Mititeii si America

Constantin Ispas a ajuns in Statele Unite ale Americii la 4 iulie 1983, chiar cand tara care l-a adoptat isi sarbatorea ziua nationala. Mititeii l-au facut celebru la Dallas. Si tot mititeii au facut ca sotia sa sa fie acum langa el si nu in Romania.

Cea mai mare reusita pentru Constantin Ispas si sotia sa, Amalia, este ca sunt impreuna la Dallas. Succesul in afaceri l-au cunoscut de curand, dupa mai bine de 20 de ani de munca. Ei doi reusesc sa mentina prosper un restaurant romanesc in orasul cu cele mai multe restaurante de pe tot teritoriul Americii, Dallas. Si i-au obisnuit pe americani si cu painea romaneasca, mai consistenta.

Astazi, ca sa poti lua pranzul in restaurantul lui Constantin si al Amaliei Ispas trebuie sa faci o rezervare cu doua luni inainte. Texanii au inceput sa prinda gustul mititeilor de la "Constantin’s" si acum cer gustarea romaneasca pe care patronul roman si sotia sa au inventat-o: un platou pentru cinci-sase persoane pe care stau alaturi mititei, salata de icre si salata de cruditati. Nu stiu "the cowboys" exact cum se cheama felul acesta de mancare, dar Ispas stie ce sa le puna pe masa cand clientii cer "chestia aia rotunda".

O noua viata

La 4 iulie 1983, Constantin Ispas a ajuns in statul american Ohio. Sora sa, care era plecata din 1968, a facut o cerere de reintregire a familiei. Constantin a lasat-o in Romania pe Amalia, care-i era doar prietena, si-a plecat peste ocean. S-a dus in Ohio pentru ca stia ca sunt multi romani acolo. Dar nu a fost sa fie. In octombrie, in acelasi an, s-a mutat la Dallas. Si a luat viata de la capat.

"A fost cam tarziu pentru mine. Aveam 37 de ani. E foarte greu sa te pui pe picioare asa, deodata. Eram cam in varsta pentru un nou inceput. Mi-a spus si sora mea. Nu stiam nici engleza… Dar i-am spus surorii mele: "Indruma-ma", povesteste Ispas. Si ea m-a ajutat."

Un chelner care nu stie engleza

Ispas a vrut sa lucreze intr-un restaurant. Asta i-a placut dintotdeauna, asta facuse si in Romania. Avea si scoala in domeniu. "Meseria de ospatar e extraordinara. Cunosti lume, asculti multe povesti. A fost visul meu sa realizez ceva in meseria mea." Sora lui l-a ajutat sa-si cumpere o masina mai veche si sa-si gaseasca de lucru intr-unul din orasele din jurul Dallasului. Era un restaurant italian. "M-am gandit eu ca stiam putina italiana si ca ma puteam intelege cu patronii si cu clientii. Dar n-a fost asa", rade Ispas. Doar unul din patroni era italian. Celalalt era american si l-a dat afara de doua ori pentru ca nu stia engleza. Italianul l-a angajat din nou. "Asa m-am pus pe picioare."

Prieteni sfatosi

Dupa catva timp, Ispas si-a gasit de lucru la un hotel de cinci stele in Dallas. Acolo a cunoscut un roman, si-a facut si multi prieteni americani. "Texanii sunt foarte prietenosi. Am discutat cu ei. Le-am povestit visul meu: sa am un restaurant. Cu ajutorul romanului am semnat un contract." Dar Ispas nu stia care sunt regulile locului. A semnat contractul de inchiriere a localului doar pentru un an. Apoi a venit un nou proprietar si a vrut spatiul acela pentru altceva. Ispas a ramas fara restaurant, fara loc de munca.

Unul dintre prietenii lui italieni avea nevoie de un ospatar pentru restaurantul sau. Zona i s-a parut lui Ispas cam dubioasa. La sfarsit de saptamana aparea cate un negru cu un automat pe acoperis. Pazea, ziceau ei, masinile clientilor cu bani. Ispas a mai reparat garaje, a mai spalat bai ca sa poata supravietui.

Mititeii si casatoria

Amalia si Constantin nu erau casatoriti cand el a plecat din tara. Dar s-a gandit mereu sa o aduca si pe ea in America si sa se casatoreasca. Insa nu putea sa faca o cerere de reintregire a familiei. Si o alta solutie nu avea. Si tot mititeii romanesti i-au purtat noroc si de data asta.

Participase, pe vremea cand mai avea restaurantul, la un festival de gastronomie. O functionara de la Primaria din Dallas, care oferea consiliere imigrantilor, l-a recunoscut. "Nu esti tu ala cu carnatii? Si azi mai vorbesc cu barbatul meu despre ce carnaciori am mancat atunci", i-a zis ea. Si apoi el i-a povestit despre Amalia, care era in Romania si pe care voia sa o ia de nevasta. Si femeia i-a explicat ca pe atunci in doua state americane se putea casatori cu Amalia fara ca ea sa fie prezenta. Trebuia sa fie prezent doar reprezentantul ei legal. Femeia s-a descurcat sa completeze si sa legalizeze o procura, chiar daca nu avea voie. Asa au reusit sa devina sot si sotie. Abia dupa cinci ani, in 1988, Amalia a ajuns si ea in America. In 1989, Constantin Ispas a devenit cetatean american.

INCEPUT

"A fost cam tarziu pentru mine. Aveam 37 de ani. E foarte greu sa te pui pe picioare asa, deodata. Eram cam in varsta pentru un nou inceput. Mi-a spus si sora mea. Nu stiam nici engleza… Dar i-am spus surorii mele: "Indruma-ma!", povesteste Ispas. Si ea m-a ajutat… Texanii sunt foarte prietenosi. Am discutat cu ei. Le-am povestit visul meu: sa am un restaurant" - Constantin Ispas patron restaurant

FAMILIE

"In Dallas sunt cele mai multe restaurante. O suta si ceva de mii. Viata lor e foarte mica. Fiecare aici vrea sa aiba proprietatea lui." Constantin si Amalia Ispas au reusit sa deschida primul restaurant impreuna: Athenee Caf.... "A fost numit de presa de aici "cel mai romantic restaurant". Era superb." Lui Ispas i-a mai venit apoi ideea sa faca paine. Americanilor nu prea le placea painea grea, europeana. Ei mananca o paine mai pufoasa, mai aerata. Apoi au aparut restaurante cu specific european si au mai prins gustul. Acum aprovizioneaza mai multe restaurante si ii merge bine. Au inchis restaurantul mic si au gasit un spatiu mai mare, doar la cinci blocuri de casa, si acolo e acum "Constantin’s". Unde, spune Ispas, se aduna si romanii, din cand in cand, sa-si aduca aminte de casa si unde, in cateva zile, va petrece si patronul cu ai sai de ziua Americii si de ziua lui de nastere. Pe 4 iulie 2004, Ispas sarbatoreste cu familia in restaurantul sau din Dallas 60 de ani de viata. S-a nascut in alta zi, dar atunci spune el ca a luat-o de la capat.