Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Președintelui chinez, Xi Jinping, i-au trebuit doar câțiva ani pentru a-și respecta promisiunea de a transforma radical Armata Populară de Eliberare a țării sale (APL). În 2015, la trei ani după ce a preluat conducerea Partidului Comunist, Xi s-a angajat într-un proiect de amploare pentru a face din APL „o forță de talie mondială”, care să rivalizeze cu US Army, cea mai puternică armată a lumii.
Termenul limită pe care liderul de la Beijing l-a stabilit pentru această etapă era 2049, însă, după numai șapte ani, el a ajuns deja destul de departe pe drumul spre îndeplinirea obiectivului său. În prezent, China se mândrește cu cea mai numeroasă flotă navală din lume, cu o forță aeriană formată din avioane de luptă ce nu pot fi detectate și un bombardier invizibil care va deveni funcțional în curând, precum și cu numeroase rachete ultraperformante, având o rază de acțiune de neegalat pe continentul asiatic.
După cum a demonstrat însă până acum invazia poticnită a rușilor în Ucraina, chiar și cele mai puternice armate ale planetei au punctele lor slabe, care pot fi exploatate de forțe mult mai mici și mai inteligente.
Din această perspectivă, Xi ar trebui să fie tot mai îngrijorat de faptul că mulți analiști politici și militari trasează paralele între problemele Moscovei în Ucraina și potențialele puncte slabe din actuala structură a APL.
Obsesia pentru Taiwan
În ultimii ani, Xi a promis să aducă Taiwanul - insulă autonomă cu 24 de milioane de locuitori - sub controlul Beijingului, fie și prin forță, dacă va fi necesar. El a repetat acest jurământ la Congresul Partidului, de duminică, prin intermediul unui discurs care a sugerat apariția unei urgențe în această privință.
„Roțile istoriei se rostogolesc spre reunificarea Chinei și întinerirea națiunii chineze. Reunificarea completă a țării noastre trebuie să fie realizată!”, a declarat Xi la Congres, în aplauzele furtunoase ale participanților.
Taiwanul se află la mai puțin de 180 de kilometri depărtare de coasta Chinei. Timp de peste 70 de ani, cele două părți au fost guvernate separat, dar acest lucru nu a împiedicat Partidul Comunist Chinez, aflat la putere, să revendice insula ca fiind a sa, în pofida faptului că nu a controlat-o niciodată.
Discursul lui Xi a fost, de fapt, un rezumat al raportului de activitate cincinal al Partidului Comunist, al cărui text subliniază ambiția Chinei de a deveni mai eficientă în desfășurarea forțele sale armate, atât în mod convențional, cât și în operațiuni „diversificate”, pentru a-i permite să „câștige războaie locale”.
Deși dezvoltarea capacității militare necesare pentru cucerirea Taiwanului este de mult timp unul dintre principalele motoare ale modernizării APL, o eventuală invazie a insulei separatiste ar fi o sarcină extrem de dificilă, poate chiar mai sângeroasă decât cea a rușilor în Ucraina.
Scenariu apocaliptic pentru Beijing
În războiul purtat în Ucraina, Rusia are avantajul că trupele sale trebuie să treacă numai o graniță terestră. În cazul în care China ar invada Taiwanul, forțele sale ar fi nevoite să traverseze Strâmtoarea Taiwan.
Analiștii militari susțin că acest lucru ar necesita sute de mii de soldați, în cea mai amplă operațiune amfibie de când aliații au luat cu asalt țărmul Normandiei, în Franța ocupată de germani, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În acest context, mulți se îndoiesc că armata chineză poate reuși acest lucru, chiar dacă resursele sale navale sunt mai mari decât ale oricărei alte națiuni.
APL a produs vase de luptă - inclusiv un nou portavion lansat anul acesta și numeroase distrugătoare „Type 055”, considerate de unii drept cele mai puternice nave de suprafață din lume -, însă acest lucru a fost foarte costisitor.
Și, după cum subliniază o serie de experți militari, Taiwanul are o modalitate relativ ieftină de a contracara Marina de război a chinezilor, investind în rachete antinavă mici, lansate de pe uscat, pe care Ucraina le-a folosit cu mare succes contra Rusiei, în ultimele luni.
Probleme de coordonare și experiență
China se confruntă, de asemenea, cu o mare provocare, atunci când vine vorba despre coordonarea forțelor sale de luptă. Coordonarea unităților militare se dovedește, de altfel, o altă problemă majoră de care se izbește și Rusia în Ucraina.
