Posesorul “comorii naziste”, Cornelius Gurlitt, a ajuns la o înţelegere scrisă cu statul german

Octogenarul german Cornelius Gurlitt, cunoscut opiniei publice mondiale drept posesorul “comorii naziste” descoperite în apartamentul său din Munchen şi într-o casă din Salzburg pe care o deţine, a încheiat luni un acord cu statul german pentru restituirea eventualilor proprietari de drept a operelor care ar putea proveni din spolieri ale naziştilor.

În casele lui – nici acum nu este clar câte deţine, căci oficial au fost descoperite două proprietăţi, dar presa vorbeşte despre alte eventuale proprietăţi în Austria şi Elveţia – zăceau dosite opere ale unor titani ai artei mondiale: Matisse, Picasso, Renoir, Gauguin, Chagall, Dix etc. De la război încoace nimeni nu a ştiut de existenţa lor în afara ciudatului bătrân care ieşea din apartamentul ferecat doar pentru a merge la un medic şi la cumpărături, din când în când. Uneori, chiar dacă îi venea greu să se despartă de câte o operă, decidea să mai scoată câte ceva la mezat, pentru a putea supravieţui. Căci Cornelius Gurlitt, despre care lumea întreagă a aflat doar după ce revista germană Focus a scris, nu a muncit în viaţa lui, nu a avut familie, nu a avut nicio relaţie cu vreo femeie, nici cu vreun bărbat. Trăia închis în casă, alături de comoara lui, evaluată, la o primă strigare, după descoperire şi confiscare, la circa un miliard de euro. Într-o primă fază a fost vorba despre 1.406 opere de artă descoperite în apartamentul din cartierul Schwabing din Munchen, in Germania, pentru ca ulterior să fie descoperite în casa sa din Salzburg alte 60 de tablouri de mare valoare, iar la o altă percheziţie încă 178. Cert este doar faptul că domnul Gurlitt, un adevărat personaj de film şi de roman, trăia la limita legalităţii, fără să plătească taxe, fără să fie asigurat.

Presa germană anunţă luni, preluată ulterior de cea din întreaga lume, că bătrânul Gurlitt a semnat cu Ministerul federal al Culturii şi cu Ministerul bavarez al Justiţiei un acord în care confirmă că doreşte să restituie operele care i se demonstrează că ar proveni din spolierile realizate de regimul nazist.

Ştirea n-ar fi importantă, de fapt, căci avocaţii domnului Gurlitt au mai anunţat această intenţie din partea clientului lor, dar de data aceasta există o înţelegere scrisă. Problema rămâne, însă. Puţini sunt supravieţuitori dintre proprietarii adevăraţi ai operelor, iar dintre urmaşii proprietarilor puţini sunt în măsură să dovedească, cu acte în regulă, că lor li se cuvin aceste opere. Aşa că, într-un fel, şi în acest caz avem de-a face cu o situaţie gen “hoţul neprins e negustor cinstit”.

În acordul de faţă, Gurlitt îşi ia angajamentul de a respecta “Declaraţia de la Washington”, care datează din 1998, semnată de Germania, în care 44 de state se angajează să găsească, să recupereze şi să restituie operele de artă jefuite de nazişti. De parcă legea nu ar fi fost lege şi până acum! Dar termenii în care este încheiat acordul par a lăsa multe portiţe deschise şi par a acoperi, de fapt, o lipsă de acţiune. “În măsura în care descendenţii proprietarilor de drept pot dovedi că opera le-a aparţinut, atunci domnul Gurlitt va asigura soluţii onorabile şi legale, în baza principiilor Declaraţiei de la Washington privind retrocedarea”.

“În concluzie, task-force-ul însărcinat cu verificarea autenticităţii şi a provenienţei operelor de artă din colecţia lui Gurlitt a promis că va realiza în termen de un an verificări în legătură cu provenienţa operelor”, se arată într-un comunicat, care precizează că “operele de artă pentru care verificarea provenienţei nu se va încheia în acest termen îi vor fi restituite domnului Gurlitt”. În plus, anunţă tutorele lui Gurlitt, operele care nu sunt suspectate că ar proveni din jaful nazist vor fi imediat restituite lui Gurlitt.

