Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Minami Sanriku, un oraş-port cu 17.000 de suflete din prefectura Miyagi (nord-est), liniştea a pus stăpânire pe străzile acoperite cu dărâmături, schelete de autovehicule, stâlpi prăbuşiţi, corpuri neînsufleţite. La Minami Sanriku, scena pare “o reminiscenţă a fotografiilor din Nagasaki sau Hiroshima după ce a fozt aruncată bomba atomică”, spune, în ediţia online a tabloidului Daily Mail, Alex Thomson, un jurnalist de război, care a acoperit, în 30 de ani, 20 de conflicte armate şi mai multe cutremure majore. “Nu am văzut niciodată aşa ceva. Un oraş întreg pur şi simplu a încetat să existe. (...) Au supravieţuit doar câteva structuri de ciment”, a adăugat ziaristul, anunţând că sunt 2.800 de decese confirmate şi peste 10.000 de oameni încă dispăruţi. Cel puţin 95% dintre clădirile care existau până vinerea trecută în Minami Sanriku au pierit în timpul tsunami-ului. În locul lor au rămas mormane uriaşe de lemne, cărămizi şi bucăţi de metal. “Poliţia nu ne lasă să înaintăm, dar coborâm din maşină şi continuăm pe jos. Tot ce văd în jur este un oraş pulverizat”, mai spune Thomson. Imaginile trimise de el sunt grăitoare: autoturisme, microbuze, autobuze, bărci de toate mărimile, vapoare de marfă şi de agrement... toate au fost aruncate pe clădirile din Minami Sanriku.
Oamenii nu au stat însă cu mâinile în sân. “Nu plâng, nu sunt isterici, nu sunt furioşi. Acesta este spiritul japonez – să facă ceea ce trebuie să facă în linişte şi cu demnitate”. Imediat după ce apele au început să se retragă, ei au pus umăr la umăr şi au căutat printre dărâmături, alături de echipele de intervenţie, eventuali supravieţuitori. Unii s-au întors la ceea ce a mai rămas din casele lor pentru a încerca să mai salveze câte ceva. Una dintre şcolile din oraş care a mai rămas în picioare a fost transformată în morgă, unde zeci de cadavre au fost aliniate aproape matematic. Aici lucrează ca voluntari numeroşi locuitori şi mulţi dintre ei încă speră ca rudele lor să nu fie printre cadavrele care coninuă să sosească la “şcoală”.
În faţa unei alte şcoli, pe terenul de baseball, elicopterele Armatei japoneze aduc regulat alimente şi pături pentru sinistraţi. Aparatele se ghidează punctual, după semnul SOS uriaş, scris cu litere groase pe acoperişul clădirii. Instituţia de învăţământ a devenit adăpost pentru sinistraţi, iar adcă cineva are nevoie de îngrijire medicală deosebită, este urcat la bordul elicopterului cu provizii şi trimis în altă parte, pentru că la Minami Sanriku nici un spital nu a rămas în picioare.
“Toate şcolile erau pline-ochi vineri după-amiaza când s-a produs tsunami-ul”, scrie Daily Mail. Potrivit ziarului, 10.000 de oameni sunt încă daţi dispăruţi la Minami Sanriku, mulţi dintre ei lăsându-şi copiii orfani.
