Polonezii, reţinuţi dar uniţi

Cei care au venit în Piaţa Pilsudski din Varşovia pentru a aduce un ultim omagiu victimelor catastrofei de la Smolensk şi-au exprimat emoţiile cu reţinere, dar s-au arătat foarte uniţi, indiferent de părerile lor politice.

Dis-de-dimineaţă, polonezii purtând haine de doliu, costume regionale de montagnarzi, costume ale nobilimii din secolul al XVII-lea sau "uniforme" din diferite bresle, au început să vină în centrul Varşoviei. Într-un reportaj de atmosferă, corespondentul AFP la Varşovia a cules câteva impresii ale polonezilor de rând.

"Trebuie să fin aici în acest moment dramatic. Vrem să arătăm că valorile creştine şi patriotice sunt importante pentru noi", a explicat Jan Szylborski, un polonez de 65 de ani, care venise să să le aducă un ultim omagiu preşedintelui Lech Kaczynski, soţiei lui, Maria şi celorlalte victime ale tragediei de la Smolensk.

ORFANI
"Avem sentimentul că am rămas orfani", ofta Marzena Szumowska, o femeie de 70 de ani, care venise în Piaţa Pilsudski împreună cu 14 membri ai familiei sale, cu vârste cuprinse între 4 şi 76 de ani. Preşedintele "şi-a pus toată puterea sa în slujba Poloniei, dar a fost totodată şi un apărător al cecenilor, georgienilor şi al altor popoare", a mai spus femeia. La câţiva metri de ea, un georgian, Grigori Maglakelidze, îmbrăcat în costum popular, ducând drapelul ţării lui, a spus că "Georgia datorează eliberarea sa lui Lech Kaczynski".

"Lech Kaczynski era preşedintele nostru, el nu a fost apreciat la adevărata sa valoare, era un mare patriot", spunea Ryszard Rogala, un bărbat îmbrăcat în haine militare, cu o banderolă pe braţ, cu însemnele "AK" (Armia Krajowa, numele armatei de rezistenţă noncomunistă din timpul celui de-al doilea război mondial). Rogala şi prietenii lui - fiii soldaţilor AK - au parcurs peste 300 de kilometri, de la Wachock (sud) până la Varşovia.

"Nu este prima tragedie pe care Polonia trebuie să o înfrunte. Ea va şti să depăşească momentul. Democraţia funcţionează, iar continuitatea la putere este asigurată",a spus la rândul lui un polonez de 44 de ani, Piotr Zalewski, care venise la Varşovia cu un grup de 200 de persoane îmbrăcate în uniforme istorice ale armatei poloneze din diferite epoci.

PATRIOŢI DE MICI
În marea de polonezi îndoliaţi se aflau şi mulţi copii. Marysia Lejk, în vârstă de 8 ani, purta un pulover negru, prea mare pentru ea. "Mama mi l-a împrumutat. E mare, dar a trebuit să îl îmbrac pentru această zi. N-am putut să rămân acasă", s-a confesat ea reporterului AFP.

Din marea de drapele poloneze alb-roşii se zărea unul micuţ, pe care îl purta un băieţel de 6 ani, Kuba. Îl pictase singur, cu mânuţa lui, fără să uite să îi pună şi banderola neagră de doliu. "I-am povestit totul şi l-a impresionat foarte mult. A trăit foarte intens evenimentul. Ieri, mi-a spus că toţi cei care se aflau în avionul preşedintelui mergeau să îi comemoreze pe cei care muriseră acolo acum 70 de ani. A înţeles totul", a povestit mama băieţelului, Joanna Golebiewska, şi ea foarte impresionată.