Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cererea lui Donald Trump pentru „rambursarea” unei sume în valoare de 500 de miliarde de dolari din partea Ucrainei depășește cu mult controlul solicitat de către SUA asupra mineralelor critice ale țării.
Practic, cererea administrației de la Washington acoperă totul, de la porturi și infrastructură la petrol și gaze, precum și baza mai largă de resurse a Ucrainei.
Termenii contractului ajuns pe biroul președintelui Volodimir Zelenski în urmă cu o săptămână echivalează cu colonizarea economică americană a Ucrainei prin intermediul perpetuității juridice, concept conform căruia o serie de acte sau situații legale pot continua să existe sau să aibă efecte pe o perioadă nedefinită de timp.
Contractul implică și numeroase ținte de reconstrucție, care par imposibil de atins, provocând astfel consternare și panică la Kiev.
Publicația britanică „The Telegraph” a obținut un proiect al contractului predecizional, având antetul „Privileged & Confidential” și datat 7 februarie 2025. Documentul susține că SUA și Ucraina ar trebui să formeze un fond comun de investiții pentru a se asigura că „părțile ostile din conflict nu beneficiază de reconstrucția Ucrainei”.
Acordul acoperă „valoarea economică asociată cu resursele Ucrainei”, inclusiv „resursele minerale, resursele de petrol și gaze, porturile și alte infrastructuri, după cum s-a convenit”, nemenționând în mod clar ce altceva ar mai putea cuprinde.
Citește pe Antena3.ro
„Prezentul acord este reglementat de legislația New York-ului, fără a se ține seama de conflictul de principii juridice.”, se mai precizează în document.
„Mai întâi plătește-ne pe noi și apoi hrănește-ți copiii!”
SUA vor lua 50 % din veniturile recurente primite de Ucraina din extracția resurselor și 50 % din valoarea financiară a „tuturor licențelor noi acordate terților” pentru monetizarea viitoare a resurselor. Va exista „un drept de retenție asupra acestor venituri”, în favoarea SUA, mai prevede proiectul.
„Această clauză înseamnă «mai întâi plătește-ne pe noi și apoi hrănește-ți copiii»”, a remarcat, sub protecția anonimatului, o sursă apropiată negocierilor, citată de publicația britanică.
Clauza prevede că „pentru toate licențele viitoare, SUA vor avea dreptul de prim refuz pentru achiziționarea de minerale exportabile”.
Washingtonul va beneficia de imunitate suverană și va dobândi un control aproape total asupra celei mai mari părți a economiei de materii prime și resurse a Ucrainei.
Fondul comun de investiții „va avea dreptul exclusiv de a stabili metoda, criteriile de selecție, termenii și condițiile” tuturor licențelor și proiectelor viitoare, stipulează documentul.
Proiectul de contract pare să fi fost redactat de avocați privați, nu de departamentele de Stat sau de Comerț ale SUA.
Zelenski a pariat greșit
În speranța de a menține fluxul livrărilor de arme americane, însuși președintele Zelenski a propus ideea de a oferi SUA o participație directă la resursele de metale rare și de minerale critice ale Ucrainei, cu ocazia unei vizite făcute la „Trump Tower”, în luna septembrie a anului trecut.
Mineralele critice sunt metale și alte materiale brute folosite pentru producția de echipamente și dispozitive high-tech, mai ales cele asociate cu tranziția verde, dar și electronice de consum, infrastructură pentru inteligența artificială și armament.
Liderul de la Kiev s-a gândit că această propunere ar determina companiile americane să desfășoare operațiuni pe teren, care l-ar descuraja pe Vladimir Putin să atace din nou.
Unele bazine minerale se află în apropierea liniei frontului din estul Ucrainei sau în zonele ocupate de Rusia.
La întâlnirea cu Trump, Zelenski a insistat, de altfel, asupra pericolului de a lăsa rezervele strategice de titan, tungsten, uraniu, grafit și de metale rare să cadă în mâinile Rusiei.
„Dacă tot vorbim despre o înțelegere, atunci haideți să ajungem la o înțelegere. Noi suntem în favoarea acestei idei!”, spunea președintele ucrainean la vremea respectivă.
Foarte probabil, Zelenski nu se aștepta însă să fie confruntat cu termeni impuși în mod normal unor state agresoare, învinse în război. Condițiile lui Trump sunt mai grele decât sancțiunile financiare impuse Germaniei și Japoniei, după înfrângerea lor în 1945. Ambele țări aveau să fie, în cele din urmă, beneficiare nete de fonduri din partea aliaților victorioși.
Un nou Versailles
Dacă acest proiect ar fi acceptat, cererile lui Trump ar reprezenta o parte mai mare din PIB-ul ucrainean decât despăgubirile impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles, reduse ulterior, la Conferința de la Londra din 1921, și prin Planul Dawes, din 1924.
În același timp, liderul american pare dispus să nu mai sancționeze Moscova în niciun fel.
Donald Trump a declarat pentru „Fox News” că Ucraina a fost „în esență de acord” să plătească 500 de miliarde de dolari. „Au terenuri extrem de valoroase în ceea ce privește metalele rare, petrolul și gazele, precum și alte lucruri.”, a spus el.
El a avertizat apoi că Ucraina va fi lăsată pe mâna lui Putin, dacă va respinge termenii propunerii americane. „S-ar putea să facă o înțelegere. S-ar putea să nu facă o înțelegere. S-ar putea să devină ruși într-o zi sau s-ar putea să nu devină ruși. Eu vreau însă acești bani înapoi!”, a declarat Trump.
