Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În doar câteva zile, organizația și-a pierdut comandantul și aproape toți liderii de pe teren. Cel puțin 800 de membri ar fi fost uciși, iar comunicațiile interne sunt grav afectate. O structură care controla nu doar armata paralelă a regimului, ci și segmente importante ale economiei iraniene pare acum dezorientată.
Bombardați oriunde se duc
Un expert din Teheran, familiarizat cu activitatea IRGC, spune că problema nu este doar militară. „Capacitatea lor de reacție a scăzut vizibil. Mai grav este că pierd controlul asupra situației din interiorul țării”, a declarat acesta pentru agenția americană de presă The Media Line. În timp ce regimul continuă să lanseze rachete spre Israel sau să amenințe cu blocarea Strâmtorii Ormuz, adevărata preocupare pare să fie alta: revolta internă.
De ani întregi, Gardienii Revoluției își păstrează cele mai importante resurse pentru reprimarea protestelor. Iar spectrul unei noi revolte îi neliniștește. De altfel, regimul a bombardat constant pozițiile grupărilor kurde din Kurdistanul irakian, temându-se că acestea ar putea deveni nucleul unei insurecții armate.
Analista Emily Blout, specialistă în Iran și fost consultant pentru Pentagon, spune că IRGC încearcă acum să supraviețuiască prin dispersare. „Mutarea unităților în locuri neobișnuite, inclusiv în spitale și școli, face parte din strategia lor de supraviețuire. Prin descentralizare, speră să păstreze controlul chiar dacă conducerea centrală dispare”, afirmă ea.
Dar tactica trădează și slăbiciunea regimului. Multe unități sunt epuizate, iar bazele lor au fost distruse. Chiar și adăposturile improvizate – stadioane sau clădiri civile – au devenit ținte ale bombardamentelor.
Un ofițer iranian, citat de aceeași publicație, susține că prăbușirea regimului este inevitabilă. „Forțele de pe străzi sunt obosite și disperate. Fără baze sigure și fără comandă centrală, nu vor putea rezista mult timp”, spune el. Strategia bombardamentelor ar urmări tocmai distrugerea structurii organizatorice a IRGC, pentru a provoca dezertări în masă.
Combinația fatală pentru regim
Dacă protestele vor reizbucni în marile orașe, sistemul de securitate ar putea începe să se fractureze rapid. Revoltele din ultimii ani au radicalizat societatea iraniană, iar mulți protestatari spun deschis că obiectivul lor este distrugerea aparatului de represiune.
Există însă și factori care complică situația. Teama de o intervenție militară străină și reflexele naționaliste pot tempera revolta. De asemenea, opoziția armată organizată rămâne limitată.
Cea mai serioasă amenințare militară pentru regim o reprezintă luptătorii kurzi peshmerga („Cei ce înfruntă moartea” - forțele interne de securitate), sprijiniți de o populație puternic mobilizată în Kurdistanul iranian. Analiști regionali susțin că o „carte kurdă” ar putea declanșa o reacție în lanț și ar deschide drumul către o zonă liberă, de unde ar putea porni ofensiva împotriva regimului.
În afara kurzilor, singura organizație cu o structură militară este Mojahedin-e Khalq (MEK) - Organizația Populară a Mojahedinilor din Iran. Aceasta este o grupare de opoziție a cărei conducere este exilată în Albania și care urmărește răsturnarea regimului theocratic din Iran. Cunoscută pentru o ideologie care îmbină Islamul cu marxismul, MEK are însă un rol scăzut din cauza popularității reduse în rândul iranienilor și a reputației controversate.
Mai probabil, spun analiștii, schimbarea ar putea veni dintr-o combinație explozivă: proteste urbane, presiune militară externă și dezertări din interiorul aparatului de securitate. Dacă războiul continuă, iar IRGC va fi obligată să lupte simultan cu adversari externi și cu revolta din stradă, structura care a dominat Iranul timp de 47 de ani s-ar putea prăbuși surprinzător de repede.
Aparatul de represiune al Teheranului
Gardienii Revoluției Islamice (IRGC), forță militară paralelă armatei regulate, creată pentru a proteja regimul islamic, are circa 250.000 de membri activi și o rezervă de aproximativ o jumătate de milion de oameni. Împreună cu Basij – miliție paramilitară folosită pentru controlul populației și reprimarea protestelor, totalul personal armat sub controlul regimului este de 900.000 de persoane. Gardienii controlează și sectoare importante ale economiei iraniene, de la energie la construcții și finanțe.
Citește pe Antena3.ro
