Practici bizare de-a lungul istoriei. Cum erau trataţi pacienţii când operaţiile se făceau fără anestezie

Din Evul Mediu şi până la Renaştere, practicile medicale făceau de multe ori, mai mult rău decât bine.

Nathan Belofskz, autorul cărţii ''Strange Medicine: A Shocking History of Real Medicine Practices Through the Ages'', vorbeşte despre cele mai bizare moduri prin care medicii îi tratau pe pacienţi.

Lipitorile

Medici foloseau lipitorile pentru a lua sânge de la pacienţi şi pentru a elimina boala din organism. De cele mai multe ori, acestea erau aşezate pe braţele, picioarele sau pietul pacienţilor, însă existau şi situaţii în care era necesară aşezarea lor în zone mai sensibile, precum cavitatea bucală.

Otrăvurile

Primul medic oficial al Romei, Arcagthus, a fost poreclit Carniflex – călăul. Medicii romani cunoşteau în detaliu efectele otrăvurilor, fiind angajaţi adesea pentru a ucide. Chiar şi împăratul Claudius a fost omorât de propriul său medic.

Afacerea era atât de prosperă, încât degustătorii deveniseră, de asemenea, indispensabili, iar Nero era atât de mulţumit de medicul său, Locusta, încât l-a ajutat să deschidă o şcoală unde acesta din urmă preda arta otrăvirii.

Timpul

Viteza era esenţială într-o vreme în care anestezia nu exista. Chirurgii puteau amputa un membru în mai puţin de un minut. În anul 1847, doctorul Liston a îndepărtat o tumoare în patru minute. Altădată, medicul se mişca prea rapid, astfel că, în cursul unei intervenţii chirurgicale, acesta a retezat din greşeală degetele asistentului său.

Suferinţa din dragoste

Rămas netratat, un pacient care suferea din dragoste ajungea să aibă probleme cu pielea, accese de isterie în care ţipa şi gemea, iar ulterior murea. Intr-un tratat despre ''medicina erotica'', medicii sugerau femeilor care sufera din dragoste sa le fie turnat acid pe coapse.

Neurochirurgie neconvenţională Freeman nu urmase cursuri specializate de chirurgie şi dispreţuia purtarea de mănuşi sau asigurarea unui mediu steril. În schimb, a exersat pe un grepfrut o bună perioadă de timp, iar curând a dezvoltat o tehnică proprie, una care îi făcea pe medicii care îl asistau să leşine, cunoscută sub numele de lobotomie transorbitală. Tehnica presupunea ridicarea pleoapei superioare a pacientului şi plasarea vârfului unui instrument chirurgical în partea de sus a orbitei. Instrumentul respectiv, leucotomul, era împins dincolo de os, cu ajutorul unui ciocan şi pătrundea, aşadar, până la creier.

Sursa: Huffington Post