PREGĂTIREA SUMMITULUI NATO / Sarkozy anunţă revenirea Franţei în comandamentul integrat

Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a convocat miercuri elita politico-militară a ţării pentru a anunţa oficial şi a explica revenirea Franţei în comandamentul integrat al NATO.

După 43 de ani de la decizia preşedintelui Charles de Gaulle de părăsire a comandamentului militar al Alianţei Nord-Atlantice, Nicolas Sarkozy a închis aseară colocviul "Franţa, apărarea europeană şi NATO în secolul XXI", organizat de Fundaţia pentru cercetare strategică (FRS) la Şcoala Militară, cu un discurs menit a preciza liniile generale şi filosofia reîntoarcerii ţării în structurile militare ale Alianţei. Anunţându-şi decizia, Sarkozy a precizat că Franţa îşi va păstra intactă independenţa capacităţii de disuasiune nucleară. În acelaşi timp însă, Franţa şi-a clamat dorinţa de a rămâne independentă faţă de Statele Unite şi de a întări Europa apărării.

Deja premierul Fran∏ois Fillon a angajat responsabilitatea Guvernului pentru această reîntoarcere. Acum mai este necesar votul Parlamentului, programat marţi, în pregătirea summitului celei de-a 60-a aniversări a NATO, organizat la 3 şi 4 aprilie de o parte şi de alta a Rinului, la Strasbourg (Franţa) şi Kehl (Germania). Este pentru prima dată că un summit NATO se va desfăşura concomitent în două ţări membre. Revenirea Franţei în structurile militare ale Alianţei este apreciată de oficiali de la cartierul general al NATO ca având o mare încărcătură simbolică, mai ales că va avea loc într-un moment aniversar.

DEZBATERI APRINSE
Decizia revenirii însă nu a fost uşor de obţinut, ideea făcând subiectul multor discuţii în Franţa. La colocviul de miercuri, înaintea discursului de închidere al şefului statului, au luat cuvântul ministrul Apărării, Herve Morin, cel de Externe, Bernard Kouchner, dar şi actualul secretar general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, alături de predecesorul său, Javier Solana, în prezent înalt reprezentant al UE pentru Politică Externă. Jaap de Hoop Scheffer a salutat călduros decizia preşedintelui francez. "Această voinţă de independenţă rămâne, şi deplina noastră participare nu reprezintă deloc o ameninţare pentru libertatea noastră de alegere", a asigurat Bernard Kouchner. "Participăm când dorim (la operaţiunile Alianţei), cu nivelul de forţe pe care îl dorim", a întărit, la rândul său, Herve Morin. Fostul secretar general al NATO, Javier Solana, a salutat revenirea Franţei. La fel, premierul britanic, Gordon Brown, a apreciat decizia drept "un lucru bun pentru apărarea lumii".

Abandonarea posturii de "aliat nedocil" a suscitat o dezbatere vie în societatea franceză, voci din majoritatea de dreapta afirmând că moştenirea gaullistă este "trădată", iar opoziţia denunţând o decizie susceptibilă de a duce la o aliniere la politica Washingtonului rău percepută în lumea arabo-musulmană şi în Rusia, relata AFP. Fostul ministru socialist al Apărării, Alain Richard, a avertizat că reintegrarea "nu este fără consecinţe", ci va avea "un cost diplomatic". Socialista Martine Aubry insista că nu este nici o urgenţă, nici o raţiune fundamentală pentru această revenire, ci "atlantismul devine o ideologie". Dar atlantismul lui Sarkozy materializat în actuala decizie este bine văzut de cetăţeni, 58%, respectiv 52% fiind favorabili acesteia, potrivit unor sondaje Ifop şi LH2.

UN ALIAT DE BAZĂ
Membru fondator al NATO în 1949, Franţa nu a părăsit niciodată Alianţa şi este în prezent al patrulea contribuitor bugetar şi al cincilea ca număr de trupe. Din 1995, mii de soldaţi francezi au fost angajaţi în trei mari operaţiuni conduse de NATO, în Bosnia, Kosovo şi Afganistan. În 1966, generalul de Gaulle a părăsit comandamentul integrat în numele suveranităţii Franţei care îşi dezvolta atunci programul său nuclear.
    
URMĂRI
Deplina reintegrare a Franţei în comandamentul militar al NATO înseamnă revenirea în Comitetul Planurilor de Apărare (CPD), care planifică modernizarea armatelor Alianţei. Astfel, francezii vor participa la Comitetul de revizuire a planurilor de apărare, care este subordonat direct CPD-ului şi pregăteşte lucrările. Parisul doreşte să nu mai fie exclus din dezbaterea cu privire la evoluţia şi adaptarea mijloacelor militare ale NATO. Prezenţa Franţei în CPD ar putea duce la, de exemplu, promovarea avioanelor militare de producţie europeană, este de părere un diplomat de la cartierul general al NATO din Bruxelles. Totodată, Franţa va accepta, la fel ca şi ceilalţi aliaţi, să fie supusă unei evaluări anuale a aparatului său de apărare, cu excepţia celui nuclear.
    
EXTINDEREA
Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o organizaţie militară comună de apărare ce are 26 de membri, iar în curând va avea 28. A fost înfiinţată printr-un tratat semnat la 4 aprilie 1949, la Washington, pentru a contracara ameninţarea sovietică şi se bazează pe principiul solidarităţii reciproce între toţi membrii (articolul 5). Statele fondatoare sunt: SUA, Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Marea Britanie, Islanda, Italia, Luxembourg, Norvegia, Olanda, Portugalia. În decursul anilor, li s-au adăugat alte şapte ţări: Grecia, Turcia, Germania, Spania, Polonia, Ungaria, Republica Cehă. În 2004, a urmat un nou val de şapte state:  România, Bulgaria, Slovacia, Slovenia, Lituania, Estonia, Letonia. Albania şi Croaţia vor adera anul acesta, poate chiar la summitul din aprilie, dacă procesul de ratificare se va fi încheiat.       

ARTICOLUL 5
Supranumit "principiul celor trei muschetari", articolul 5 din Tratatul NATO este "coloana vertebrală" a Alianţei, deoarece stipulează că orice atac împotriva unui stat membru este considerat drept un atac împotriva tuturor, altfel spus, "toţi pentru unul, unul pentru toţI". Aliaţii au invocat acest articol pentru prima dată în 2001, marcând astfel sprijinul faţă de Statele Unite imediat după atacurile teroriste de la 11 septembrie.

Sediul NATO a fost iniţial la Londra, apoi la Paris, iar din 1966 la Bruxelles, SHAPE fiind la Mons, tot în Belgia. Secretarul general este olandezul Jaap de Hoop Scheffer, al cărui mandat se încheie la 31 iulie. Premierul danez Anders Fogh Rasmussen este favorit în cursa pentru postul de nou secretar general al NATO, probabil la summitul din aprilie. Principalul organ de decizie al NATO în domeniul politic este Consiliul Atlanticului de Nord.