în capitala britanică înarmaţi cu idei clare, care să îi susţină.” ”Or - punctează cu sagacitate ziarul "Suddeutsche Zeitung” -, în ultimele săptămâni, în loc să-şi orienteze mijloacele şi reflexiile asupra acestui obiectiv, Europa s-a arătat preocupată mai ales de ea însăşi şi de revenirea în forţă a egoismelor. Din ce în ce mai multe costuri s-au adunat în bugetele naţionale, din ce în ce mai multe fricţiuni se manifestă tot mai energic.”Exemplele sunt tot mai numeroase: ”Finlandezii şi belgienii s-au plâns de ţările mari, în vreme ce slovenii şi estonienii au luat distanţă faţă de vecinii lor răsăriteni, cazuţi în "sinistroză” din cauza crizei”.
Urmarea?"Până să sărbătorească a cincea aniversare a intrării în Uniunea Europeană, tinerele state membre, precum Ungaria, sunt silite să ia cunoştinţă de o realitatea puţin plăcută. Integrarea în sânul comunităţii europene nu le garantează, prin ea însăşi, ziua de mâine pe care o proslăvesc.” Aşadar, "la douăzeci de ani de la căderea <
"DISCIPLINAŢI CLASA POLIICĂ!” "Conflictul Est-Vest nu este, prin el însuşi un motiv suficient pentru a provoca îngrijorare asupra coeziunii Uniunii”- se apreciază în argumentaţia publicaţiei germane. "În primejdia în care se află, europenii şi-au reînnoit, pe bună dreptate, proisiunile lor tradiţionale de securitate şi de solidaritate şi fac, în acest sens, demonstraţii practice”. În timp ce Ungaria şi Letonia sunt de câteva săptămâni victime ale angoaseilor existenţialiste, nu numai Fondul Monetar a intervenit, de asemenea UE va aloca bani pentru a evita slăbirea capacităţii economice a acestor state. "O decizie inteligentă”, pentru că "solidaritatea, oricât ar fi costisitoare, rămâne cea mai bună soluţie.”
În aceeaşi logică a analizei, Cersin Gammelin atacă în partea finală a articolului, un alt punct nevralgic. "Conflictele de interese din Europa”, despre care scrie că se dovedesc a fi cu atât mai neîndurătoare cu cât statele mari nu se vor ridica la înălţimea responsabilităţilor. "Câtă vreme vor răsuna în vechile state ale Uniunii Europene ecourile atât de puternic naţionaliste ca şi acelea care ne-au parvenit recent din Franţa, acest lucru va fi rău perceput în cadrul comunităţii (europene - n.n.)” Aprecierea atât de tranşantă vizează "prestaţia televizată, de-acum celebră, a preşedintelui Nicolas Sarkozy, pe tema industriei franceze de care a provocat furia restulului Uniunii.” Pentru a împiedica ca pierderile comerciale să nu devină ireparabile, cancelarul german Angela Mekel a avut buna inspiraţie de a convoca o reuniune a Celor 27, neutralizând, în acest fel, o altă cerere a lui Sarkozy, care sugerase formarea unui fel de guvern economic al Europei sub directa sa avizare.
Concluzia acestei analize cuprinzătoare şi pertinente - în care România ca ţară membră a Uniunii Europene nu este nici măcar menţionată dar, încă, se fie luată în calcul -, este fără menajamente: ”Criza mondială a schimbat Europa dar nu într-atât încât aceasta să preia conducerea comunităţii internaţionale. Uniunea Europeană nu poate reuşi decât dacă îşi va duce la bun sfârşit problemele sale economice ca şi pe cele care ţin de disciplinarea clasei sale politice. Marile puteri ale planetei datorează aceasta restului lumii.
