Roata de observaţie, care le oferă vizitatorilor o călătorie de 30 de minute în cabine din sticlă, a fost planificată iniţial să rămână instalată timp de cinci ani, iar apoi urma să fie dezasamblată, însă popularitatea ei au convins autorităţile locale să o transforme anul trecut într-o instalaţie permanentă pe malul fluviului Tamisa.
Dacă ziua este senină, turiştii care se dau în roată pot zări Castelul Windsor, reşedinţa cu o vechime de 900 de ani a familiei regale britanice, situată la o distanţă de 40 de kilometri, în timp ce pentru britanici, roata a devenit sinonimă cu spectacolul de artificii din noaptea de Anul Nou.
Roata a fost ideea arhitecţilor David Marks şi Julia Barfield, care sunt soţ şi soţie, care au creat acest proiect pentru a celebra intrarea în noului mileniu. Forma construcţiei simbolizează ciclul vieţii.
''Un cerc nu are nici început, nici sfârşit. Este simbolic pentru trecerea timpului'', a declarat Julia Barfield pentru Reuters, adăugând că atunci când a fost inaugurată, roata era una dintre puţinele construcţii care ofereau o perspectivă de la înălţime asupra Londrei.
Între timp, linia de orizont a oraşului s-a îmbogăţit cu noi zgârie-nori, care pot fi văzuţi din roată: The Gherkin, inaugurat în 2004, The Shard, cea mai înaltă clădire din Londra, deschisă în 2013, iar Cheesegrater, în 2014.
Anual, circa 3,5 milioane de persoane plătesc 29 de lire sterline pentru a urca în London Eye.
Popularitatea sa a inspirat zeci de versiuni asemănătoare în oraşe de pe tot globul. Cu o înălţime de 135 de metri, London Eye rămâne însă cea mai mare roată de observaţie de tip consolă din lume.
Potrivit planurilor arhitecţilor, roata urma să revitalizeze o parte din malul sudic al Londrei, iar 1% din veniturile anuale încasate de această atracţie sunt destinate întreţinerii zonei publice din apropiere. AGERPRES
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu, multumesc
Accept