Potrivit șefului Casei Albe, SUA au cheltuit 300 de miliarde de dolari pentru război până în prezent, adăugând că ar fi „o prostie” să ofere mai mult.
Nu se știe cum a făcut Trump calculele. De fapt, cele cinci pachete convenite de Congres pentru a sprijini Ucraina totalizează 175 de miliarde de dolari, din care 70 de miliarde de dolari au fost cheltuite în SUA pentru producția de arme.
O parte din această sumă este sub formă de subvenții umanitare, dar o mare parte sunt bani pentru împrumuturi, care trebuie rambursați.
Strategie sau japcă?
La Conferința de securitate de la Munchen, din weekend, senatorul republican Lindsey Graham a sugerat că solicitarea lui Trump este o manevră inteligentă pentru consolidarea sprijinului popular american în scădere pentru cauza ucraineană. „Trump se poate adresa poporului american, spunând: «Ucraina nu este o povară, este un beneficiu!»”, a precizat Graham.
Senatorul le-a mai transmis europenilor să susțină cu tărie această cerere, deoarece propunerea obligă Washingtonul să apere o viitoare înțelegere. „Dacă semnăm acest acord în privința mineralelor, Putin este terminat, deoarece Trump va apăra înțelegerea!”, a declarat el.
De cealaltă parte, oficialii ucraineni au fost nevoiți să pășească pe vârfuri pe acest „teren minat”, la forumul de la Munchen, încercând să pară destinși și să vorbească despre speranțele unui acord în privința resurselor. Ei au precizat însă, în același timp, că textul actual încalcă legislația ucraineană și trebuie reformulat.
Discuțiile despre bogăția de resurse a Ucrainei au devenit suprarealiste. Se vehiculează o cifră de 26.000 de miliarde de dolari pentru rezervele combinate de minerale și hidrocarburi. Sumele sunt, însă, simple jocuri de imaginație, susțin specialiștii.
Ucraina are, probabil, cel mai mare bazin de litiu din Europa. Prețurile litiului s-au prăbușit însă cu 88%, începând din 2022. Concomitent, rezerve mari sunt descoperite peste tot în lume. „Caldera McDermitt”, din Nevada, este considerat a fi cel mai mare zăcământ de litiu de pe planetă, cu 40 de milioane de tone metrice, suficient pentru a propulsa SUA înaintea Chinei.
Proiectul „Thacker Pass” va fi operațional până anul viitor. Litiul are valoare pentru industriile de prelucrare și cele de post-producție. Din această perspectivă, depozitele de roci neprocesate din Ucraina sunt aproape inutile pentru SUA.
Scenariul este unul similar și în cazul metalelor rare. Companiile miniere din SUA au abandonat activitatea de extracție în anii 1990, deoarece marjele de profit erau prea mici la vremea respectivă.
Guvernul SUA nu a adoptat mult timp nicio inițiativă în această privință, descoperind ulterior că Beijingul a devenit o putere strategică în aprovizionarea cu elemente critice, necesare pentru producerea armelor avansate, de înaltă tehnologie. Această problemă se află, însă, pe agenda Washingtonului, fiind în curs de rezolvare.
Ucraina are cobalt, dar majoritatea bateriilor EV (esențiale pentru alimentarea vehiculelor electrice) folosesc acum fosfat feros de litiu și nu mai au nevoie de cobalt.
În plus, bateriile pe bază de sodiu-ion și sulf vor limita creșterea viitoare a cererii de litiu. La fel se va întâmpla și cu reciclarea. În acest context, povestea lipsei de minerale pare exagerată.
În ceea ce privește gazele de șist din Ucraina, o parte din zăcământul „Yuzivska” se află sub controlul lui Putin, iar rezervele din Carpații Ucraineni sunt prinse într-o geologie complexă, cu costuri de foraj ridicate, ceea ce a determinat compania energetică americană „Chevron” să se retragă, la fel cum a făcut de altfel și în Polonia.
Potrivit specialiștilor, Ucraina are un potențial mult mai mare ca exportator de energie electrică către Europa din surse regenerabile și din expansiunea nucleară. Firește, nu asta are însă în vedere Donald Trump.
A doua cotropire a Ucrainei
Ucraina nu poate îndeplini cererea sa de 500 de miliarde de dolari într-un interval de timp rezonabil, lăsând la o parte chestiunea mai amplă a dilemei pe tema lipsei de onorabilitate în tratarea unei națiuni-victimă în acest mod, după ce aceasta a ținut linia de rezistență pentru democrațiile occidentale, cu sacrificii enorme, timp de trei ani.
Din această perspectivă, întrebarea s-ar putea pune cine are cu adevărat o datorie față de cine.
De cealaltă parte, viziunea lui Trump este expusă extrem de clar în cartea sa, intitulată „The Art of the Deal” („Arta încheierii unei înțelegeri”): „Stilul meu de a face afaceri este destul de simplu și direct. Țintesc foarte sus, iar apoi continui să împing, să împing și să împing pentru a obține ceea ce vreau!”.
În contextul acestei filozofii, cererea lui Trump către Kiev se poate traduce prin exercitarea unei constrângeri extrem de dure din partea unei superputeri contra unei națiuni mai slabe, aflată cu spatele la zid, în numele unei afaceri care există, în principal, în mintea actualului lider de la Casa Albă.
„De multe ori, cea mai bună afacere pe care o faci este afacerea pe care nu o faci!”, mai scria Trump în cartea sa, oferind încă una dintre „perlele” sale.
Zelensky nu are însă acest lux. El trebuie să aleagă între cotropirea militară a Ucrainei de către Putin și ocupația economică a țării de către propriul său aliat.
