Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Șocați de noua manieră de acțiune a Casei Albe, europenii și-au îndreptat atenția și speranțele spre alegerile federale din Germania.
Guvernul de coaliție de la Berlin s-a destrămat la doar o zi după alegerile prezidențiale americane din noiembrie, anul trecut.
Ca urmare, alegerile care ar fi trebuit să aibă loc în septembrie, anul acesta, au fost devansate pentru ultima duminică a lunii februarie. Liderii germani au realizat apoi rapid că acest lucru însemna că, în mod automat, campaniile lor urmau să se deruleze în mare parte în primele zile ale celui de-al doilea mandat al președintelui Trump.
În acest context, liderii partidelor tradiționale au fost neliniștiți încă de la început, dar nu erau nici pe departe pregătiți pentru ceea ce avea să urmeze.
În doar câteva săptămâni, noua echipă Trump i-a exclus pe ucraineni și pe europeni din negocierile pentru încheierea războiului cu Rusia și a lăsat impresia că girează regimul agresiv și expansionist de la Moscova, care, acum, suflă în ceafa Europei. De asemenea, el a amenințat că va retrage trupele care au protejat Germania timp de decenii.
Miză crucială
Pe acest fundal, modul în care germanii votează este considerat o reacție esențială a răspunsului Europei la noua ordine mondială a lui Trump și se poate rostogoli mult dincolo de granițele Germaniei.
Citește pe Antena3.ro
„Nu este vorba doar de o altă schimbare de guvern”, într-un moment în care Trump a revenit la Casa Albă, avertiza, cu două zile înainte de alegeri, Friedrich Merz, liderul partidului conservator Uniunea Creștin-Democrată (CDU) și principalul candidat la funcția de cancelar, - după ce a urcat pe scenă la un miting în orașul Oberhausen, din vestul țării -, „ci de o redesenare completă a hărții lumii”.
De altfel, în timpul campaniilor electorale, Merz și alți candidați, inclusiv actualul cancelar de centru-stânga, Olaf Scholz, liderul Partidului Social-Democrat (SPD), au avertizat asupra relațiilor tensionate sau chiar rupte cu Statele Unite, promițând în același timp să umple un vid de leadership continental și global.
Merz s-a întrebat în mod deschis dacă Statele Unite vor mai rămâne o democrație mult timp - sau dacă vor intra într-un regim autocratic total - și dacă NATO va continua să existe. La rândul lui, Scholz a declarat că Germania și Europa trebuie să fie pregătite să meargă singure, fără Trump.
„Motorul Europei”, serios gripat
Întrebarea este, însă, ce va putea face oricare dintre candidați în această privință.
Germania a fost slăbită de crizele interne și externe. Modelul industrial de afaceri al țării, bazat pe exporturi, este aproape distrus. Economia sa nu este mai mare astăzi decât era în urmă cu cinci ani și pierde teren în fața restului Europei și a altor state puternice, atunci când vine vorba despre adoptarea mai multor măsuri-cheie în asigurarea unui mediu economic sănătos. Anul acesta, spre exemplu, se așteaptă o creștere economică de doar 0,3%.
Concomitent, politica sa internă este împotmolită în dispute privind imigrația, reglementările, cheltuielile guvernamentale și munții de hârtii pe care germanii trebuie să le completeze pentru a-și îndeplini activitățile de zi cu zi.
Printre celelalte provocări pentru Germania se numără faptul că oficialii administrației Trump, inclusiv vicepreședintele JD Vance și Elon Musk, au sprijinit pe față un partid politic de extremă dreaptă, „Alternativa pentru Germania” (AfD), care utilizează sloganuri naziste și este marginalizat de toate partidele principale ale țării, dar care era creditat în sondaje cu obținerea a peste 20% din voturi, adică dublul rezultatului obținut în 2021.
Analiștii anticipau că locul secund obținut de către AfD în urma alegerilor de duminică va accentua sentimentul de fractură și de paralizie în politica germană.
De altfel, această ascensiune fulminantă a extremei drepte nu numai că va îngreuna formarea majorităţilor de centru în parlament, dar va contribui şi la impunerea agendei AfD celorlaltor partide, reprezentând o provocare tot mai mare pentru încrederea deja erodată a publicului în instituţiile şi în economia țării.
Europenii caută un lider
Ultimul cancelar german care a fost văzut ca un lider al Europei a fost Angela Merkel, rivala de lungă durată a lui Merz în CDU. Ea a reușit acest lucru, în mare parte prin crearea unui parteneriat cu SUA, mai precis cu președintele Barack Obama. Momentul actual ar putea necesita, însă, exact contrariul.
Deocamdată, nu a apărut niciun șef de stat european care să conducă mișcarea de rezistență a continentului față de politica externă a lui Trump sau față de intențiile sale comerciale agresive, inclusiv amenințările cu tarife, ce ar putea viza companiile din Europa.
Doi lideri care ar fi putut îndeplini acest rol, președintele Franței, Emmanuel Macron, și prim-ministrul Marii Britanii, Keir Starmer, sunt afectați în eforturile lor de a reprezenta continentul în disputele cu administrația de la Casa Albă de ratingurile scăzute de aprobare în propriile țări.
Cu toate acestea, ei se vor deplasa separat la Casa Albă în această săptămână, sperând să îl convingă pe Trump să încetinească măcar ritmul posibilei sale dezangajări din Europa.
