Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trump nu pare să fi intenționat niciodată să ajute Ucraina să câștige. Este însă posibil să fi făcut-o, fără să vrea.
Încă din primele zile ale noului său mandat la Casa Albă, el a anunțat limitarea sprijinului pentru Ucraina. Ulterior, eliminând involuntar controlul Americii asupra Kievului, liderul american avea să ofere însă Ucrainei libertatea de a purta războiul pe teritoriul Rusiei.
Donald Trump a promis în timpul campaniei sale prezidențiale că va încheia conflictul militar din Ucraina în 24 de ore. Promisiunea nu s-a materializat, iar conflictul continuă și acum, după mai bine de patru ani de lupte.
Între timp, în ultimele luni, a apărut un paradox geopolitic. Deși nu au avut ca scop sprijinirea Kievului, unele dintre deciziile șefului de la Casa Albă ar putea să fi schimbat dinamica războiului în favoarea Ucrainei.
Explicația din spatele unui paradox
Strategia administrației Biden a fost construită în jurul unui principiu ferm. SUA au acordat Ucrainei un sprijin militar masiv, dar au impus limite clare în privința folosirii acestuia.
Washingtonul a oferit zeci de miliarde de dolari în arme și echipamente, însă a impus Kievului să evite acțiunile considerate provocatoare și escalatorii, în special loviturile asupra unor ținte aflate pe teritoriul Rusiei.
Această abordare a creat o situație neobișnuită - Rusia putea concentra trupe, muniție și echipamente în apropierea frontierei, dar Ucraina era obligată să aștepte ca atacul să înceapă înainte de a putea răspunde.
Altfel spus, Moscova putea pregăti ofensiva într-un spațiu relativ sigur, în timp ce Kievul lupta cu o mână legată la spate.
Pentru Kremlin, aceasta era o strategie mai mult decât convenabilă. Vladimir Putin a mizat pe faptul că Occidentul va obosi, sprijinul pentru Ucraina va scădea, iar aliații Kievului vor limita permanent capacitatea de reacție a armatei ucrainene.
Apoi a venit schimbarea de la Casa Albă.
Administrația Trump a redus sprijinul american și a exercitat presiuni asupra Kievului, inclusiv prin disputa privind acordul asupra resurselor minerale ale Ucrainei și prin confruntarea publică, deja celebră, cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski.
Mesajul transmis a fost unul de distanțare: America nu mai avea să ofere același tip de garanții și același nivel de control asupra modului în care Ucraina își folosește capacitățile militare.
Paradoxal, această estompare majoră a influenței americane a eliminat și anumite restricții.
Din moment ce Washingtonul nu mai finanțează în aceeași măsură efortul de război al Ucrainei, americanii dispun de mult mai puține instrumente pentru a impune limitele operaționale ale Kievului.
Ucraina a câștigat astfel o libertate mult mai mare de acțiune. Iar această libertate s-a văzut imediat pe câmpul de luptă.
Schimbare radicală de strategie
În ultimele luni, Ucraina a început să lovească infrastructura energetică a Rusiei, folosind propriile drone și rachete. Au fost atacate rafinării petroliere și terminale energetice, iar efectele au început să se simtă aproape imediat în interiorul Rusiei.
Pentru o țară care și-a construit o mare parte din puterea economică pe exporturile de energie, imaginea unor rafinării în flăcări, pe propriul teritoriu, are o puternică încărcătură simbolică.
Războiul pe care Kremlinul l-a prezentat mult timp ca fiind unul dus departe de granițele țării ajunge astfel acasă, în curtea Rusiei.
Atacurile asupra infrastructurii energetice afectează capacitatea Moscovei de a susține financiar și logistic conflictul. În plus, Ucraina lovește și fabrici de armament, obiective militare și rute de aprovizionare către teritoriile ocupate.
Mesajul este extrem de clar - Kievul nu mai acceptă o strategie exclusiv defensivă.
În acest context, celebra afirmație a lui Trump către Zelenski - „nu ai nicio carte de jucat” - s-ar putea dovedi total hazardată, deoarece, în noua fază a războiului, cel care pare să piardă din opțiuni ar putea fi chiar Putin.
Firește, această schimbare nu înseamnă neapărat că victoria Ucrainei este garantată. Rusia rămâne o putere militară majoră, cu resurse importante și capacitatea de a continua războiul.
Balanța strategică se modifică însă semnificativ. Ucraina încearcă să transforme conflictul dintr-un război de uzură, purtat aproape exclusiv pe teritoriul său, într-unul în care Rusia resimte costurile direct, în mod usturător.
Pentru Occident, întrebarea nu mai este doar cât timp poate fi susținută Ucraina, ci dacă sprijinul oferit ar putea fi folosit pentru a obține un rezultat decisiv.
Acest lucru ar însemna mai multe sisteme de apărare aeriană, mai mult armament și o strategie mai dură împotriva surselor financiare care alimentează mașinăria de război a Rusiei.
Confiscarea activelor rusești înghețate și presiunea asupra cumpărătorilor de petrol rusesc ar putea deveni instrumente centrale în această confruntare.
Putin a mizat pe faptul că Occidentul va obosi, iar Ucraina va rămâne permanent dependentă de deciziile aliaților săi.
Dar, într-un moment total neașteptat, mecanismul pe care Kremlinul îl anticipa ca avantaj tinde să devină un mare risc.
Situația s-a schimbat radical, iar întrebarea care se pune acum este dacă Rusia mai poate controla direcția în care merge războiul.
Citește pe Antena3.ro
