Obama secret

Săptămânalul francez "L’Express” publică un substanţial grupaj având genericul: ”Obama secret”. Fără îndoială, unul dintre primele materiale care, pe parcursul celor patru ani de mandat ai liderului de la Casa Albă, vor căuta să surprindă momente-şoc şi să decripteze înţelesuri bine ferite de ochii profanilor, ale "unui mod de a fi care, pus în faţa crizei, devine un mod de a guverna” - aşa după cum se exprimă autorul, Philippe Coste.

DINCOLO DE CUTEZANŢA VESTIMENTARĂ. "Din când în când, în timpul reuniunilor, preşedintele Statelor Unite îşi scoate vesta." Acesta este primul detaliu pe care corespondentul săptămânalului francez îl scoate în evidenţă cu dorinţa de a reţine un fapt semnificativ pentru noul mod de guvernare al şefului Executivului american. Detaliu care se doreşte relevant pe un fond sumbru, încărcat de incertitudini: "Şomajul este în creştere bruscă, ţara este în război, americanii sunt, ei înşişi, cuprinşi de îndoială şi  totuşi... În ciuda acestor prime dificultăţi, noul locatar de la Casa Albă rămâne senin".

Această cutezanţă vestimentară nu a scăpat celor de la "New York Times" care au publicat o fotografie a preşedintelui însoţită de câteva explicaţii. Astfel, dacă Obama a făcut primii paşi în politică, la Chicago, într-un climat glacial, de iarnă,  nativ din Honolulu fiind, el rămâne un friguros incurabil. De aceea, în Biroul Oval, Obama reglează fără încetare  termostatul pentru a creşte temperatura. "Se face aşa de cald - remarcă David Axelrod, consilierul preşedintelui - încât înfloresc orhideele." Şi adaugă: "Ce vreţi, el vine din Hawai."

Iar David Axelrod nu este la prima zicere de acest fel. În campania prezidenţială, rugat de jurnalişti să definească în câteva cuvinte stilul "patronului său", acesta a inventat conceptul "Aloha Zen".- Aloha, adică "bonjour" după moda din Hawaii, care desemnează o relaxare elegantă şi  cosmopolită. Aceasta ar fi, se pare, "look"-ul tipic al fabricanţilor de sulf din Pacific şi care face casă bună cu respectul pentru convenţii, atâta vreme cât acestea onorează bunul simţ şi simţul estetic.

CONTINUITATE ŞI ÎNNOIRE. Un asemenea stil face dovada speranţei şi a efortului colectiv şi se îndepărtează mult atât de delirul laxist al primei perioade a echipei lui Bill Clinton (jeans şi bascheţi la birou), cât şi de rigoarea maniacă a unui George W Bush. În vreme ce aceasta din urmă descindea în fiecare dimineaţă  la 6,30 din apartamentele private, Obama nu îşi începe munca decât în jur de ora 9. Deşi s-a trezit încă la răsăritul soarelui, preşedintele mai are vreme să o însoţească pe Michelle la sala de "gym" aflată la cel de-al doilea etaj al reşedinţei, apoi să mănânce  napolitane, în compania fiicelor sale, micuţele Malia şi Sasha, înainte ca acestea să plece  în convoi spre şcoala Sidwel Friend din Washington. Cronometrat, traseul de la  domiciliu la birou este de numai douăzeci şi cinci de minute. Dar ziua de lucru a preşedintelui poate fi foarte lungă. Se estimează că , în mod curent, aceasta ţine până la orele 22.

"Noul preşedinte este ferm în ceea ce  priveşte orarul său de lucru, dar el lasă conciliabulele să se prelungească atunci când împrejurările o cer"- comentează corespondentul francez, care face şi un tur de orizont asupra modului în care preşedintele Obama obişnuieşte să dialogheze cu colaboratorii apropiaţi. "Vechi prof. de drept,  Barack Obama însufleţeşte atmosfera  din jurul mesei de discuţii,  îi place să ceară părerea tuturor participanţilor, sare de la o idee la alta; după aceea, el singur, tranşează după cum crede de cuviinţă, dar nu  fără a da fiecăruia dintre interlocutori iluzia că a condus dezbaterea."

