Imigrantii au inteles regulile italienilor

Pentru romanii din Italia, viata inseamna munca, foarte multa munca, reguli de viata noi si autodepasirea propriei conditii. De multe ori, ceea ce era bun in tara in Italia nu este suficient sau nu e bun deloc. Ca sa supravietuiasca, imigrantii romani trebuie sa stie si sa se convinga ca Italia inseamna o viata noua.

CAUTARE. Presa de limba romana este la mare cautare in Italia

Munca inseamna mai totul pentru imigrantii in Italia. Nu conteaza din ce tara vine imigrantul, daca nu munceste, el sufera din cauza neajunsurilor ori este nevoit sa plece intr-o alta zona a Italiei, intr-o alta tara sau sa se intoarca spasit acasa, marcat de nereusita. Fiecare comunitate de imigranti din Italia are distractiile ei.

TARG. Pentru multi romani, mai ales din zona Romei, distractia inseamna talciocul duminical din Porta Portese, la periferie. Dis-de-dimineata, comerciantii incep sa vina la talcioc, isi asaza marfa care, de multe ori, este de o calitate indoielnica. Multe dintre produse sunt contrafacute, facaturi ce au agatate de ele etichete ale unor marci celebre, dar nu sta nimeni sa se uite la acest mic aspect. Te astepti ca si comerciantii sa fie romani, dar aproape toti sunt "de alte natii". Italienii cu microfon vand covorase, haine, blugi si alte dichiseli, indispensabile pentru romani, asta in viziunea lor! De peste tot se aude muzica, si nu una "straina", ci… manele! Sud-americanii si africanii au invatat ce le place romanilor si au inceput sa pirateze, ii pirateaza pe Guta, de Vito, Mititelu’ si alti asemenea. Ascultand trilurile manelistilor, un roman ii spunea unui redactor de la Gazeta Romaneasca din Italia: "Cand il aud pe Guta, simt cum arde carnea pe mine, mi se ridica parul pa brate, asa canta de frumos!".

Tot ce le reaminteste romanilor de casa inseamna profit, au invatat-o atat vanzatorii de manele, cat si proprietarii restaurantelor ambulante. Cine nu arunca in eter acest gen muzical nu are clienti pentru hamburgerii, berile si carnea lor cruda, o mare delicatesa culinara. In talcioc, cand nu cumpara haine contrafacute sau la mana a doua, romanii discuta despre problemele, bucuriile, rudele ramase acasa, cumetriile proaspat facute sau care se vor face. Cateodata vorbesc de romanii care au reusit, in diferite moduri, si care, uneori, ii ajuta si pe ei, pe unii dintre cei multi, ai celei mai mari comunitati de imigranti din Italia.

Patronul care isi cununa toti angajatii

INDICATII. Marian Frangu le spune muncitorilor ce au de facut pe santier

Am nimerit in timpul pauzei, cand muncitorii romani luau masa de pranz pe santierul Ostia. Asezati in jurul unei mese, vreo sase muncitori mancau linistiti ceea ce le gatisera sotiile, prietenele sau ce gasisera pe la supermarket. Vorbeau despre munca, despre santierul pe care lucrau. Erau multumiti, caci, desi munca este istovitoare, patronul are grija sa-i rasplateasca. Romanii terminasera ultimul etaj, cel rezervat patronilor santierului, cu privire catre portul Romei. Mana romanilor se vede: baia, dormitoarele si bucataria sunt finisate perfect, ai impresia ca te uiti intr-o revista cu pretentii.

PATRON. In Roma se construieste continuu, orasul se extinde din ce in ce mai mult. Tot mai multi italieni aleg sa locuiasca in capitala Italiei, alaturi de ei fiind miile de imigranti atrasi de mirajul Cetatii Eterne. Firmele mari de constructii vaneaza terenuri construibile. E greu sa gasesti asa ceva cand mai peste tot vezi vestigii romane, unele la suprafata, altele adanc ingropate si care asteapta linistite sa fie scoase la suprafata. Cand gasesc totusi un teren pe care se poate construi, firmele mari care au contract pentru terenul acela cauta firme mai mici care sa construiasca in locul lor.

O astfel de firma are Marian Frangu, un vrancean in varsta de 34 de ani. Are la firma lui 36 de angajati romani si doi italieni. In Roma are acum patru santiere. Cel mai mare este cel de la Ostia. Aici, un patron italian construieste mai multe blocuri, cu apartamente de 2-3 camere. Un apartament, cand va fi terminat de angajatii lui Frangu, va costa intre 250.000-350.000 de euro!

