Ghețarii din Himalaya, pe cale să piardă până la 75% din gheață până în 2100 

Potrivit unui nou raport, ghețarii din Hindu Kush Himalaya din Asia ar putea pierde până la 75% din volumul lor până la sfârșitul secolului din cauza încălzirii globale, provocând atât inundații periculoase, cât și lipsă de apă pentru cele 240 de milioane de persoane care trăiesc în această regiune muntoasă.

O echipă internațională de oameni de știință a constatat că pierderea de gheață în regiune, unde se află celebrele vârfuri Everest și K2, se accelerează. În cursul anilor 2010, ghețarii au pierdut gheață cu 65% mai repede decât în deceniul precedent, potrivit evaluării realizate de Centrul internațional pentru dezvoltarea integrată a munților (ICIMOD), cu sediul la Kathmandu, o autoritate științifică interguvernamentală pentru această regiune.

„Pierdem ghețarii și îi vom pierde peste 100 de ani”, a declarat Philippus Wester, cercetător în domeniul mediului și membru al ICIMOD, care a fost autorul principal al raportului.

Himalaya Hindu Kush se întinde pe o distanță de 3.500 km, traversând Afganistan, Bangladesh, Bhutan, China, India, Myanmar, Nepal și Pakistan.

La o încălzire de 1,5 grade Celsius sau 2 grade peste temperaturile preindustriale, ghețarii din întreaga regiune vor pierde între 30% și 50% din volumul lor până în 2100, se arată în raport.

Dar unde se vor topi cel mai mult ghețarii depinde de locație. La o încălzire de 3 grade Celsius - ceea ce lumea este aproximativ pe cale să atingă conform politicilor climatice actuale - ghețarii din Himalaya de Est, care include Nepal și Bhutan, vor pierde până la 75% din gheață. La o încălzire de 4 grade Celsius, această cifră crește la 80%.

Oamenii de știință s-au străduit să evalueze modul în care schimbările climatice afectează Hindu Kush Himalaya. Spre deosebire de Alpii europeni și de Munții Stâncoși din America de Nord, regiunea nu dispune de un istoric îndelungat de măsurători pe teren care să arate dacă ghețarii cresc sau se micșorează.

„Întotdeauna a existat o anumită incertitudine în Himalaya - se topesc cu adevărat?”, spune Wester.

În 2019, Statele Unite au declasificat imagini spionate din satelit ale ghețarilor din regiune datând din 1970, oferind o nouă bază de referință științifică.

Progresele suplimentare în tehnologia sateliților din ultimii cinci ani, alături de eforturile susținute pe teren, au sporit înțelegerea oamenilor de știință cu privire la schimbările în curs. Raportul se bazează pe date care se întind până în decembrie 2022.

„Deși cunoștințele despre ghețarii din Himalaya nu sunt încă la fel de bune ca cele despre Alpi, acum sunt comparabile cu cele din alte regiuni, precum Anzii”, a declarat Tobias Bolch, un glaciolog de la Universitatea de Tehnologie din Graz, Austria, care nu a fost implicat în raport.

În comparație cu o evaluare a regiunii realizată de ICIMOD în 2019, „există acum un nivel de încredere mult mai mare în aceste constatări”, a spus Wester. „Avem o idee mai bună despre ce pierderi vor fi până în 2100 la diferite niveluri de încălzire globală”.

Odată cu această nouă înțelegere vine și o mare îngrijorare pentru oamenii care trăiesc în Hindu Kush Himalaya.

Raportul a constatat că debitele de apă din cele 12 bazine fluviale din regiune, inclusiv Gange, Indus și Mekong, vor atinge probabil un nivel maxim în jurul jumătății secolului al XIX-lea, cu consecințe pentru cei peste 1,6 miliarde de oameni care depind de această aprovizionare.

„Deși ar putea părea că vom avea mai multă apă, deoarece ghețarii se topesc într-un ritm crescut... prea frecvent aceasta va apărea sub formă de inundații în loc de un flux constant”, a declarat Wester. Trecând de vârful de apă, rezervele se vor diminua în cele din urmă.

Multe comunități din zona montană înaltă folosesc apa glaciară și topirea zăpezii pentru a iriga culturile. Dar momentul în care cade zăpada a devenit mai neregulat, iar cantitatea de zăpadă este mai mică decât era înainte.

„Am avut ... un număr mare de morți de yak, deoarece în timpul verii aceștia se duc pe pășuni mai înalte”, a declarat co-autorul raportului, Amina Maharjan, specialist principal în mijloace de trai și migrație la ICIMOD. Dacă zăpada cade prea devreme, „întreaga zonă este acoperită de zăpadă și nu au iarbă pentru a pășuna”.

În prezent, oamenii se îndepărtează de comunitățile montane pentru a obține venituri în altă parte, a spus ea.

Topirea ghețarilor reprezintă, de asemenea, un pericol pentru comunitățile din aval. Apele de scurgere se adună în lacuri puțin adânci, reținute de pietre și resturi. Riscul apare atunci când un lac se umple excesiv, rupându-și bariera naturală și trimițând un torent de apă în josul văilor montane.

Guvernele încearcă să se pregătească pentru aceste schimbări. China depune eforturi pentru a consolida rezervele de apă ale țării, iar Pakistanul instalează sisteme de avertizare timpurie pentru inundațiile provocate de revărsarea lacurilor glaciare.

(sursa: Mediafax)