Se întâmplă în fiecare an, între lunile mai şi iulie, în zona orăşelului Yoro, din Honduras. Martorii povestesc că totul începe cu nori negri de ploaie, urmaţi de fulgere, vijelii şi câteva ore de ploi violente. După ce ploaia se domoleşte, localnicii se apucă să adune mulţimea de peşti de pe jos, din curţi şi păduri. Oamenii au organizat deja şi un festival al ploii de peşti, unde se consumă produse pe bază de peşte.
Oamenii de ştiinţă au încercat să explice acest fenomen, însă nu au reuşit să spună cu exactitate ce se întâmplă în timpul acestor furtuni, scrie Live Science.
Una dintre ipoteze susţine că „ploaia de peşte” este determinată de tornadele care se deplasează pe apă şi care atrag în ele creaturile mici ce habituează suprafaţa apei, pentru ca apoi să le arunce în altă parte. Totuşi, astfel de tornade nu îşi cară „încărcătura” pe distanţe lungi şi deci asta nu explică de ce „ploaia de peşte” are loc în Yoro. Mai exact, peştii care ajung pe să „cadă din cer” în acest mic oraş din Honduras nu sunt indigeni.
Dacă această teorie ar fi corectă, atunci peştii ce ajung în oraş ar trebui să provină din a doua cea mai apropiată sursă de apă, adică din Atlantic, de la aproximativ 200 de kilometri depărtare.
Legenda locală spune că „lluvia de peces” este un semn de binecuvântare venit din partea părintelui Jose Manuel Subirana, un misionar spaniol care a vizitat zona în anii 1860 şi care s-a rugat pentru cei săraci şi înfometaţi din regiune, cerându-i lui Dumnezeu să le asigure hrana.
Totuşi, poate cea mai credibilă explicaţie a venit din partea unei echipe de oameni de ştiinţă de la National Geographic, care au fost martori la eveniment în anii 1970. După ce au observat că peştii în cauză sunt orbi, oamenii de ştiinţă au concluzionat că ei nu cad din cer. În schimb, se pare că ploile masive le-au forţat pe animale să iasă la suprafaţă. Deşi această teorie pare a fi cea mai credibilă, ea este şi cea mai puţin romantică, motiv pentru care este adesea ignorată.