SPRE VEST. Frangu a lucrat si la "Bambino Jesus", Spitalul Vaticanului. Firma romanului este cautata, iar profesionalismul romanilor este acum acceptat si apreciat de italieni. Pana la succes, Marian Frangu a trecut prin multe. In Romania, dupa Revolutie a avut propria brutarie, dar nu i s-a parut o afacere buna, a renuntat la ea. Dornic de o viata mai buna, a plecat in Germania, in 1991. Doi ani a muncit ca ospatar intr-un restaurant. S-a intors in tara, ca in ’94 sa plece in Italia. Nu stia limba italiana si a fost nevoit sa lucreze ca "garagist", parca masinile intr-un garaj. A lucrat doi ani si sase luni acolo, locuind tot la garaj. Dupa doi ani s-a angajat si ca salahor pe un santier. Castiga 100 de marci pe zi. A evoluat, a ajuns meserias in toata puterea cuvantului. Lucrand "la metru", a strans bani muncind la negru, pana in 1998. In acest an si-a facut o firma si si-a luat rezidenta. Firma a evoluat in timp, 7 angajati, 14 oameni si, la sfarsit, 36 de angajati romani, plus doi italieni. "Toata munca asta ma oboseste, sunt stresat, dar stiu ca macar am pentru ce sa fiu stresat, noroc ca ma ajuta si fratele meu", afirma Frangu. Profitul si-l investeste in Romania, cumpara case, terenuri si apartamente. Daca Romania intra in Uniunea Europeana, atunci Marian isi va muta afacerile in Romania.

Dovada ca angajatilor lui le merge bine este faptul ca, de fiecare data cand unul din ei se casatoreste sau isi boteaza copiii, Frangu este nasul! Are patru cupluri cununate si sapte copii botezati la activ si inca vreo doi copii de nasit. Ii pare rau ca de multe ori romanii nu se inteleg, se barfesc, uneori chiar incearca sa-si faca rau, prin orice mijloace. In rest, e totul bine.

Sindicalistul

Iulian Manta (foto) este functionar la Federatia Nationala a Muncitorilor din Constructii si Lemn din Italia (Fe.NEAL-UIL), el are grija atat de muncitorii italieni, cat si de cei romani. Omul este bine facut, a lucrat si el pe santier, de acolo a venit direct in birourile sindicatului. Sederea in Italia i-a daruit un accent italian si, in plus, acum gesticuleaza mai abitir ca un italian, lucru mare sa poti asta!

Manta a avut primul contact cu sindicatul in 2001, cand el lucra pe un santier din Roma, au venit atunci functionari de la cele trei mari sindicate din Italia sa-i atraga pe cei care nu faceau inca parte parte din nici o federatie. Romanul s-a inteles cu cei de la Fe.NEAL-UIL, pentru ca pareau mai interesati de romani si voiau sa stie daca acestora le este bine pe santiere. Pentru ca acolo munca e cea mai grea. Acum nu mai sunt doar italienii care nu-i platesc pe romani, sunt si romanii care nu-si platesc conationalii. "Sunt caporalii care recruteaza romani, ei iau banii de la o societate si romanilor nu le dau sau le dau prea putin, sunt altii care nu dau statului contributiile pe care le opresc din salariile muncitorului. E foarte greu, mor multi muncitori pe santier si pana de curand nu se ocupa mai nimeni de ei", explica Manta.

Federatia pentru care lucreaza ofera asistenta legala, fiscala si sindicala pentru muncitorii afiliati sindicatului. Despre romani, el spune ca sunt cei mai cautati pe piata italiana, deoarece sunt priceputi, invata repede limba italiana si sunt adaptabili, pot lucra orice. "Cine vrea sa vina in Italia la munca trebuie sa fie foarte serios, este greu, dar ai si beneficii, depinde de fiecare pana la urma", afirma Iulian Manta.

Durerile de masele duc la Kovacs

STATORNICIE. Medicul nu a uitat limba materna

Doctorul Peter Kovacs este dentistul preferat al romanilor din Roma. Chiar si al celor din imprejurimi. Are aproape 3.000 de pacienti romani! Cabinetul doctorului este situat pe Via Dardanelli. La intrare te intampina un italian, angajat al romanului. Cabinetul este plin de masti si statuete reprezentand simboluri africane si sud-americane pe care i le-au daruit prietenii.

Peter a plecat din Romania in anii ’80. A stat opt ani in Essen, Germania, si apoi, din 1988, s-a mutat la Roma. Desi este plecat de atat timp din Romania, Peter inca nu si-a uitat limba materna, nu are acel accent italian pe care il capata multi dintre romanii ajunsi in Italia, dar gesticuleaza, mult. "Ca orice inceput, a fost greu, am avut noroc cu niste ziaristi care m-au ajutat", povesteste medicul.

ROMANII. La inceput, clientii romani si i-a apropiat dand anunturi in ziarele italiene. Argumentul lui forte il constituie preturile reduse la jumatate pentru romani. "Ii las sa plateasca la jumatate pentru ca multi nu si-ar permite altfel sa mearga la un dentist. Ii am la suflet, doar sunt romani de-ai mei", motiveaza Peter. Dar 3.000 de romani? "De ce nu?", rade. "A venit unul, a venit altul, fiecare a spus altcuiva si asa s-au strans toti oamenii astia", explica medicul. In timpul consultatiilor discuta cu pacientii, mai ales cu romanii, el afla astfel care sunt problemele acestora. "Banii, un loc unde sa stea, un loc de munca, departarea de casa, toate acestea sunt necazuri pentru romanii din Italia", afirma doctorul.

