Jenanta infrangere

Premierul israelian, Ariel Sharon, a suferit o usturatoare infrangere duminica, din partea propriului partid, Likud, 60% dintre membrii acestuia respingandu-i planul de retragere unilaterala din Fasia Gaza, sprijinit fara tagada de Washington.

Referendumul din cadrul partidului este o lovitura data liderului, dar si un semnal despre societatea israeliana si o palma data presedintelui american, George W. Bush, care s-a grabit sa se declare „pro", dandu-i aripi premierului de la Ierusalim.

Propunerea prevedea retragerea israeliana din 21 de colonii din Fasia Gaza si alte patru mici colonii izolate din Cisiordania. Dar si mentinerea sub control israelian a marilor blocuri de colonii din Cisiordania, in spatele zidului de separare pe care Israelul il construieste in acest teritoriu.

RADICALIZARE. Infrangerea lui Sharon nu e un motiv de bucurie pentru palestinieni sau contestatarii de aiurea ai acestui plan de separare unilaterala. Pentru ca infrangerea lui in fata propriului partid inseamna o radicalizare a membrilor Likud si face ca Sharon sa devina un lider fara de partid, asa cum s-a intamplat si cu fostul premier laburist Ehud Barak, care s-a trezit, acum cativa ani, ca negocia de zor la Camp David, cu palestinienii, sub obladuirea lui Bill Clinton, dar acasa nu mai avea coalitie. Oamenii care i-au respins planul lui Sharon nu s-au opus lui pentru ca sunt pentru negocieri cu palestinienii, ci pentru ca nu vor ca Israelul sa-si retraga coloniile din teritoriile acestora. Ei percep o eventuala retragere din aceste colonii ca pe o capitulare in fata teroristilor din Hamas sau Jihadul Islamic, ca pe un gest similar retragerii din sudul Libanului.

OPTIUNI. Paradoxal, planul este sustinut de opinia publica israeliana. Casa Alba, pusa in dificultate de lovitura data lui Sharon si, implicit, lui Bush, care l-a sustinut, a anuntat ca se mentine pe pozitie si ca va avea consultari cu Ierusalimul zilele acestea. Presa israeliana vorbea ieri despre trei optiuni ramase lui Sharon, indepartand-o pe cea a demisiei: un nou referendum, dar la scara nationala, elaborarea unui nou plan si formarea unui nou Guvern. Liderul opozitiei, laburistul Shimon Peres, s-a pronuntat pentru organizarea de alegeri anticipate.

Eyal Arad a explicat esecul

Una dintre problemele necunoscute publicului legate de acest vot a fost campania lui Sharon. Ea a fost coordonata de o echipa a celebrului strateg Eyal Arad (care a lucrat gratis, impreuna cu colegii lui de la firma) si s-a bazat pe increderea in faptul ca Sharon va castiga pentru ca a avut o idee buna. Tabara adversa, insa, adica reprezentantii colonistilor, a adunat bani frumosi si i-a aruncat in lupta. Bani investiti de Sharon: zero. De ce? Din cauza acuzatiilor de coruptie care s-au adunat pe umerii lui Sharon. De altfel, Arad explica ieri esecul la vot tocmai prin aceasta prisma. „Campania lui Sharon a fost handicapata inca dinainte sa inceapa. Si asta, de adevaratul dusman al lui Sharon: fostul procuror al statului, Edna Arbel. Premierul si oamenii sai au fost investigati in trecut si nu au vrut sa riste sa fie din nou in vizor, strangand iar fonduri, cand legile sunt neclare", a explicat Eyal Arad cotidianului de limba engleza Jerusalem Post.