Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Octogenarul german Cornelius Gurlitt, în apartamentul căruia din cartierul Schwabing din Munchen au fost găsite peste 1.400 de opere de artă, pentru ca ulterior într-o altă locuinţă pe care o deţinea în Salzburg (Austria) să mai fie găsite alte circa 300 tablouri, dintre care unele furate de nazişti de la evrei, în timpul războiului, a murit.
Anunţul a fost făcut de purtătorul său de cuvânt, într-un comunicat preluat de presa germană şi de agenţiile internaţionale de presă.
Acest bătrân ciudat, care trăia într-o izolare totală în apartamentul său munchenez, printre tablouri semnate de titani ai artei precum Chagall sau Matisse, a fost propulsat, totalmente în ciuda voinţei sale, în noiembrie anul trecut, sub “lupa” presei din lumea întreagă, care s-a năpustit asupra sa (uneori la propriu) după ce jurnaliştii de la revista germană Focus au dezvăluit descoperirea “comorii naziste” din casa sa. Povestea, care data de mai bine de un an, fusese bine ţinută la secret de autorităţile germane, fără a exista până acum o explicaţie plauzibilă pentru acest lucru. Din momentul în care Focus a dezvăluit cazul Gurlitt, în Germania, dar nu numai, s-a relansat dezbaterea pe marginea restituirii operelor jefuite de nazişti de la evrei, în timpul celui de-al Treilea Reich, dar şi a ciudatei istorii a aşa-zisei “arte degenerate”, adică a operelor de artă epurate de nazişti din muzeele germane, fiindcă erau considerate ca nefiind conforme standardelor de reprezentare a figurii şi vieţii umane ale nazismului.
Deja s-a făcut un film despre “comoara nazistă”
Povestea lui Cornelius Gurlitt, demnă de marile ecrane, a fost deja obiectul unui film documentar realizat şi difuzat acum două luni de postul de televiziune franco-german ARTE.
Figura lui Cornelius Gurlitt a fost dezvăluită pentru prima oară publicului de doi jurnalişti francezi de la revista Paris-Match, care l-au “vânat” pe octogenarul german până au reuşit să-l surprindă în câteva clişee în timp ce-şi făcea cumpărăturile la un supermarchet din cartier. Ulterior, o jurnalistă de la revista germană Der Spiegel a reuşit să stea două zile în preajma lui Gurlitt, să realizeze un amplu interviu, din care am aflat detalii despre “viaţa” lui dedicată în totalitate operelor de artă dosite în apartament, despre izolarea în care a trăit, despre faptul că nu s-a mai uitat la televizor din 1963, despre faptul că nu a iubit nicio persoană, ci doar tablourile sale etc. Tot această jurnalistă a fost cea care a prezentat câteva imagini cu enigmaticul domn Gurlitt. Cele două publicaţii sunt singurele care au oferit publicului imaginea misteriosului octogenar.
Statul german, la rândul său, a fost extrem de reticent la ideea publicării imaginilor tablourilor descoperite în apartamentul lui Gurlitt şi confiscate pentru a fi evaluate şi pentru a li se stabili provenienţa. Până la urmă s-a decis crearea unui site special, unde să fie date publicităţii tablourile identificate şi verificate de comisia special creată, lostart.de.
A suferit o operaţie la inimă
“Cornelius Gurlitt a murit marţi dimineaţă în apartamentul său din Schwabing, în prezenţa medicului său şi a unui infirmier”, a declarat purtătorul de cuvânt Stephan Holzinger, într-un comunicat care confirma informaţia difuzată iniţial de agenţia de presă germană DPA.
“După o operaţie dificilă la inimă şi câteva săptămâni petrecute în clinică, Cornelius Gurlitt a dorit să se întoarcă în apartamentul său din Schwabing. Acolo a primit îngrijiri medicale zi şi noapte în ultimele săptămâni”, a precizat purtătorul său de cuvânt.
Cornelius era fiul lui Hildebrand Gurlitt, negustor de artă preferat al regimului nazist, colaborator apropiat al lui Goering. Cornelius a moştenit “comoara nazistă” de la tatăl său.
“Comoara” a fost descoperită în apartamentul său în urma unei percheziţii, apoi confiscată pentru a fi evaluată şi pentru a i se stabili apartenenţa. Din momentul în care cazul “comorii naziste” a fost făcut public de către jurnaliştii de la revista germană Focus, saga operelor de artă ale lui Gurlitt a făcut turul presei mondiale, stârnind nenumărate comentarii şi probleme pentru justiţie şi statul german. Oficial, dintre cele 1.406 opere de artă din apartamentul munchenez confiscate de autorităţile locale, circa 500 sunt suspectate că ar fi fost furate de nazişti de la proprietarii lor de drept, evrei.