Ar putea trece săptămâni sau chiar luni până când un nou lider german li se va alătura. Chiar și după numărarea voturilor, câștigătorul va trebui să formeze o coaliție de guvernare, un proces ce se anunță încă de pe acum extrem de greoi.
Sondajele sugerau că Merz nu va obține, aproape sigur, o majoritate la votul de duminică și că ar putea intra în cursă cu o rată de aprobare relativ scăzută pentru un viitor cancelar. Cu toate acestea, imaginea lui proaspătă ar putea oferi șocul de care Europa are nevoie.
Cu o prezență în scădere sau chiar nesigură a SUA pe continent, Merz ar putea fi cancelarul care, la momentul potrivit, ar putea prelua conducerea luptei pentru susținerea cauzelor europene, sunt de părere numeroase voci din UE.
La nivel global, actualul cancelar, Olaf Scholz, era lipsit de credibilitate, de când guvernul său s-a prăbușit, toamna trecută. Mai mult, social-democrații lui se plasau în toate sondajele de opinie pe locul al treilea, în spatele CDU și al AfD – formațiune politică pe care niciun alt partid mainstream nu o va invita la guvernare.
De asemenea, în ultimele zile, Scholz și-a pierdut o parte din imaginea sa de lider răbdător, devenind mai combativ, atât față de Trump, cât și față de Merz. El a promis o conducere germană mai puternică, în fața a aproape 2.000 de susținători, la ultima sa apariție din campania electorală.
„Mi se pare iritant cum toată lumea este acum surprinsă de actuala administrație americană. Puteai citi toate acestea dinainte!”, spunea Scholz. „Și, în această privință, noi, ca germani, trebuie să fim, de asemenea, capabili să acționăm, și anume să ne rezolvăm problemele în Germania și în Europa și să rămânem uniți în acest sens.”, adăuga el.
„Putem face acest lucru. Spațiul economic european, cu cei 450 de milioane de locuitori ai săi, este mai mare și mai puternic decât Statele Unite. Ne putem gestiona propriile afaceri!”, mai afirma actualul cancelar.
Calcule și alianțe
Toate sondajele sugerau însă că Scholz are șanse aproape inexistente să-și păstreze postul. Întrebările în rândul analiștilor germani roiesc în schimb în jurul componenței viitoarei coaliții ce ar putea rezulta în urma alegerilor, cu Merz la conducere. O coaliție puternică și stabilă ar putea contribui, implicit, și la îndeplinirea ambițiilor globale exprimate de Merz.
Dacă creștin-democrații săi obțin aproximativ o treime din voturi sau dacă doar câteva alte partide trec pragul electoral pentru a ocupa locuri în Parlament, Merz ar putea forma probabil un guvern cu un singur alt partid.
El a declarat că nu va negocia niciodată cu AfD, ce are în componență elemente considerate extremiste de către Agenția de informații interne a Germaniei, deși toată lumea se aștepta ca, împreună, cele două formațiuni politice să aibă o majoritate.
Dacă votul este mai fragmentat și mai multe partide trec pragul electoral, Merz ar putea fi forțat să formeze o coaliție tripartită. După cum a demonstrat guvernarea Scholz, coalițiile formate din trei partide tind să fie însă mult mai fragile și mai predispuse la lupte interne, care, implicit, încetinesc legislația națională majoră.
Mulți creștin-democrați, precum și susținători ai lor recunosc că, dacă ar fi obligat să formeze o coaliție mai mare, acest lucru ar reduce aproape sigur puterea lui Merz de a promova scăderea taxelor, reducerile costurilor pentru afaceri și alte inițiative interne prin Parlament, în încercarea de a stimula economia.
Iar dacă Merz nu reușește să relanseze creșterea, spun analiștii, va avea dificultăți în a proiecta puterea economică necesară pentru a conduce Europa - sau pentru a găsi veniturile necesare pentru a ajuta Germania să-și accelereze capacitatea de reînarmare.
Capitolul „Ucraina”
Alegerile din Germania vin pe fundalul încercărilor lui Trump de a pune capăt războiului din Ucraina. Șeful Casei Albe exercită presiuni asupra Kievului şi amenință cu o retragere a ajutorului militar al SUA, în timp ce UE se teme pentru viitorul relaţiei transatlantice şi propria sa securitate, în faţa vidului previzibil pe care Washingtonul l-ar putea lăsa în urma sa.
Spre deosebire de extrema dreaptă, conservatorii, social-democraţii şi Verzii sunt în favoarea menţinerii şi sporirii sprijinului german pentru Kiev, precum şi pentru realizarea de investiţii semnificative în forţele armate ale țării.
De altfel, sub conducerea lui Scholz, Germania a devenit cel mai mare donator european de arme către Ucraina, conform unui clasament realizat de „Institutul Kiel pentru Economia Mondială”, organizație prestigioasă de cercetare, cu sediul pe teritoriul german.
Rămâne însă de văzut dacă CDU, SPD și Verzii vor reuşi în cele din urmă să depăşească disputele lor ideologice legate de modul de finanţare a măsurilor de dezvoltare a industriei militare şi dacă un viitor guvern condus de Merz - care s-a exprimat în favoarea livrării către Ucraina de rachete „Taurus” – și-ar putea impune poziția în această privinţă, la nivel european.
