Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În mod cu totul surprinzător, fostul șef al guvernului regional catalan - aflat într-un exil autoimpus în Belgia, de când a dirijat încercarea eșuată de separare a Cataloniei de Spania, în 2017 - se află în postura de a face jocurile în viața politică din Spania, după ce nici blocul de stânga, nici cel de dreapta nu au obținut suficiente locuri pentru a forma majoritatea în viitorul parlament al țării.
O cale de ieșire din labirintul negocierilor ar fi aceea ca premierul socialist, Pedro Sanchez, să obțină din partea partidului „Junts”, al lui Puigdemont, un vot favorabil, sau cel puțin o abținere, în privința formării unui nou guvern, în schimbul acordării unor concesii suplimentare, legate de independența catalană.
Partidul Popular (PP), de centru-dreapta, și formațiunea politică „Vox”, de extremă dreapta, au obținut cele mai multe locuri în parlament, cu un număr combinat de 169, mai puține, însă, decât cele 176 de locuri necesare pentru a forma majoritatea.
Socialiștii (PSOE), aflați la guvernare, și „Sumar”, aliatul lor de extremă-stânga, au obținut 153, dar au mai multe posibilități de a negocia sprijinul micilor partide separatiste basce și catalane, așa cum au făcut în urma alegerilor din 2019.
Sanchez ar putea obține suportul partidului separatist de stânga „Esquerra Republicana de Catalunya” (ERC), însă, foarte probabil, ar avea nevoie și de susținerea „Junts”, o formațiune politică mai dură, care nu l-a ajutat deloc pe Sanchez în ultimii patru ani.
Situație aproape imposibilă
Secretarul general al „Junts”, Jordi Turull, a declarat, ieri, că va folosi „fereastra de oportunitate” creată de impasul electoral pentru a obține independența Cataloniei.
„Statul știe că, dacă vrea să negocieze cu noi, există două chestiuni care sunt fundamentale și care generează consens în Catalonia: amnistia și autodeterminarea!”, a precizat el, într-un interviu acordat postului de radio local RAC 1.
Citește pe Antena3.ro
Turull s-a numărat printre cei nouă lideri separatiști catalani încarcerați, grațiați de Sanchez în 2021 pentru rolul lor în tentativa de obținere a independenței Cataloniei, din 2017. Mulți alții sunt însă încă în curs de judecată, principalul dintre aceștia fiind Puigdemont.
Acesta din urmă, care încă exercită o influență considerabilă în cadrul „Junts”, a declarat, la jumătatea lunii iulie, că partidul nu îl va susține pe Sanchez, deoarece nu este un lider de încredere. La începutul zilei de ieri, el a scris pe Twitter că „Junts” este un partid care se ține de cuvânt.
Lui Puigdemont i-a fost retrasă imunitatea pe care o avea în calitate de membru al Parlamentului European la începutul acestei luni, deschizând calea pentru extrădarea sa, așa cum au cerut autoritățile spaniole în ultimii șase ani.
Foarte probabil, catalanii vor juca dur în posibilele negocieri, după ce alegerile au scos la iveală faptul că o apropiere de Madrid nu a funcționat până acum în favoarea lor.
ERC și „Junts”, principalele două formațiuni politice separatiste catalane, au pierdut 550.000 de voturi la alegerile de duminică, comparativ cu 2019, în timp ce socialiștii au câștigat 418.000 de voturi și au fost cel mai votat partid din regiune, obținând șapte locuri în detrimentul lor.
Surpriză totală
În prezent, după ce a câștigat cele mai multe locuri, PP va avea prima șansă de a încerca să adune suficiente sufragii în parlament, în vederea obținerii unui vot de învestitură pentru funcția de prim-ministru. Dar alianța cu „Vox”, de extremă dreapta, și poziția sa dură față de separatism vor face dificilă obținerea de sprijin din partea oricărei alte facțiuni.
Dacă niciunul dintre cele două blocuri nu va reuși să obțină suficient sprijin parlamentar pentru a forma un guvern, este posibilă organizarea unui al doilea scrutin.
Înainte de alegeri, PP părea pregătit să încheie o alianță la guvernare cu „Vox”, într-un scenariu care ar fi adus naționaliștii radicali la conducere, pentru prima dată de la sfârșitul dictaturii lui Franco și de la revenirea Spaniei la democrație, în anii 1970.
În cele din urmă, însă, socialiștii au scos un rezultat mult mai bun decât au prezis sondajele.
