Mexicul, o ţară de mare... "influenza”

CORESPONDENŢĂ DIN MEXICO CITY Începând din luna aprilie când s-a declanşat epidemia de gripă (influenza, în limba engleză) porcină, întreaga lume acordă Mexicului o atenţie specială.

Aproape oricine ştie în prezent unde se localizează pe harta lumii, cu ce ţări se învecinează, câţi locuitori are şi câte avioane mexicane aterizează zilnic pe aeroporturile de peste ocean. Se traduc articole din presa locală, se scanează rapoartele medicale şi de guvern, se transmit comunicate oficiale. Dorinţa secretă a mexicanilor de a fi centrul atenţiei întregii lumi s-a văzut astfel împlinită şi spulberată în acelaşi timp. Desigur, nu la o astfel de publicitate visa Mexicul.

Urmările la nivel internaţional se cuantifică, deocamdată, în număr de cetăţeni alertaţi, turişti mexicani, bolnavi suspectaţi de infecţie cu virusul A/H1V1 şi decedaţi. Urmările asupra populaţiei mexicane sunt însă mult mai profunde. În general, mexicanii caută o scăpare râzând alături de familie sau prieteni. Totuşi, amprenta există şi nu se poate şterge cu uşurinţă.

Se aude la tot pasul comentariul: "de acum înainte, când vom spune în lume că suntem mexicani, ne vor asocia instantaneu cu gripa porcină".

În acest moment, a urmări îndeaproape Mexicul nu e doar o chestiune de interes umanitar, ci şi de sănătate socială, un gest de responsabilitate colectivă. Măsurile luate de guvern sau reacţia oamenilor într-un moment de criză sunt aspecte importante din care poate învăţa o lume întreagă. Totuşi, avansul principal care s-a făcut în Mexic nu este dintre cele care se pot urmări în faţa televizorului, la Ştirile Zilei.

În perioada critică - sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai -, când frica oamenilor în faţa primejdiei invizibile generase deja panică, autorităţile guvernamentale mexicane au hotărât suspendarea activităţilor de învăţământ, muncă, recreative şi închiderea tuturor instituţiilor.

PANICA
Pentru a înţelege impactul acestei decizii asupra populaţiei, trebuie amintit că Ciudad de Mexico nu e un oraş ca toate celelalte. Sunt peste douăzeci de milioane de locuitori care trăiesc zilnic într-o atmosferă frenetică. Mulţi oameni pleacă de acasă la ora şase şi jumătate, în fiecare dimineaţă, pentru a ajunge la timp la birou, petrecând două sau chiar trei ore în trafic şi încă pe atât seara, la întoarcere.

 Aglomeraţia este generată şi de transportul şcolar: părinţi, şoferi şi taxiuri care transportă copiii. Zilnic, sute de mii de oameni îşi câştigă existenţa în stradă: unii vând ziare, cartele telefonice, dulciuri, apă, alţii "păzesc" maşini, spală parbrize şi mulţi alţii oferă servicii rapide celor aflaţi în tranzit - prepară mâncăruri tipice, lustruiesc pantofi etc. Acestea sunt doar câteva exemple de activităţi greu de imaginat pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu viaţa din capitala mexicană.

Pe de altă parte, la sfârşit de săptămână sau în momentele libere foarte mulţi mexicani preferă spaţiile închise din cauza insecurităţii acestei metropole, alternând între sălile de spectacole, centrele comerciale imense şi cinematografe, teatre, restaurante, cluburi şi săli de sport. Decizia guvernului de suspendare a activităţilor s-a reflectat imediat în peisajul urban iar imaginile transmise de mass-media la vremea respectivă au înfăţişat un oraş pustiu.

Dar localnicii? Care a fost impactul izolării la nivel individual? Mulţi dintre locuitorii capitalei au considerat că e posibil să rămână izolaţi o perioadă îndelungată de timp, fapt care s-a reflectat în vânzările excesive de produse alimentare înregistrate în acea perioadă. Ziarele locale le-au numit cumpărături de panică.

O ALTÂ PSIHOLOGIE
Lipsiţi de rutina care, în mod normal, amortizează încercările vieţii, mexicanii au fost obligaţi să se oprească. Sute de mii de oameni au privit realitatea în faţă şi s-au întrebat cum va fi viaţa lor de acum înainte. S-au reevaluat priorităţi şi s-a înfruntat frica în ritm accelerat. S-a produs o schimbare în psihologia mexicanilor, pentru că ceea ce rămâne atunci când frica se risipeşte este libertatea.

Ulterior, situaţia a revenit la "normal". Instituţiile şi-au reluat activităţile şi oamenii au început să se scuture de criza gripei ca de o amintire urâtă. Mexicanii au făcut însă un salt nevăzut către un alt tip de viaţă. Odată ce ai învins teama, nimic nu te poate opri. Poate vor trece mulţi ani până când aceşti oameni minunaţi îşi vor conştientiza puterea şi, dacă la aceasta se adaugă creativitatea nativă şi pasiunea lor de viaţă, cu siguranţă admiraţia lumii pentru poporul mexican se va manifesta în mod spontan.