Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Timp de aproape 50 de ani, un bărbat a crezut că numele său este Paul Joseph Fronczak, fiul lui Chester şi al Dorei Fronczak. Din păcate, nu doar el, ci şi părinţii lui şi autorităţile americane au trăit în aceeaşi iluzie.
Totul a început în 1964, când copilul Dorei şi al lui Chester a fost răpit din Spitalul Michael Reese din Chicago de o femeie care s-a dat drept asistent medical. 14 luni mai târziu, FBI a găsit un nou-născut cu o vârstă similar` celui răpit în localitatea Newark (New Jersey) şi l-a „înapoiat” părinţilor Fronczak.
Aceştia l-au acceptat şi l-au crescut fără să le treacă prin cap că micuţul nu este de fapt copilul lor. La începutul anului 2013, un test ADN a scos la iveală că bărbatul de 49 de ani nu este copilul răpit din spitalul din Chicago şi nu are nici o legătură cu soţii Fronczak!
FBI a redeschis cazul
Deşi au trecut aproape 50 de ani, oficialii FBI au decis să redeschidă cazul copilului răpit din spitalul Michael Reese. „Sperăm că de data aceasta putem să soluţionăm cazul. Copilul ar fi putut păţi ceva în urma răpirii, dar este posibil să fie încă în viaţă”, a declarat Joan Hyde pentru cotidianul Chicago Tribune.
„Când am primit rezultatele testului ADN, am înţeles pe loc că de fapt nu ştiu nimic despre mine. Mă bucur c` FBI a decis să redeschidă cazul. Nu e vorba doar despre mine. Trebuie să ştim ce s-a întâmplat cu adevăratul Paul Fronczak”, spune bărbatul de 49 de ani.
Ce a ajuns acel copil răpit? Este încă în viaţă? Sunt întrebările la care încearcă să găsească un răspuns şi soţii Fronczak. „Momentan, nu vrem să facem nici un fel de declaraţii”, a comentat Chester Fronczak pentru sursa citată.
„Voi fi mereu fiul vostru”
Actualul Paul Fronczak susţine că din momentul în care adevărul a ieşit la iveală ceva s-a schimbat, însă dragostea pentru părinţii săi adoptivi nu se va schimba niciodată. „Sunt fiul vostru şi aşa voi rămâne pentru totdeauna”, a mărturisit fiul adoptiv. Dora Fronczak îşi aminteşte încă perfect ziua în care s-a întâmplat totul. Era 27 aprilie 1964. O femeie îmbrăcată într-o uniformă de asistentă a intrat în rezerva 418B a spitalului Michael Reese din Chicago. Dora îl ţinea pe Paul în braţe. Trecuseră doar două zile de la naştere. Asistenta i-a comunicat că trebuie să îl ia pe Paul, deoarece medicul doreşte să îl consulte încă o dată înainte să semneze hârtiile de externare. Dora Fronczak nu avea nici un motiv de suspiciune şi i-a dat copilul din braţe. Avea să fie ultima dată când îşi mai vedea fiul.
Răpirea
Conform anchetatorilor, un taxi o aştepta pe răpitoare la ieşirea din spital. În ciuda căutărilor intensive, la care au participat peste 100 de agenţi şi au fost interogate aproape 30.000 de persoane, cei doi au dispărut fără urmă. Dora şi Chester Fronczak au fost la un pas să o ia razna. Probabil că ar fi făcut-o, dacă n-ar fi venit acea zi de iulie din anul 1965. Poliţia este anunţată că la o casă de copii din Newark a fost predat un băieţel de 14 luni care ar fi fost implicat într-o afacere de vânzare de copii. Cine sunt părinţii băieţelului Scott Mckinley, aşa cum era numit de poliţie, nu ştie nici astăzi nimeni.