Din experienţa de ales local în Illinois, Obama  a rămas cu o marotă: în fiecare dimineaţă două secretare îi transmit zece scrisori primite de la cetăţeni obişnuiţi, eşantion reprezentativ pentru a estima efectele dureroase ale crizei. "Aceste scrisori - mărturiseşte Axelord - au un impact deosebit asupra lui. El ţine cont de conţinutul acestor scrisori în stabilirea politicilor sale."

MICHELLE, O JACKIE KENNEDY REÎNCARNATĂ. Aşa consideră jurnalistul de la "L'Express". De altfel, o secţiune specială a reportajului  este consacrată celei pe care revista o mai numeşte: "Doamna inimilor." "Astăzi, Michelle Obama evocă însăşi ideea de perfecţiune  care a devenit Prima Doamnă" Argumentele sunt numeroase: o negresă de 45 de ani, care s-a transformat după  20 ianuarie în oglindă strălucitoare, hotărâtă şi surâzătoare. Mamă de familie, mai degrabă tradiţională, fiică a unui funcţionar de la compania de apă din Chicago, educată la prestigioase facultăţi de la Princeton şi Harvard, ea şi-a depăşit simplul rol de însoţitoare a şefului de stat care  o zugrăveşte ca fiind <>" .

Înaintea Michellei, Hillary Clinton a crezut că îşi poate clădi o carieră politică autonomă. "Postfeministă", Michelle Obama  este conştientă că există nişte tabuuri . Ea îl ancorează pe preşedinte în realitate".

 "Nu se poate imagina un mai bun ecou pentru instituţia prezidenţială", a comentat Jennier Burton, strateg al democraţilor. La baza militară de la Fort Bragg, cu ocazia primei sale vizite oficiale în afara Capitalei, noua First Lady, până mai ieri suspectată cum că ar fi lipsită de patriotism, s-a abandonat unei băi de mulţime care l-ar fi făcut gelos pe soţul său." Şi, gazetarul francez punctează:" La fel de bine ca acesta, Michelle întruchipează ideea de schimbare".

"O PREŞEDINŢIE CARE SE ASEAMĂNĂ AMERICII". Încet dar sigur, folclorul despre cuplul prezidenţial al Statelor Unite îşi intră pe deplin în drepturi. Astfel, se povesteşte că nişte copii negri de la o şcoală publică din vecinătate au fost primiţi de către Prima Doamnă  în  cea mai mare sală a reşedinţei oficiale East Room. Iar un concert organizat în onoarea lui Steve Wonder, difuzat în direct de  canalul public PBS a reuşit să reamintească de schimbarea de  bună dispoziţie şi de generaţie a unei  "preşedinţii care seamănă Americii".

Purtător al tuturor speranţelor "de - după - Bush", Obama nu se lasă, însă, înşelat de mirajele stării de graţie. Programul său de relaxare, evaluat la peste 1.000 miliarde de dolari, vizează dublarea bugetului alocat învăţământului, crearea premiselor unui sistem universal de asigurări de sănătate, precum şi  modernizarea infrastructurilor, în punctele şi pe traseele, unde aceste nevoi sunt presante. Cvasi-naţionalizarea pilonilor sistemului bancar anunţă şi o refacere a culturii economice. "În fapt, statul se întoarce."

Cu toate acestea, apreciază "L'Express" o capcană serioasă, pentru preşedinte rămâne personalizarea puterii, la fel ca şi atenţia permanentă pe care o acordă publicul faptelor şi gesturilor sale. Obama, oratorul cel mai înzestrat al generaţie sale, este conştient de  angoasa economică îşi cântăreşte fiecare cuvânt. De aceea, nu se desparte niciodată de tele- prompterul său.

"Pentru moment - conchide "L'Express"- totul îi surâde. Dar mandatul său este abia la început. Iar un simplu termostat nu îi ajunge acestui iubitor de căldură, aşa încât el să rămână stăpânul unic al climatului din jurul Casei Albe".