Despre ce opere vorbim? În apartamentul din Munchen, autorităţile germane au descoperit încă din 2012 un număr de 1.406 opere, cărora li se alătură cele descoperite la Salzburg în două rânduri. Deci peste 1.600 de opere de artă semnate de marii maeştri ai picturii. Cine este domnul Gurlitt? Nimeni altul decât fiul unui negustor de artă preferat de regimul nazist, cu care a colaborat pentru traficarea de opere spoliate sau retrase din muzeele germane pe motiv că ar fi “artă degenerată”, neacceptată de regim, cu cel de-al Treilea Reich. Tatăl lui Cornelius, Hildebrand Gurlitt, era, de altfel, unul dintre negustorii de artă preferaţi ai lui Goering.

Revista germană Focus adaugă că, în cazul în care vor exista solicitări de restituire pentru unele dintre operele din colecţia lui Gurlitt, acelea rămân sechestrate de stat, până la clarificarea situaţiei lor. Acordul este valabil pentru ambele “comori”, şi cea din apartamentul munchenez, şi cea din casa de la Salzburg, mai scrie sursa citată.

Focus mai precizează că, potrivit înţelegerii, Cornelius Gurlitt ar fi primit şi acordul de a merge să-şi vadă colecţia confiscată spre analizare. În plus, el şi-a luat angajamentul să faciliteze în continuare accesul experţilor în artă la operele aflate în litigiu, şi asta indiferent de soluţionarea anchetei penale care îl vizează, privind suspiciunile de evaziune fiscală. De altfel, aceasta este şi singura acuzaţie oficială care i se aduce domnului Gurlitt.

Ministrul bavarez de Justiţie, Winfried Bausback (CSU), a anunţat că echipa de experţi însărcinată cu analizarea colecţiei va fi întărită cu un specialist din partea lui Cornelius Gurlitt, mandatat de avocaţii acestuia.

În cazul Gurlitt a mai apărut însă o complicaţie.

Un tablou de Matisse, intitulat “Femeie şezând”, descoperit în colecţia octogenarului german, face obiectul unui litigiu care opune două părţi ce îşi dispută proprietatea asupra lui, a anunţat luni purtătorul de cuvânt al lui Gurlitt, citat de AFP.

La sfârşitul lunii martie se stabilise încheierea unui acord pentru restituirea tabloului de Matisse moştenitorilor negustorului de artă francez Paul Rosenberg, însă a mai apărut cineva care solicită acelaşi lucru. “Sunt obligat, din punct de vedere juridic, să analizez mai întâi cererea noului solicitator înaintea restituirii tabloului”, a spus avocatul lui Cornelius Gurlitt, Christoph Edel.

El ar risca să fie dat în judecată dacă “din greşeală tabloul nu ar fi restituit persoanelor în drept”. ''Acest lucru nu schimbă însă nimic din poziţia pe care am exprimat-o deja clar de restituire a tablourilor”, a mai spus Edel.

Purtătorul de cuvânt al lui Gurlitt a afirmat că grupul de lucru care are rolul de a stabili originea operelor de artă găsite la Cornelius Gurlitt nu a reuşit să afle încă provenienţa picturii lui Matisse. El a precizat că nu poate da nicio informaţie despre identitatea noului solicitator.

Potrivit presei germane, “Femeie şezând” urma să fie primul tablou restituit - dintre cele 1.406 opere descoperite în apartamentul din Munchen al lui Gurlitt în 2012 - moştenitorilor proprietarului evreu de la care a fost luat, respectiv negustorul de artă francez Paul Rosenberg, bunicul ziaristei Anne Sinclair, actualmente redactor-şef al Huffington Post France.
Printre cele 1.406 opere se află desene, gravuri şi picturi din care cea mai mare parte a fost luată fie de la familii de evrei, fie de la muzeele germane.

Potrivit ultimelor date furnizate de “task-force”, nu se poate exclude posibilitatea ca 458 opere să fi fost furate sau extorcate de la evrei, iar alte circa 380 să fi fost confiscate din muzeele germane, fiind considerate “artă degenerată”.