Parcă seamnănă...urechile
Autorităţile constată în grabă că urechile lui Scott seamănă foarte mult cu cele ale lui Paul Fronczak. Nu durează mult şi apare verdictul final: „Acest băiat este Paul Fronczak, băiatul lui Chester şi al Dorei, dispărut în 1964”. Dosarul este închis după ce la prima reîntâlnire mamă-fiu, Dora a exclamat: ”Acesta este fiul meu”. Fără un test ADN, confirmarea era aproape imposibil`, astfel că anchetatorii i-au rugat pe soţii Fronczak să îl adopte în mod legal pe băieţel. „Fără un test ADN nu puteam fi 100% siguri de identitatea unui om”, confirmă FBI prin vocea lui Joan Hyde. Satisfacţia anchetatorilor era cu atât mai mare cu cât reuşiseră să bifeze două cazuri dintr-o singură lovitură: au aflat cine sunt părinţii lui „Scott Mckinley” şi au reunit familia Fronczak.
Confirmarea
Actualul Paul Fronczak mărturiseşte că a avut mereu dubii în privinţa identităţii sale. „M-am mirat mereu că arăt cu totul diferit decât fratele meu mai mic. Am suspectat că nu este în ordine ceva. De fiecare dacă când îi întrebam pe părinţi pe tema asta, nu îmi acordau atenţie şi spuneau că sunt băiatul lor şi nu trebuie să ştiu mai multe. Părinţii m-au crescut cu toată dragostea lor, dar nu mi-au zis niciodată despre răpire. Exact după zicala: dacă nu se vorbeşte despre ceva, înseamnă că nu s-a întâmplat”, spune Paul. Ajuns la vârsta de 49 de ani, însurat şi tatăl al unei fetite, dar măcinat în continuare de gândul identităţii sale, Paul a decis să afle adevărul printr-un test ADN, preluând în secret mostre de la părinţii săi. Rezultatul laboratorului genetic a venit iniţial ca o eliberare. „Este exclus să fiţi copilul familiei Fronczak. Nu există nici cea mai mică posibilitate să fie aşa. Eu am suspectat de la început acest lucru”, i s-a spus.
Le-a trimis părinţilor o scrisoare
Ulterior, conştientizând că toată viaţa a trăit într-o minciună, bărbatul a fost aproape de colaps. „Nu mai ştiu cine sunt, câţi ani am. Nici măcar nu ştiu dacă sunt american”, s-a confesat presupusul Paul Fronczak. N-a avut puterea să îşi anunţe părinţii adoptivi că rezultatele testelor au confirmat suspiciunile sale. A evitat contactul direct cu ei şi le-a trimis doar o scrisoare. „Vreau să fac lumină în acest caz. Vreau să ştiu cine este copilul legitim al părinţilor mei. Nu este vorba doar de mine. Vreau ca şi voi să ştiţi dacă băiatul vostru mai este în viaţă”, le-a scris Paul. Nu s-a dat bătut şi imediat a început căutările despre identitatea sa. Primul pas: Institutul Naţional pentru Copii Dispăruţi. Apoi a creat un grup pe pagina de socializare Facebook (Who is Paul Fronczak?), unde aşteaptă sugestii şi informaţii de la toţi cei care pot duce la soluţionarea cazului.
În căutarea indentităţii
„Prin aflarea adevărului simt că sunt cu un pas mai aproape de elucidarea acestor două mistere tragice şi încă un pas mai aproape de un final fericit. Chester şi Dora îmi susţin dorinţa de a clarifica totul, dar mi-au transmis că este mult prea dureros pentru ei să mai fie implicaţi. Sunt optimist în privinţa demersului FBI de a redeschide cazul. După atâţia ani îmi dau seama cât de greu le va fi să îmi găsească identitatea şi să dezvăluie ce s-a întâmplat cu copilul biologic al părinţilor mei. Sunt pregătit pentru un drum lung. Nu sunt dispus să renunţ. Finalul perfect ar fi să îl găsim pe adevăratul Paul. Să vedem că se descurcă bine şi preferabil în aceeaşi zi să găsim şi familia mea reală. Ar fi frumos să obţinem şi o dată a naşterii pentru mine, una în care să pot crede”, a încheiat bărbatul de 49 de ani.
