De ce a acordat NATO Rusiei un răgaz strategic

"La Bucurşti, am hotărât că Ucraina şi Georgia vor intra în NATO şi astăzi confirmăm toate elementele inerente acestei decizii.” Aceasta este pentru Moscova > din declaraţia finală a Summitului celor 20 care s-a derulat la Strasbourg la 3 şi 4 aprilie”– consideră Mihail Rostovski, comentatorul cotidianului Moskovski Komsomoleţ. Întărându-şi afirmaţia: ”Din raţiuni conjuncturale. Alianţa Nord-Atlantică a acordat Moscovei un răgaz strategic de câţiva ani”.

"Dacă nu vom fi în stare să profităm de această amânare pentru a transforma în mod radical raportul de forţe geopolitice din Eurasia - atrage  atenţia comentatorul -, ţările din NATO nu vor ezita să revină înr-o zi la frontierele noastre, cu forţe întărite", se întreabă autorul.

UN "PARTENER DIFICIL" PENTRU RUSIA
"Ce impresie v-a făcut faptul că aţi fost calificată drept caniş de către preşedintele Reagan?"- a fost întrebată odată Margaret Thatcher. Întrebare la care "doamna de fier" a răspuns:" Eu cred că ar fi fost mai bine să mă califice drept un buldog". În schimb, crede gazetarul moscovit, primul ministru danez, Andres Fogh Rasmussen, care a devenit, la reuniunea de la Strasbourg, noul secretar general al NATO, nu poate pretinde  un asemenea pedigri. Cu certitudine, acest om are  multe calităţi, dar, pentru Rusia, are două defectele. Are tendinţa de a ignora realităţile care nu îi convin şi este extrem de proamerican. În 1992, pe când era ministrul Economiei, a trebuit să demisioneze după ce  justiţia a recunoscut că este vinovat  penru că a manipulat Parlamentul. Devenit, în 2003, prim-ministru, lui Rasmussen i-a fost prezentat un raport al serviciilor secrete ale ţării sale în care se spunea că nu există nici o dovadă că  Saaddam Hussein ar deţine arme de distrugere în masă. "Dar - scrie gazetarul rus-  viitorul secretar general al NATO, fidel valet al Washingtonului, a  trimis trupe daneze să lupte în Irak, în vreme ce ofiţerii din serviciile secrete care l-au acuzat în mod public de minciună au eşuat în închisoare." Mai mult, ţinând cont de tradiţionala adoraţie frenetică a scandinavilor faţă de toţi cei care luptă împotriva "imperialismului de la Kremlin", ziaristul rus prevesteşte: "Este clar că Rassmusen va fi pentru Rusia un <> la fel de dificil ca şi olandezul  Scheffer căruia i-a succedat".

"ÎMBLÂNZIREA RUSIEI"- OBIECTIV SECUND PENTRU NATO
"Provizoriu, pentru Alianţă - estimează comentatorul - obiectivul <<îmblânzirea Rusiei>> a trecut într-un plan secund". În această evaluare:"Washingtonul este pe deplin conştient de faptul că se află, astăzi, tot la fel de adânc vârât în proasta afacere afgană precum a fost, la vremea sa, URSS.". Din aceste raţiuni,  NATO va viza, înainte de orice, o "stabilizare maximală a Afganistanului şi a Pakistanului" şi, fără doar şi poate, o "dezangajare progresivă a regiuini". Nu trebuie omise din calculele analiştilor nici  problemele nucleare ale Iranului şi nici lupta contra proliferării nucleare. "De aceea, Obama şi NATO au nevoie, acum,  de Rusia ca de un aliat strategic şi nicidecum ca de vechiul adversar al unui război rece".

Cu toate acestea, în Declaraţia de la Strasbourg, pasajul despre Georgia şi Ucraina este pus anume pentru a reaminti, fără  echivoc,  Rusiei, faptul că nu este vorba decât de un răgaz. "Opoziţia fundamentală dintre  NATO şi Rusia rămâne - traduce comentatorul rus acest avertisment - şi, mai târziu, pentru noi ea va redeveni o ţintă  care va fi atacată cu o energie dublă." ".Aceasta este vestea rea" - mai avertizează analistul. După care, mai nuanţează puţin afirmaţia:"Vestea bună este aceea că pauza stategică pe care ne-a ofeirt-o destinul poate dura doi sau trei ani dacă nu şi mai mult."  De aceea se apreciază că Rusia are tot atâta interes cât are şi NATO pentru a vedea rezolvate problemele din Afganistan şi din Iran sau proliferarea armelor nucleare. "Dar - << pune punctul pe I>> autorul articolului -, de-acum înainte, trebuie să trecem de la planul teoretic la planul practicii, la discuţiile asupra creării unui nou sistem de securitate în Eurasia." Şi, Mihail Rostovski conchide, făr drept de apel:"Asta din cauză că, peste câţiva ani, Occidentul nu va mai avea niciun motiv să nu ţină cont de noi".