Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În vreme ce lumea deplânge victimele atentatelor de marţi de la Bruxelles, poliţia depune eforturi susţinute pentru a pune cap la cap planurile teroriştilor şi se pare că autorităţile belgiene au reuşit să identifice tipul de explozibili folosit de atentatorii sinucigaşi în timpul atacurilor.
Frederic Van Leeuw, procurorul-şef de caz, a declarat reporterilor miercuri că anchetatorii au descoperit 15 kilograme de explozibil artizanal într-o casă folosită de cei doi atacatori care s-au aruncat în aer pe aeroportul din Bruxelles, potrivit Associated Press. Cele două explozii, împreună cu o a treia, la o staţie de metrou din Bruxelles, au rănit cel puţin 270 de persoane şi au ucis alte 34.
La locaţia respectivă, poliţiştii au mai descoperit cuie - care au servit probabil pe post de schije - şi alte materii prime, necesare confecţionării artizanale de veste explozive, potrivit The Chicago Tribune.
Potrivit lui Van Leeuw, ingredientul exploziv principal este un compus numit triperoxid de triacetonă, sau TATP - o pudră cristalină, considerată un adevărat coşmar atât pentru terorişti, cât şi pentru autorităţi, conform site-ului techinsider.io.
TATP este uşor de realizat şi greu de detectat, dar este, de asemenea, şi un compus incredibil de instabil. De fapt, este suficientă o simplă presare fermă pentru ca acesta să explodeze cu aproximativ 80% din forţa TNT-ului. Acesta este, de altfel, motivul pentru care compusul şi-a câştigat printre terorişti porecla infamă de "Mama lui Satan", potrivit magazinului online The Future of Things.
TATP a fost folosit în mai multe atacuri la Londra, în 2001 - de un atentator cu bomba ascunsă în pantofi (the Shoe Bomber), în 2005 şi 2006. Compusul a fost de asemenea folosit la confecţionarea bombelor detonate la Universitatea din Oklahoma, în 2005, şi în Texas City în 2006, susţin cercetătorii specializaţi în explozibili de la Northeastern University.
"TATP şi alţi explozivi din familia peroxidului sunt utilizaţi pe scară largă de către organizaţii teroriste din întreaga lume, deoarece sunt uşor de realizat şi extrem de dificil de detectat", declara în 2005 Ehud Keinan, un chimist de la Institutul de Tehnologie Technion din Israel, într-un comunicat de presă despre rezultatul cercetărilor sale în domeniu.
"TATP poate fi preparat în uşurinţă într-un laborator de subsol, folosind materii prime disponibile în comerţ", explică şi GlobalSecurity.org, precizând că "te poţi arunca în aer cu uşurinţă atunci când îl creezi".
Unul dintre motivele pentru care TATP este greu de detectat are legătură cu faptul că acesta nu conţine azot, un component-cheie al bombelor artizanale, pe care scanerele de securitate îl pot detecta cu uşurinţă. Fiecare moleculă a sa conţine doar hidrogen, oxigen şi carbon - unele dintre cel mai des întâlnite elemente de pe Pământ.
De altfel, puterea cu care explodează TATP i-a nedumerit pe oamenii de ştiinţă încă de la descoperirea sa în 1895. Spre deosebire de materialele explozive pe bază de azot, care stochează energie pe măsură ce sunt încălzite pentru a ajunge la forma în care pot fi detonate, TATP poate fi realizat la temperatura camerei - fără a fi nevoie de încălzire.
Oamenii de ştiinţă lucrează în prezent febril pentru a crea modalităţi practice de a detecta TATP înainte ca acesta să mai fie folosit pentru a ucide oameni nevinovaţi.
ACRO Security Technologies, o companie fondată de Keinan, a dezvoltat un "tester pentru explozivii pe bază de peroxid", de mărimea unui marker, denumit ACRO-P.E.T. "ACRO-P.E.T. oferă un răspuns imediat la întrebarea dacă un material suspect, descoperit într-un anumit loc, conţine într-adevăr cantităţi infime de exploziv pe bază de peroxid", a declarat Keinan pentru The Future of Things.
Alţi cercetători lucrează la modalităţi de a descoperi atunci când este transportat compusul, fără a mai fi nevoie de un test chimic direct cum ar fi cel presupus de dispozitivul lui Keinan.
În 2011, spre exemplu, oamenii de ştiinţă de la compania japoneză Hitachi au creat un dispozitiv care aspiră aerul din jurul unui pasager şi, în interval de două secunde, poate detecta urme infime de TATP.
De asemenea, potrivit unui anunţ făcut în 2015 de un grup de cercetători germani, cantităţile mari de TATP pot fi detectate la transport. Pentru că substanţa chimică este atât de sensibilă, compusul este de obicei dizolvat înainte de a fi transportat într-un lichid special, cu un miros unic, care ar putea fi detectat la un moment dat de scanerele de securitate ale viitorului.AGERPRES
