Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Miercurea trecută, 7 octombrie, a fost priveghi la Muzeul Poe din Baltimore, Maryland.
O reproducere a trupului rece al poetului Edgar Allan Poe, atât de realistă încât îţi făcea pielea de găină, a fost expusă într-o raclă deschisă timp de 12 ore, exact în decorul priveghiului de acum 160 de ani.
Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Poe. Se fac celebrări în New York, Baltimore, Philadelphia, Boston, Richmond. Oraşele în care Poe a trăit, a suferit, a iubit şi a scris.
În Baltimore, o asociaţie de fani va reînscena înmormântarea lui Poe în acelaşi loc, cu actori jucând rolurile celor care au rostit elogii la mormântul deschis, în costume de epocă şi citind vorbele de atunci de pe pagini îngălbenite articificial, ca să arate de epocă.
ÎNHUMAT ŞI REÎNHUMAT
În 1849 la funeraliile lui Poe au participat exact 10 persoane. Azi, duminică 11 octombrie 2009, acelaşi cimitir îngust şi ticsit de pietre străvechi va forfoti de spectatori. Reproducerea trupului rece va fi transportată de la Poe House la Westminster Cemetery, unde vor avea loc două spectacole funerare, la care s-au epuizat toate biletele: 350 de bilete la primul matineu şi alte 350 de bilete la cel de-al doilea. Poe va fi reînmormântat azi, la 10:00 dimineaţa şi din nou, la 3:00 după-amiaza.
Cei care-şi înclină frunţile lângă coşciugul lui Poe sunt mult mai puţini decât cei care l-au plâns, de pildă, pe Michael Jackson. Dar ei sunt la fel de credincioşi memoriei unui geniu.
Între numai 700 de spectatori, doar câţiva şi-au cumpărat biletele şi... ghici de unde?
Tocmai din Vietnam. Da, nişte vietnamezi, la fel de fideli lui Poe ca şi yancheii din Boston şi Baltimore, au venit să plângă la reînmormântarea lui Poe.
Actorii, cu mină serioasă, îmbrăcaţi în costume de acelaşi realism macabru, vor recita elogiile de atunci, începând cu Rufus Griswold, un critic literar care era atât de mult împotriva lui Poe încât i-a defăimat opera şi ponegrit persoana chiar în discursul său de la ceremonia funerară. Şi, ca să fie sigur că va da tonul, Griswold a fost primul care şi-a rostit cuvântarea funerară.
Ah, sfântă competitivitate a rivalilor literari! Ah, sublimă onestitate a mediocrilor care nu iartă adevăratul talent nici după moarte!
Semnul durabil al valorii se exprimă în multe feluri. A avea critici e un semn al valorii. A avea denigratori fanatici e prezicerea nemuririi.
TRATAT EXECRABIL
Poe a devenit celebru pentru poemul "Corbul" cu nici doi ani înainte de moarte.
El a ajuns prosper şi a fost admirat de public doar timp de câteva luni dintr-o viaţă de 40 de ani. Poe a fost tratat execrabil de societatea din vremea lui. De ce? Simplu spus, era un geniu, şi geniul scapă definiţiilor comune şi deranjează laşitatea socială. Poe, orfanul, copilul singuratic care citea cu sete şi avea coşmaruri, tânărul cadet care zgâria versuri pe o foaie de cort la West Point, rebelul care nu se ducea la biserică, iconoclastul care s-a căsătorit cu o verişoara în vârstă de numai 13 ani, despre care se crede că n-a silit-o niciodată la mai mult decât la mângâieri pe păr şi sărutări, Poe care a inventat genuri literare noi privite pe atunci cu surpriză şi dispreţ, azi devenite clasice (genul detectiv, genul "horror", genul ştiinţă-ficţiune), Poe care a făcut bani cu găleata nu pentru el, ci pentru proprietarii unor reviste anodine ca Burton's Magazine, scriindu-le el însuşi aproape integral, Poe, Poe, Poe! Poe Edgar Allan! Eddie! Unde eşti, ca să vezi că azi, pe blogurile americane, tineretul Americii aplaudă reînmormântarea ta şi scrie cu un agramatism entuziast şi candid: "Poe, you was such a cool dude! We love you! You so deserved a decent burial! What a rock'n roll cat! I hope you are there!" ...
John Astin, un actor care a jucat într-un recital Poe pe Broadway, a exprimat sentimentul colectiv: Eddie, nu ţi-am arătat respectul pe care-l meritai. Te-am îngropat ca pe un cerşetor. Iartă-ne!
Mascarada naivă, dar mişcătoare a reînhumării are un tâlc adânc. Cei care au organizat-o îl iubesc pe Poe şi iubesc poezia nu cu vreun scop anume, ci din pură dorinţă a inimii de a iubi ceva frumos. Adică, gratis. Acest gratis, când ne vizitează inima, e ca aripa îngerului Israfel, despre care a scris Poe.
