Nouă întrebări-cheie în cazul Gurlitt, posesorul “comorii naziste”

De aproape şase luni, opinia publică este interesată de soarta comorii naziste a octogenarului Cornelius Gurlitt. În noiembrie, revista germană Focus a dezvăluit că procurorii şi vameşii bavarezi i-au confiscat colecţia ascunsă în apartamentul său din cartierul munchenez Schwabing. Berliner Zeitung ridică nouă întrebări esenţiale în acest caz şi încearcă să şi răspundă la ele.

Cum se simte Cornelius Gurlitt?

Starea de sănătate a protectorului comorii din Munchen, Cornelius Gurlitt, este neclară. Gurlitt însuşi vorbeşte despre probleme cardiace. Acesta a fost motivul pentru care în decembrie 2013 a fost internat într-o clinică de specialitate. De atunci, el este reprezentat legal de tutorele său Christoph Edel. Tribunalul Munchen a decis că bătrânul nu are discernământ şi a prelungit mandatul lui Edel până la sfârşitul anului 2014. Acesta a contractat alţi trei avocaţi, care să îl apere pe Gurlitt în instanţă de acuzaţiile de evaziune fiscală. Unul dintre aceştia a fost demis de Edel săptămâna trecută.

Câte opere de artă sunt în colecţia lui Gurlitt?

Procuratura Augsburg vorbeşte despre 1.280 de opere confiscate, dar iniţial s-a anunţat că a fost vorba despre 1.406 tablouri găsite în apartament. O mapă cu mai multe opere este considerată ca fiind una singură, de aici rezultă discrepanţa faţă de cei care vorbesc despre 1.406 opere. La acestea se adaugă 60 de tablouri găsite de autorităţile austriece la Salzburg, într-o casă pe care o deţine Gurlitt, plus alte 178 găsite la a doua percheziţie a casei.

De unde provin aceste opere?

Conform task-force-ului mandatat să analizeze provenienţa operelor din colecţie, 303 dintre operele găsite la Munchen se aflau în proprietatea familiei Gurlitt încă dinainte de 1933. Dintre acestea, cele mai multe sunt realizate chiar de străbunicul lui Cornelius, pictorul peisagist Louis Gurlitt. Cele mai multe opere au fost dobândite de tatăl lui Cornelius, Hildebrand Gurlitt, în perioada 1933-1945. 384 de opere au fost cumpărate de la muzeele de stat germane şi fac parte din categoria considerată “artă degenerată” de către regimul nazist. Provenienţa altor 509 opere este neclară. 458 de opere suspectate că ar fi fost jefuite de la evrei au fost date publicităţii pe pagina de internet lostart.de. În cazul colecţiei din Salzburg, lucrurile sunt şi mai neclare. Multe dintre operele de la Salzburg au fost dobândite de Hildebrand Gurlitt din Franţa, direct de la comercianţi de artă sau prin intermediul unor licitaţii. Hildebrand Gurlitt a fost expert în domeniul desenelor şi graficelor. Din acest motiv predomină acest gen de opere în colecţia sa. În Salzburg s-au găsit doar 38 de picturi din totalul de 220 de opere.

Care sunt operele care pot fi restituite

Avocaţii lui Gurlitt susţin că doar 3% dintre operele din colecţie au fost obţinute fraudulos de la proprietarii lor de drept. În cazul colecţiei din Salzburg, este vorba doar de 1%. Solicitări concrete de restituire au fost formulate de doar şase descendenţi ai proprietarilor de drept. Acest lucru poate fi explicat şi prin faptul că provenienţa se poate stabili cu mare dificultate, atât timp cât registrele contabile ale lui Hildebrand Gurlitt sunt încă secretizate. Cert este că Gurlitt vrea să restituie o operă realizată de Henri Matisse descendenţilor colecţionarului Paul Rosenberg, adică nepoatei acestuia, renumita jurnalistă franceză Anne Sinclair. Tot o certitudine este faptul că schiţa “Das Klavierspiel” a aparţinut colecţionarului evreu Henri Hinrichsen, şi a fost obţinută de Gurlitt sub presiunea regimului nazist. Alte 13 opere pe hârtie au aparţinut colecţionarului Fritz Salo Glaser. Continuă negocierile şi pentru pictura lui Max Liebermann “Zwei Reiter am Strand”.

Care este situaţia legală a colecţiei?

Având în vedere că întreaga colecţie s-a aflat în proprietate privată şi eventualele fapte penale s-au prescris, în mod normal nu se pot înainta cereri de restituire a operelor furate. Chiar şi aşa, Cornelius Gurlitt a anunţat prin avocaţii săi că va restitui operele despre care se dovedeşte indubitabil că au fost dobândite fraudulos. În cazul operelor dobândite într-un mod neclar - există precedentul Max Stern de la casa de licitaţii Lempertz din Koln - Gurlitt şi descendenţii proprietarilor de drept pot împărţi sumele obţinute dintr-o eventuală vânzare a operei litigioase.

Care este strategia lui Gurlitt?

Avocaţii lui Gurlitt solicită anularea imediată a ordinului de confiscare asupra întregii colecţii, pentru ca experţii lor să stabilească provenienţa operelor. Anunţul privind restituirea operei lui Matisse ar trebui să genereze încrederea autorităţilor în demersul lor. Ei se angajează să dea publicităţii rezultatele expertizelor într-un interval de timp rezonabil. Colecţia din Salzburg se află într-o locaţie secretă, ştiută doar de avocaţii lui Gurlitt, în timp ce întreaga colecţie din Munchen este ţinută sub sechestru de Procuratura din Augsburg tot într-o locaţie secretă.

Va fi dată publicităţii lista cu toate operele găsite?

Un jurnalist a cerut informaţii despre mai multe opere din colectie. Procuratura a refuzat să i le furnizeze. Tribunalul i-a dat dreptate jurnalistului, dar Curtea de Apel a dat câştig de cauză Procuraturii din Augsburg, motivând că informaţiile nu sunt de interes public, fiind vorba de o colecţie privată. Prin această decizie, procuratura nu mai este obligată să dea publicităţii nici măcar operele suspectate a fi artă degenerată.

Care este valoarea reală a colecţiei?

Primele speculaţii legate de faptul că valoarea întreagă a colecţiei ar depăşi 1 miliard de euro s-au dovedit a fi exagerate. Cea mai valoroasa operă din colecţie este o pictură de Matisse, cotată la câteva zeci de milioane de euro.

Ce efecte are “Cazul Gurlitt”?

Cercetările privind provenienţa anumitor opere din muzee a fost simplificată. Un caz concret este la Dusseldorf. Din 2011, descendenţii lui Wilhelm von Schadows încearcă să obţină informaţii despre un autoportret al acestuia expus în muzeul de stat din Dusseldorf. Până acum s-au lovit de refuzul ferm al conducerii de acolo. După cazul Gurlitt, opera urmează să fie restituită descendenţilor în data de 7 aprilie, în cadrul unei ceremonii festive conduse chiar de primarul oraşului. “Tema restituirii va fi de acum inclusă în expoziţii, proiecte şi programe de formare în cadrul muzeelor de stat”, se arată în invitaţia oficială la eveniment. Acum trei ani, textul suna încă în felul următor: “Vreţi să vă uitaţi ce scrie pe spatele autoportretului? Să vedem dacă avem timp de aşa ceva. Ce, vreţi să vedeţi acte? Nu se poate, un colaborator se ocupă de ele”.