Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Celelalte state membre UE ar trebui să depună eforturi mai mari pentru a înţelege ceea ce se întâmplă în sud-estul fost comunist al Europei
Furia populară dezlănţuită la sfârşitul lunii februarie în Bulgaria, faţă de politicile de austeritate ale Guvernului de centru-dreapta condus de Boiko Borisov, aminteşte de protestele foarte asemănătoare din România, de acum un an, din aceleaşi cauze, şi care au dus la căderea Guvernului lui Emil Boc şi apoi a Guvernului lui Mihai-Răzvan Ungureanu.
Reforme amânate
În aceste două ţări au fost amânate ani la rând reformele necesare, astfel că România şi Bulgaria nu au fost bine pregătite la momentul înfruntării crizei de la nivel global, pentru evitarea unei “tragedii greceşti”, relatează corespondentul la Praga al influentului cotidian elveţian Neue Zürcher Zeitung, Rudolf Hermann.
În cele două ţări exista deja o nemulţumire generalizată legată de măsurile de austeritate luate de Executivele de la Bucureşti şi Sofia. Mulţi analişti occidentali consideră că cele două Guverne au făcut multe lucruri bine: au înfruntat realităţile crizei, însă nu au reuşit să facă ce şi-ar fi dorit. Rudolf Hermann opinează că Bulgaria a trecut chiar printr-o situaţie mai dificilă decât România, şi a trecut prin criză fără niciun ajutor străin, şi cu politică fiscală extrem de strictă.
Comparaţie cu balticii
Spre a-şi extrage concluziile, analistul elveţian a luat sub lupă şi situaţia din alte ţări ex-comuniste. De pildă, republicile baltice. Spre deosebire de ele, România şi Bulgaria nu s-au grăbit deloc să demareze schimbarea de sistem şi să impună, ireversibil, democraţia şi statul de drept.
Guvernanţii din Bulgaria şi România nu se aşteptau nicidecum la entuziasm popular faţă de măsurile de austeritate, însă sperau cel puţin ca oamenii, având situaţia din Grecia în minte, să înţeleagă cât de cât realitatea economică, iar ei să reuşească la rândul lor să conducă ţara pe calea stabilităţii, cu măsuri a căror lipsă de popularitate să fie uitată până la următoarele alegeri. Însă nu numai politica de austeritate cerută de criză a fost cea care a dus la discreditarea Guvernelor de la Sofia şi Bucureşti: în multe alte state din Europa centrală şi de est trebuie făcute de asemenea economii, însă nu au existat astfel de demonstraţii şi proteste, atât de violente, opinează autorul.
Prea brusc
După anii pierduţi, în care nu au fost luate măsuri pentru schimbări semnificative, acestea au trebuit să fie reluate sub presiune, şi în contextul deloc favorabil al crizei globale. După aproape două decenii de transformări sociale constante şi nesiguranţă economică, populaţia nu a mai fost pregătită pentru măsuri drastice, aşa cum au fost luate ele în alte ţări, la începutul perioadei de tranziţie. La izbucnirea crizei din 2008, oamenii au avut parte de noi dezamăgiri, care au spulberat orice iluzie că politicienii aleşi ar avea altceva în vedere decât îmbogăţirea personală şi acumularea de putere. Apelul actual lansat în Bulgaria, pentru un sistem cu totul nou, însă pentru care aproape că nu există vreun concept concret, este de fapt expresia unor frustrări majore.
Sentimentul unui tratament nedrept
Sărăcia este mai extinsă în România şi Bulgaria, decât în alte state din Europa centrală şi de Est, iar diferenţele dintre cei înstăriţi şi cei nevoiaşi sunt tot mai profunde, astfel că populaţia nu poate manifesta deschidere faţă de reforme. La momentul aderării la UE, starea rudimentară a reformelor - şi nevoia derivată, ca Bruxellesul să supravegheze procesul de relansare - a trezit şi mai multă neîncredere faţă de avantajele integrării europene, odată cu sentimentul unui tratament nedrept. Rezultatele unui recent Eurobarometru arătau că procentul din populaţie care are o părere bună faţă de UE este semnificativ mai mic în România şi Bulgaria, decât în Polonia sau Estonia. În general, problemele cu care se confruntă statele europene din est nu sunt diferite de cele din restul Europei centrale şi de est, însă aici problemele au apărut treptat, ceea ce a făcut mai uşoară abordarea lor, şi au crescut şansele de succes. În România şi Bulgaria s-au adunat însă prea multe greutăţi, dintr-o dată, conchide sursa citată.
Cele mai ample proteste din 1997 încoace
Protestele bulgarilor, la care au participat 300.000 de oameni din 25 de oraşe ale ţării, au fost cele mai importante de la manifestaţiile din 1997, declanşate de criza financiară, şi de la cele care au pus capăt comunismului în 1989, comentează şi Neil Buckley de la cotidianul Financial Times. Spre deosebire de aceste demonstraţii anterioare, manifestaţiile recente din Bulgaria nu au fost conduse de către partidele de opoziţie şi dominate de studenţi, ci au implicat adesea persoane de vârsta a doua, nemulţumite de facturile mari la căldură. Protestatarii au cerut o “Mare Adunare Naţională” pentru a modifica Constituţia în scopul de a oferi cetăţenilor un cuvânt mai greu de spus în treburile ţării.
Antisistem
Însă manifestaţiile din Bulgaria nu au fost proteste împotriva austerităţii ca atare; Bulgaria, o ţară cu o conduită fiscală foarte bună, după standardele UE, nu a trecut prin aceeaşi înăsprire fiscală dramatică asemenea unora dintre vecinii săi. Mai degrabă, protestele au fost direcţionate împotriva întregii elite politice şi a unui sistem considerat eşuat, în condiţiile în care bulgarii se chinuiesc să se descurce cu cele mai mici salarii medii din UE.
Respingerea “tranziţiei”
Deşi există asemănări cu sprijinul italienilor pentru Mişcarea 5 Stele, a lui Beppe Grillo, şi o deziluzie faţă de statu-quo-ul membrilor de la periferia eurozonei, în statele membre post-comuniste, cum ar fi Bulgaria, apare şi un element suplimentar: o respingere a “tranziţiei” - a celor 20 de ani turbulenţi de frământări prin care aceste ţări au trecut până la intrarea în clubul european.
Avertisment pentru UE
Celelalte state membre UE ar trebui să depună eforturi mai mari pentru a înţelege ceea ce se întâmplă în sud-estul fost comunist al Europei şi să se implice mai îndeaproape în crearea unei structuri instituţionale pe termen lung în aceste ţări.
Altfel, reacţia la adresa tranziţiei riscă să se răspândească, nu doar în alte membre foste comuniste ale UE, ci şi la naţiuni care nu au aderat încă, dar pentru care perspectiva aderării a fost considerată mult timp cea mai bună garanţie a stabilităţii, avertizează FT.