Potrivit unor oficialități de la Pentagon, citate de presa americană, APL se află încă în stadiile incipiente de creare a unor structuri de comandă unificate, prin care unitățile navale, aeriene, de infanterie și de rachete să colaboreze fără probleme pentru a executa un plan de luptă coordonat.
În discursul său de duminică, Xi s-a referit la necesitatea de „a îmbunătăți sistemul de comandă pentru operațiuni comune” și de „a spori sistemele și capacitatea APL pentru recunoaștere și avertizare timpurie, lovituri comune, sprijin pe câmpul de luptă și sprijin logistic integrat”.
Realizarea acestor obiective nu este ușoară, după cum au demonstrat înfrângerile suferite de Rusia în Ucraina. În ultimele luni, au existat numeroase relatări despre trupele rusești care nu au avut acoperire aeriană sau au rămas fără provizii, precum și despre faptul că armata lui Putin nu a desfășurat unitățile potrivite în anumite regiuni pentru a bloca ofensiva ucraineană.
O serie de experți occidentali susțin însă că Beijingul a înregistrat totuși progrese în această privință, remarcând coordonarea ramurilor militare chineze în timpul exercițiilor pe care APL le-a organizat ca răspuns la vizita președintelui Camerei Reprezentanților din Congresul SUA, Nancy Pelosi, în Taiwan, în luna august.
În zilele care au urmat controversatei vizite a numărului trei din administrația americană, Marina militară a APL a simulat o blocadă a Taiwanului, unitățile sale balistice au trimis rachete deasupra insulei autonome, iar forțele aeriene au direcționat în mod repetat avioane în zona de identificare a apărării taiwaneze.
În plus, analiști militari americani remarcă faptul că, sub conducerea lui Xi, China a numit în funcție doar comandanți care pot executa astfel de acțiuni combinate. Pe de altă parte, susțin aceleași surse, Xi este pe cale să-i piardă pe unii dintre ofițerii care au condus manevrele coordonate post-Pelosi. Patru dintre cei mai buni șase ofițeri din Comisia Militară Centrală a Chinei, ajunși la vârsta de pensionare, sunt în plin proces de înlocuire.
„Operațiuni speciale”, în variantă chineză
Din punct de vedere operațional, comandanții care îi vor înlocui vor avea sarcina de a pune în practică un alt aspect al operațiunilor APL, pe care Xi dorește să îl pună în valoare. Este vorba despre acțiunile numite în SUA „operațiuni militare altele decât războiul”.
Xi a semnat în iunie un ordin de implementare a unor noi linii directoare pentru „operațiunile în afara războiului”, nefiind însă clar la ce se referă aceste acțiuni.
Experții militari au avertizat că acel limbaj ar putea fi o acoperire pentru dialectica asemănătoare utilizată de președintele rus, Vladimir Putin, atunci când Kremlinul descrie invazia Rusiei în Ucraina drept o „operațiune militară specială”.
De cealaltă parte, presa de stat de la Beijing a făcut tot posibilul să mușamalizeze impactul ordinului din iunie, spunând că acesta s-ar putea referi la acțiuni precum participarea la operațiuni internaționale de menținere a păcii sau acordarea de ajutor în caz de dezastre.
„În linii mari, prevederile au ca scop prevenirea și neutralizarea riscurilor și provocărilor, gestionarea situațiilor de urgență, protejarea oamenilor și a proprietății și apărarea suveranității naționale, a intereselor de securitate și dezvoltare, precum și a păcii mondiale și a stabilității regionale.”, a anunțat agenția de știri Xinhua.
O serie de analiști politici și militari occidentali sunt însă sceptici în privința motivelor din spatele acestui ordin. Ei consideră că „operațiunile în afara războiului” sunt următorul pas în implicarea militară internațională a Chinei, prin prezența trupelor sale în diferite părți ale lumii.
Deși Xi pare a fi deocamdată pe drumul cel bun spre realizarea obiectivului său de a construi o armată capabilă să înfrunte pe oricine, liderul de la Beijing mai are de pus la punct o serie de probleme. Din acest motiv, paralelele cu eșecurile lui Putin pe frontul ucrainean sunt, probabil, greu de digerat pentru el. În același timp, acestea îi oferă însă un exemplu nesperat pentru a evita capcanele unei invazii planificate catastrofal.