Înţelegerea
Parchetul din Augsburg a anunţat în aprilie că a ridicat ordinul de confiscare pentru operele găsite la Gurlitt. Statul federal german, landul Bavaria şi octogenarul căzuseră de acord pentru ca acesta din urmă să restituie operele furate de nazişti proprietarilor lor de drept, care ar fi urmat să fie identificaţi în termen de un an.
În cadrul acestui acord, Parchetul din Augsburg anunţase că va ridica ordinul de confiscare dat acum peste un an, după descoperirea “comorii” din apartament. “În momentul în care a fost confiscată întreaga colecţie, Parchetul din Augsburg era convins de legalitatea acestei măsuri”, a precizat acesta într-un comunicat. Dar “noi informaţii apărute în cursul procedurii de anchetă au permis reevaluarea situaţiei legale a operelor”, a adăugat sursa citată, fără a oferi vreodată detalii clare în privinţa acestor demersuri ale justiţiei. Acum, cu decesul lui Gurlitt, întreaga poveste rămâne în aer.
Înaintea decesului octogenarului, cazul Gurlitt se amânase, practic, cu un an.
Intervalul de timp acordat comisiei de cercetare a provenienţei colecţiei lui Gurlitt, Taskforce Schwabinger Kunstfund, reprezinta un câştig pentru toată lumea. Procuratura din Augsburg şi autorităţile germane se retrăseseră temporar din acest caz, avocaţii lui Gurlitt urma să recupereze colecţia (nu ştim dacă au apucat să o facă - n.r), singurii care rămâneau în centrul atenţiei fiind experţii comisiei, dar şi ei aveau răgaz considerabil să prezinte anumite rezultate concrete. Colecţia rămăsese sub protecţia statului german, iar Gurlitt ar fi trebuit să aibă acces nelimitat la ea.
Povara trecutului, varianta germană
Cazul Gurlitt a împărţit în două presa germană. Anumite publicaţii şi jurnalişti susţin fără menajamente că proprietatea privată este garantată prin Constituţia germană şi statul german a comis un abuz împotriva octogenarului Cornelius Gurlitt, atunci când a decis să îi confişte şi sechestreze colecţia de 1.406 opere de artă. Aceştia au jubilat la decizia Procuraturii Augsburg de a-i înapoia colecţia considerând că este singura cale corectă, chiar dacă mult întârziată. Pe de altă parte, există alte publicaţii şi jurnalişti care acuză statul german de lipsă de fermitate în soluţionarea cazului Gurlitt. Luând în considerare că aproape jumătate din colecţie este suspectată a fi artă degenerată sau confiscată de nazişti, aceştia nu îl consideră pe Gurlitt proprietarul colecţiei.
“Fiul unui comerciant de artă, care şi-a încropit colecţia pe spatele celor urmăriţi de regimul nazist, a profitat decenii întregi de aceasta. Cornelius Gurlitt a trăit din vânzarea operelor şi a ales să trăiască clandestin şi ascuns tocmai ca nimeni să nu afle de comoara sa. Nimeni să nu deplângă figura sa tragică. Cornelius Gurlitt n-a fost nedreptăţit. Cred că a fost permanent conştient că există riscul să fie demascat. Tocmai de aceea şi-a ascuns operele, care conform legii îi aparţin, dar niciodată familiei sale nu i se cuvin. Sute de opere şi-au pierdut proprietarii legali şi legitimi. Fie că au fost muzee sau colecţionari care au încercat fără folos să îşi salveze astfel vieţile. Printre aceste victime nu s-a aflat nici un Gurlitt. Cornelius Gurlitt n-a fost niciodată posesorul comorii muncheneze, el a fost doar posedat de ea”, nota Markus Krischer, jurnalist la revista Focus.
“Cornelius este fiul lui Hildebrand Gurlitt, unul dintre cei patru colecţionari de artă din subordinea lui Adolf Hitler. Cazul Gurlitt a inspirat doi autori să publice două cărţi despre proprietarii evrei şi căutările lor neîncetate după colecţiile furate. Cărţile surprind şi imaginea comerţului cu artă care a continuat neîntrerupt şi după căderea regimului nazist. Chiar şi astăzi apar la licitaţii opere suspectate a fi artă degenerată”, scria Volksblatt. “Fără doar şi poate, la ora actuală în Germania sunt mii de proprietari de opere de artă furate. Cornelius Gurlitt nu este un caz singular”, susţine şi publicistul Stefan Koldehoff în cartea sa “Picturile sunt printre noi”. Comerţul cu artă şi galeriile germane au participat sistematic la jefuirea evreilor, susţine el. “Supravieţuitorii Holocaustului şi descendenţii lor au primit doar o parte infimă înapoi. Operele nu au fost niciodată distruse. În ziua de astăzi, se câştigă în continuare foarte bine de pe urma lor”, considera Koldehoff.
Citește pe Antena3.ro
