Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Roma, ei au ca obiectiv Camera Deputaţilor, ale cărei căi de acces sunt blocate de importante forţe de ordine. Cordoanele poliţiei şi adunările spontane ale studenţilor au provocat perturbări foarte importante. Spre surpriza turiştilor, o parte a traficului a fost deviată către Fontana di Trevi, de obicei o zonă pietonală.
În spatele unei banderole proclamând "care viitor în mijlocul acestor dărâmături", mii de studenţi au început să defileze marţi dimineaţa de la Universitatea La Sapienza, cea mai mare din Europa, spre centru.
"Adunări spontane blochează ţara cam peste tot. Studenţii i-au spus încă o dată «nu» (ministrului Educaţiei, Mariastella) Gelmini, (premierului Silvio) Berlusconi şi reformei lor", a declarat Flavio Arzarello, coordonatorul naţional al mişcării tinerilor din cadrul Partidului Comunist.
El a dedicat această "zi de luptă" memoriei lui Mario Monicelli, maestru al comediei italiene şi critic acerb al Guvernului Berlusconi, care s-a sinucis luni seara, la vârsta de 95 de ani. "Ca o ironie a sorţii, el ne-a părăsit chiar (în momentul) când o generaţie îşi reia viitorul în mâini", a declarat Arzarello.
Alte manifestaţii au mai început în centrul oraşului Torino, iar la Milano manifestanţii au ocupat timp de 20 de minute o gară, provocând întârzieri ale unor trenuri locale. Ei au aruncat cu ouă şi petarde contra unui sediu al universităţii catolice. La Neapole, care se confruntă cu o criză a gunoaielor, ei au aruncat saci cu gunoi în faţa sediului Guvernului regional.
De asemenea, au mai avut loc manifestaţii la Veneţia, Torino, Palermo şi Brescia, unde poliţiştii i-au respins cu lovituri de bastoane pe tinerii care aruncau cu sticle în ei.
Confruntat cu criza economică, Guvernul de dreapta a adoptat mai multe legi, în cei doi ani de mandat, al căror scop a fost să reducă bugetul cu aproximativ nouă miliarde de euro şi să desfiinţeze 130.000 de locuri de muncă în sistemul educaţiei naţionale, pe o perioadă de cinci ani, între 2009 şi 2013.
Reforma universităţilor prevede fuziunea instituţiilor mai mici, introducerea în Consiliile de Administraţie a unor experţi din afara lumii academice şi reducerea mandatului rectorilor.
Criticii reformei apreciază că aceasta vizează obţinerea unor economii, spre exemplu, prin neînnoirea contractelor pe perioadă determinată a zeci de mii de cercetători.
