În căutarea unui „salvator”

Reorganizare impusă de schimbările profunde ce au loc în ţările arabe sau manevră făcută cu gândul la alegerile prezidenţiale? Acestea sunt cele două „chei” pe care analiştii politici de la Paris le propun pentru explicarea remanierii guvernamentale anunţate duminică seară de preşedintele Nicolas Sarkozy. În condiţiile în care cota sa de popularitate este la un record negativ, iar Franţa a fost acuzată în mod repetat de lipsă de reacţie la re­voluţiile arabe, preşedintele Sarkozy a făcut câteva schimbări împortante în Executivul condus de François Fillon. El a anunţat numirea lui Alain Juppé, anterior ministru al Apărării, la Ministerul Afacerilor Externe, în locul controversatei Michelle Alliot-Marie, a cărei demisie era cerută cu insistenţă de aproape două luni.

Allain Juppé, în vârstă de 65 de ani, a fost ministru de Externe în perioada 1993-1995. El se po­zi­ţio­nează de-acum ca noul centru de pu­tere al Guvernului Fillon. Anumiţi comentatori utilizau duminică termenii de „vicepreşedinte” sau „salvator” al politicii externe franceze, comentează AFP.

Un alt ministru controversat, Brice Hortfeux, deţinător al portofoliului Internelor, a fost înlocuit cu cel mai apropiat colaborator al lui Sarkozy. Claude Gueant, în vârstă de 66 de ani, fost prefect, a fost secretarul general al preşedinţiei franceze, unde şi-a amenajat, de asemenea, un vast câmp de acţiune în domeniul diplomatic, multiplicând misiuni mai mult sau mai puţin discrete în Orientul Mijlociu şi în Africa.
De altfel, AFP mai scrie că, în ve­derea alegerilor prezidenţiale din mai 2012, Gueant este însărcinat să câştige bătălia contra criminalităţii şi insecurităţii, mize electorale primordiale.

„Prin declaraţia şi remanierea sa guvernamentală, Sarkozy re­cu­noaş­te, de facto, că diplomaţia franceză nu mai avea o direcţie. În ultimele zile, grupuri de diplomaţi au denunţat în presă, sub protecţia anonimatului, o absenţă de viziune, o lipsă de mjloace sau «o frică de schimbare»„ Ex­pli­cându-şi decizia, liderul francez a amintit că „anumite popoare arabe îşi iau destinul în mâini”, iar „aceste re­voluţii arabe deschid o nouă eră în relaţiile (franceze) cu aceste ţări, de care suntem atât de apropiaţi, prin istorie şi geografie”.

Front comun anti-Gadafi
Opozanţii regimului condus de Muammar Gadafi, reu­niţi, re­cent, şi sub titulatura de Consiliu Naţional Inde­pen­dent, deţin controlul asu­pra unei mari părţi din te­r­itoriul Libiei. Cu toate acestea, Gadafi refuză să predea puterea, iar comuni­ta­tea internaţională se te­me că ar putea avea loc noi violenţe împotriva manifestanţilor. Ieri, opozanţii lide­ru­lui libian au respins un atac al forţelor proguvernamentale în apropierea oraşului Misrata, situat la 200 de kilometri de Tripoli, iar un avion militar a fost doborât. În încercarea de a-l constrânge pe Gadafi să se retragă, Uniunea Europeană a adoptat luni un embargo asupra armelor împotriva Libiei, precum şi îngheţarea conturilor şi inter­zicerea vizei pentru colonel şi pentru 25 dintre apropiaţii săi. Canada şi Marea Britanie au blocat bunurile colonelului şi ale familiei sale şi ale celor care acţionează în numele acestora sau sub conducerea lor.

Ottawa va bloca, de asemenea, orice tranzacţie financiară cu Guvernul şi alte instituţii libiene, inclusiv Banca centrală. Potrivit unor estimări publicate la Londra, colonelul Gadafi ar poseda peste 23 de miliarde de euro în numerar, în principal la Londra. Germania le-a propus partenerilor săi blocarea tuturor transferurilor de fonduri către Libia timp de 60 de zile, pentru a priva regimul lui Gadafi de mijloacele pentru reprimarea poporului.