Marea familie europeană reunită pe "bisericuţe"

Situaţia din Libia se răsfrânge şi asu­pra Uniunii Europene. La summi­t-ul de două zile, care a început ieri seară la Bruxelles, atmosfera părea tensionată din cauza poziţiei diferite şi confuze pe care o au membrii Uniunii, între care majoritatea face parte şi din NATO, faţă de rolul coaliţiei in­ter­naţionale, pe de-o parte, iar pe de alta, de un posibil rol al NATO în conflictul din Libia.

Dacă subiectele de interes strict eu­ro­pean ce vor fi discutate la actuala reuniune a UE sunt mai bine "legate" în ceea ce priveşte un eventual consens al membrilor UE, cum ar fi chestiunile legate de "pactul euro", adică salvarea şi viitorul mone­dei unice europene, sau de politicile economico-sociale pentru refacerea economiilor ţărilor membre după ie­şi­­rea din criză, nu la fel se întâmplă şi problema legată de intervenţia "coaliţiei" şi viitorul rol al NATO în Li­bia. În acest caz există multe divergenţe ce nu par să aibă deocamdată o soluţie de consens. Cu toate acestea, cei 27 au venit la Bruxelles cu gândul de a clarifica cel puţin ro­lul pe care îl va avea Uniunea în do­sarul libian. Până acum, UE s-a mul­ţumit doar cu impunerea de sancţiuni îm­potriva regimului liderului libian, Muammar Gaddafi, cea mai recentă dintre acestea fiind decisă miercuri şi vi­zând îngheţarea bunurilor unei mari părţi a sectorului petrolier libian cu scopul de a-l lipsi pe Gaddafi de re­sursele de întreţinere a unui război îm­potriva propriei populaţii, dar şi de a-l împiedica să atace forţele alia­te străine ce ar interveni în ajutorul ci­vililor libieni. De asemenea, UE a participat la instituirea unei zone de interdicţie a survolului civil deasupra Libiei, pentru a împiedica astfel accesul mercenarilor în zonă.

Şefii de stat şi de guvern ai UE vor aborda şi eventualitatea unei intervenţii în sprijinul Portugaliei, care se confruntă cu o dublă criză, celei financiare adăugându-i-se acum o criză politică, prin demisia premierului Jose Socrates. Europei, care spera să se refacă repede după criză, numai aşa ceva nu-i lipseşte. UE, în frunte cu Germania, nici bine nu şi-a revenit după experienţele avute anul trecut cu Grecia şi Irlanda, care au primit un împrumut financiar mixt, de la UE şi FMI, pentru a nu intra în faliment şi a nu compromite astfel moneda euro. Cancelarul german, Angela Merkel, a anunţat deja că vrea să ceară eşalonarea pe o perioadă de cinci ani a contribuţiei ţării sale la viitorul Fond de Salvare a Zonei Euro, ce va fi activat în 2013.

De la summit nu au lipsit manifestaţiile. Ieri, Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES) a protestat la Bruxelles faţă de "pactul euro", iniţiat de Angela Merkel şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy. Protestatarii susţin că pactul e în detrimentul salariilor şi drepturilor sociale ale angajaţilor.