STRAINII. Kovacs are contract cu televiziunea italiana si asa dantura unor vedete si chiar a unor politicieni italieni se afla in grija lui. Pe langa vedete, la cabinetul romanului vin si italieni obisnuiti. Pentru ei nu conteaza ca un strain are grija de sanatatea lor, conteaza insa ca o face bine si la preturi rezonabile. Pentru o plomba, doctorul Kovacs cere 150 de euro, un tarif mare pentru Romania, dar rezonabil pentru Roma.

Faptul ca isi poate ajuta semenii, taxandu-i la jumatate din cat ar trebui, pentru el este o bucurie sufleteasca, nu o pierdere financiara. Ii pare rau de faptul ca romanii nu sunt mai organizati, mai uniti, sa poata iesi in fata cu lucruri bune.

Un consilier imigrant, la Roma Gabriel Ionut Rusu este singurul roman ajuns consilier la Primaria Romei. Are 30 de ani si este in Italia de 12 ani. Anul acesta isi va termina studiile universitare in "Cooperare internationala si politica de dezvoltare" in cadrul Facultatii de Drept, din Roma. Tanarul afirma ca Roma era unul dintre visurile lui prohibite. "Cred ca, pentru un roman, Roma are o semnificatie importanta. Frumusetea acestei metropole, universalitatea si cultura care se respira la tot pasul, dar si dorinta de a-mi cunoaste originile, libertatea si vointa de a-mi realiza un viitor aici sunt motivele principale pentru care am ramas in acest oras. Originile noastre latine ne ajuta foarte mult pentru a ne integra in tesutul social italian", afirma Rusu. Experientele lui in Roma sunt comune cu cele ale multor imigranti romani. Ele sunt constituite din momente frumoase si fericite, dar si din sacrificii. Gabriel este traducator-interpret la Tribunalul civil si penal din Roma si la alte institutii, colaboreaza cu un birou de avocatura, desfasoara activitatea de voluntariat la Comunitatea "Sant Egidio" din Roma, o comunitate catolica italiana prezenta in peste 60 de tari ca mediator cultural la Centrul de prim-ajutor pentru emigranti si profesor de limba italiana la Scoala "Louis Massignon". Drumul catre o slujba in primarie Alegerile celor patru consilieri adjuncti, reprezentanti ai celor patru continente, la Primaria din Roma s-au desfasurat pe 28 martie 2004. Scrutinul a urmarit indicatiile Conventiei de la Strasbourg din 1992, care prevede dreptul de vot la alegerile administrative pentru toate persoanele straine domiciliate pe acel teritoriu. La Roma, consilierii adjuncti nu au drept de vot, dar au dreptul a lua cuvantul, de a prezenta acte institutionale si de a reprezenta interesele tuturor strainilor, indiferent de nationalitate, cultura sau religie. "Prezenta consilierilor adjuncti reprezinta un punct de plecare care va permite analizarea problemelor acestui oras dintr-un punct de vedere pluralist si un prim pas spre dreptul de vot la nivel national", afirma consilierul Rusu. Printre activitatile consilierilor adjuncti se numara atat participarea la sedintele Consiliului Comunal, cat si participarea la comisiile consiliare unde ei incearca sa puna in act obiectivele propuse. Aceste obiective fac referire la: crearea de centre de primire si intalnire pentru straini, facilitarea raportului cu administratia publica, implicarea activa in lupta pentru a schimba Legea cetateniei in Italia etc. Problemele comunitatilor de "stranieri" "Romanii domiciliati la Roma au devenit majoritari in comparatie cu alte etnii. Sunt peste 70.000 cei cu permis de sedere dupa ultima sanatorie din 2002. Dar in acelasi timp, riscam sa devenim invizibili daca nu vom incerca sa participam mai mult la viata acestui oras prin organizari de manifestatii socio-culturale. Un rol important in aceasta il au si diferitele asociatii romanesti. Emigrantii romani se confrunta cu aceleasi probleme cu care se confrunta toti strainii, si nu numai. Probleme legate de casa, de un loc decent unde sa doarma fara a fi constransi, de multe ori, sa stea ingramaditi intr-o camera sau sa doarma pe strazi, parcuri sau gari. Probleme legate de administratia publica, cum ar fi cererile de resedinta, de documente si certificate. In ce priveste scoala, sunt multe greutati in a inscrie copiii la gradinite pentru ca nu sunt locuri. Limba italiana nu este inca predata la gimnaziu, iar adolescentii care ajung in Italia si frecventeaza scolile au probleme in a intelege limba. Reinnoirea permisului de sedere a devenit un fel de via crucis, din cauza dificultatilor in a gasi mereu un contract de munca si a timpului lung de asteptare pentru a-l elibera. Ca sa nu mai spun ca multe comunitati, in special romanii, nu au inca un loc unde sa se intalneasca, in afara de duminicile la biserica sau la foarte putinele manifestatii culturale care se organizeaza. Problemele care ameninta pozitiva integrare a strainilor in Roma sunt multe, iar rolul meu de consilier imi va da posibilitatea de a le prezenta in Consiliul Comunal", afirma Gabriel Rusu.