Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pasionat de fotografie şi film, a reuşit să filmeze oraşul de sus, încântându-i pe italieni. Acum este membru al societăţii National Geografic.
Felix Făgărăşan, un român originar din Deva, judeţul Hunedoara, în vârstă de 37 de ani, este deja o mică vedetă în Lucca, Italia, oraşul unde este rezident de mai mulţi ani, scrie gazetaromaneasca.com.
În Deva a terminat Liceul Sportiv, fiind coleg de clasă cu celebra gimnastă Simona Amânar, apoi a plecat la Timişoara, unde a studiat la Facultatea de Educație Fizică și Spor, renunţând după doi ani: «Am spus stop, mi-am dat seama că fac o şcoală degeaba, ceea ce învăţăm nu poate fi de folos unui om în jungla din România. Sunt unicul copil, părinţii mei au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-mi clădească un caracter sănătos.
Am doi părinţi extrem de moderni, minţi deschise, noi călătoream în Europa de Est înainte de 1989, m-au plimbat prin Germania în Berlin pe Alexander Platz, am fost în Polonia la Varşovia, Cracovia, Auschwitz, în Cehoslovacia la Praga, Bratislava, în Ungaria şi Bulgaria... Ei mi-au transmis acest stil de viaţă, să citeşti, să călătoreşti, să fotografiezi... să ştii să admiri un peisaj să şti să observi un răsărit sau un apus de soare, să simţi mirosul teilor, să asculţi cântecul păsărilor, să ştii să simţi lumea şi ceea ce te înconjoară. Am făcut împreună în fiecare an un tur de ţară, cunosc România ca pe buzunarele mele, ce ruşine ar fi fost ca român să spun că nu-mi cunosc ţara.
Părinţii săi l-au înţeleles, când le-a spus că vrea să plece din ţară: "Fugi, dragul tatei, cu siguranţă te aşteaptă o viaţă mai dificilă, dar nu-ţi fie teamă... Fii onest şi serios şi vei reuşi."»
«Am plecat în 2002 nu ştiam ce mă aşteaptă, cu ce mă voi întâlnii cu ce mă voi confrunta. Eram tânăr naiv, aveam 22 ani, dar aveam inima plină de vise.
Au urmat apoi momente de care doar un clandestin le-a simţit pe pielea lui şi, Doamne, nu au fost uşoare. Am ajuns să trăiesc în cutii de carton, departe de oraş, cu teama de a nu fi prins de poliţie, aveam o viaţă solitară, ploua, mi se uda acea cutie de carton... Părinţii mă sunau, le spuneam că muncesc, că sunt bine, ei nu au ştiu ce se întâmplă timp de 2 ani jumate... Până când ne-am luat în braţe toţi trei, cu lacrimi în ochi de bucurie că ne vedem. Reuşisem să am documente, să mă angajez... Timp de 6 luni am trăit aşa. Nu îmi este ruşine şi nu o ascund. Asta înseamnă în străinătate a fi clandestin, a completat el.
De atunci, Felix munceşte la o fabrică de hârtie din Lucca, Papergroup, cu un contract la care râvnesc mulţi. Acolo, încet-încet, lună după lună, au venit satisfacţiile financiare, a fost apreciat pentru flexibilitate, seriozitate şi pentru capacitatea sa de a învăţa rapid.
Pasiunea pentru fotografie
«Am început cu un digital mic de 3.2 mpx, era un vis. Nu mai avea clişeu, vedeai imediat fotografiile şi le puneai pe pc... era în 2003. Nu am visat atunci că umblăm cu o săpunieră. Dar în scurt timp am luat un DSLR Canon senzor redus Aps-c, era un vis... am făcut sacrificii mari atunci. Călătoream, fotografiam şi mă prindea tot mai tare. Am început să frecventez siturile de fotografie să mă autodocumentez, nu am făcut niciodată un curs. Au început micile confruntări pe internet între fotografi, mă întâlneam cu greii fotografiei, eram ridiculizat, criticat, descurajat... Am vrut mai mult şi nu reuşeam. Nu ştiam de ce nu pot mai mult.
Fotografii oraşului Lucca nu mă băgau în seamă, încercam să le intru oarecum în cercul lor, dar eram considerat o pierdere de timp pentru ei. Atunci a apărut un amic virtual, un prieten căruia nu am cuvinte cum să-i mulţumesc, un fotograf şi un om excepţional. Se numeşte Cristian Ovidiu, este din Bucureşti şi este profesorul meu. El m-a învăţat tot. Probabil simţea pasiunea ce o aveam şi avea răbdare cu mine. Mi-a spus: Felix, treci mai întâi pe senzor mare 35mm full frame. Am investit o avere», spune Felix.
Înarmat cu un aparat bun şi cunoştinţe, Felix a început să îşi dovedească talentul şi aşa a venit succesul: «Cu noul aparat şi un set de obiective am fost cu părinţii mei într-o vacanţă la Monte Carlo. La plecare, cu noua jucărie mă întorc şi fac o fotografie undeva de sus de pe coastă... era ora 20.00. În primăvară acea fotografie a câştigat locul 5 la un concurs de fotografie cu peste 1.000 de participanţi. Şi de aici a urmat un BOOM.»
Citeşte povestea completă a lui Felix Făgărăşan, pe gazetaromaneasca.com.
Citește pe Antena3.ro