Fără trupe tereste, indiferent ce se întâmplă
Presat şi din exterior, dar mai ales din interior atât de republicani, cât şi de democraţii săi, preşedintele american Barack Obama vrea "să extragă" cât mai repede SUA din rolul de conducător al operaţiunilor coaliţiei în Libia.  Reîntors la Casa Albă după ce şi-a scurtat turneul în America de Sud din cauza evenimentelor "fierbinţi" de pe frontul african, Obama a declarat ieri că exclude orice "invazie terestră" în Libia şi că SUA vor renunţa la rolul de conducător al operaţiunilor militare în Libia. Obama a fost criticat din interior şi pentru costurile pe care le-ar putea implica o eventuală ope­ra­ţi­u­ne armată de proporţii în Libia, condusă de SUA, în condiţiile în care ame­ricanii sunt deja angajaţi putenic în Afganistan şi Irak. Într-un interviu acor­dat Univision, Obama a precizat că o invazie terestră este "absolut exclusă", chiar dacă operaţiunile în curs ale coaliţiei internaţionale nu-şi vor atinge scopul cu Gaddafi. Cât priveşte o "strategie de ieşire" a SUA din coaliţie, Obama a declarat că "va fi pusă în aplicare săptămâna aceasta, în sensul că noi (SUA – n.r.) vom renunţa la eforturile noastre active de a mo­de­la mediul (...) Ne vom păstra rolul de susţinători însă, oferind asistenţă, informaţii şi alt sprijin de acest gen care ne este unic, însă acestea doar în ca­drul efortului internaţional destinat îndeplinirii scopului stabilit de Re­zo­lu­ţia Consiliului de Securitate". Obama speră ca misiunea lui să fie acum uşurată mult după summit-ul de la Bruxelles, adică NATO să preia condu­cerea operaţiunilor coaliţiei inter­na­ţionale împotriva regimului liderului libian. Dar tensiunile în Alianţă persistă. Germania, care s-a abţinut de la votul din ONU, a suspendat şi participarea navelor sale de război la operaţiunile NATO din Mediterană. Cu atât mai mult, Berlinul se opune unei intervenţii militare în Libia. De altfel, o mulţime de ţări ezită să dea undă verde NATO pentru acţiuni îm­po­triva Libiei sau au o participare mo­destă la acţiunile actualei coaliţii in­ter­na­ţionale, al cărei vârf de lance au fost Franţa şi Marea Britanie. NATO care a fost solicitat să se ocupe de embargoul maritim în jurul Libiei, în Mediterană, a finalizat esenţialul structurii sale de comandament pentru misiunile sale, în care bazele din Napoli şi Poggio Renatico joacă un rol-cheie.

Dictatorul nebun
Din toată fierberea, nu numai din Li­bia, ci din toate ţările arabe unde au iz­bucnit, de la începutul anului, re­vol­te împotriva regimurilor dictatoriale ce durează de decenii întregi, şeful di­plo­maţiei franceze, Alain Juppe, a tras concluzia că, orice şi oricum ar fi, aceste revolte sunt, până la urmă, "irepresibile" şi se vor extinde şi în alte ţări din regiune unde, deocamdată, pare să fie linişte. "Pretutindeni, as­piraţia popoarelor la libertate şi de­mocraţie trebuie să fie respectată, pre­tu­tindeni, violenţa trebuie in­ter­zi­să. Condamnăm folosirea acestei vi­o­lenţe şi cerem un dialog sau orice fel de comunicare cu Bahreinul sau Yemenul sau cu Siria – nu vreau să fac o listă cu ţările în care acest val al li­bertăţii creşte. Este o şansă formida­bi­lă, un eveniment major şi istoric, nu trebuie să existe frică", a declarat Juppe, citat de AFP.

Cât priveşte actuala situaţie din Libia, ministrul de Externe francez l-a calificat pe liderul de la Tripoli ca fiind "un dictator nebun" şi afirmă că este sigur că şi cei din anturajul lui Gaddafi au început să-şi pună această întrebare. "Nu pot să-mi ima­gi­­nez că, după tot ce se întâmplă în lu­mea arabă o asemenea persoană ar pu­­tea să mai reziste, însă vrem ca li­bi­e­nii să hotărască asupra acestui lu­cru", a adăugat Juppe. El a mai preci­zat chiar ieri, într-un interviu la radio RTL, înainte de începerea sum­mit-u­lui de la Bruxelles, că loviturile ae­ri­­e­ne conduse de Franţa, Marea Bri­ta­­­nie şi SUA "vor continua împotriva Libiei, asupra ţintelor militare (...) atât timp cât vor fi necesare", es­ti­mând totodată că începutul ofensivei ce a avut loc sâmbăta trecută a fost "un succes". Juppe a mai ţinut să pre­ci­­­zeze că Franţa este favorabilă în­cre­­­dinţării NATO a conducerii ope­ra­­­ţiunilor împotriva lui Gaddafi. NATO şi-ar asuma astfel responsa­bi­l­­i­t­a­t­ea respectării zonei de exclu­ziune de deasupra Libiei.
Juppe a încheiat spu­­nând că ur­mă­­torul pas va fi "o ini­­ţi­ativă de pace". "Trebuie să ne gân­­dim acum să organizăm pacea, pre­­gătind con­di­­ţi­ile unui dialog na­ţi­­on­al între Con­si­liul Naţional de Tranziţie şi, proba­bil, alte forţe po­li­ti­ce, pentru că exis­tă mai multe au­to­ri­tăţi tra­di­ţi­o­na­le în Libia", întrevede Juppe.