Atmosferă de sărbătoare cum n-a mai văzut Washingtonul. Nimeni nu a putut să-mi spună o altă dată când Washingtonul a avut oameni mai bucuroşi, mai plini de viaţă, mai entuziasmaţi. În mijlocul mallului naţional o tânără sare în sus, câte 180 de grade pe tură, cu un zâmbet imens şi ţipete de fericire. Nu-i bucuroasă doar că va avea şansa istorică de a participa la instalarea preşedintelui, ci şi de simpla ei prezenţă în Washington DC, capitala naţiunii, alături de sute de mii de americani. Toţi sărbătorind acelaşi lucru: renaşterea.
OBAMA SE VINDE. O ocazie nemaipomenită pentru mulţi americani de a-şi cunoaşte capitala ţării cu monumentele istorice şi splendoarea ei. Pentru mulţi dintre aceştia,vizita la Washington prilejuită de inaugurare este şi prima dată când îşi văd capitala naţiunii, iar bucuria prezenţei lor aici este cu atât mai mare. Sutele de mii de turişti, dintre care vreo 65 la sută sunt de culoare, au început să umple inima capitalei pe la amiaza zilei de luni, transformând oraşul în scena celei mai mari sărbători din America. Cu steaguri, cu aparate foto, îmbrăcaţi bine şi cu inscripţii Obama peste tot, americanii s-au salutat cu ”Am reuşit!”, s-au îmbrăţişat fără să se cunoască şi s-au fotografiat. Restaurantele au servit burgeri ”Obama” şi pizza ”Michelle”, prăjituri Sasha&Melia. Bişniţarii au vândut tot ce s-a putut cu Obama, de la tricouri, la ceasuri, şepci, mănuşi, butoni, calendare, fotografii, cercei, steaguri cu Obama, pixuri, costume pentru bebeluşi şi tot ce-a putut purta numele celui de-al 44-lea preşedinte american. Preţul e fix, 5 dolari bucata sau 3 bucăţi la 10 dolari.
ZIARELE AU DISPĂRUT. Nici ziarele din standurile metalice nu au rezistat dincolo de ora 06.00 dimineaţa, pentru că bişniţarii le-au cules pe toate, le-au împachetat în plastic şi le vând la cinci dolari bucata, ”ziare istorice” le spun ei.
Mulţi dintre tinerii veniţi pentru celebrarea învestirii nu şi-au luat cazare, aceştia sperând să aibă sânge şi forţă destulă încât să îndure frigul vreme de 24 de ore. Gurile de canalizare din mallul naţional au fost ocupate primele, tocmai pentru aburul cald ce le poate oferi confort peste noapte. Numai că serviciile secrete vor scoate pe toată lumea afară din zonă pentru a scana centimetru cu centimetru. Abia la orele 04.00 dimineaţa mallul va fi redeschis şi accesul publicului va fi posibil. Rămâne de văzut câţi viteji îşi vor sacrifica pielea pentru a fi cât mai aproape de scena inaugurării.
SCHIMBAREA E ÎN OAMENI. Ziua de 20 ianuarie nu poate fi descrisă în cuvinte. Trebuie să fii aici ca să simţi. Chiar şi pentru un suporter McCain, care a plâns în ziua când acesta a pierdut lupta pentru Preşedinţie, învestirea lui Obama aduce nu doar satisfacţie în suflet, speranţă, bucurie, mulţumire, dar şi un ciudat sentiment de responsabilitate, de îndatorire către ţară, de mândrie. Barack Obama va porni la drum cu un suport naţional incredibil dar şi cu multe aşteptări din partea celor ce l-au votat. Iar aşteptările cresc pe măsură ce creşte şi bucuria celebrării. ”Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară,” spune o mamă tânără către cei doi copiii ai ei în timp ce le leagă fularele la gât. Celebrul citat din John F. Kennedy a fost pe buzele multora astăzi, la Washington.
Analiştii spun că americanii sunt îndeosebi foarte răbdători cu un preşedinte care conduce ţara la vremuri de restrişte, cum va fi cazul lui Barack Obama, dar că americanii sunt incredibil de nerăbdători atunci când lucrurile în ţară merg bine. Rămâne de văzut.
Ziua de marţi va scrie istorie la fiecare secundă.
MUNCĂ LA SCENA. Spre lăsarea serii, mulţi din cei prezenţi în Zona Zero s-au retras către case, hoteluri, guri de canal. Ca de nicăieri, sute de muncitori bine dotaţi au început să descarce baraje rutiere din beton, au blocat arterele principale ale oraşului, marcând traseul paradei inaugurale. Au început să amenajeze corturile de unde participanţii la eveniment se vor putea alimenta cu apă şi vor găsi sursă de căldură, au demarat amenajările tribunelor din care spectatorii vor putea urmări parada. Un zum-zum incredibil, muncitori cu spor la muncă, acţionând cu viteză incredibilă, contra cronometru, pentru a pregăti marea scenă de marţi.
PINGUINI ORI ... Pe străzile lăturlanice vânzătorii de mărunţişuri refuză să plece acasă. Lăsarea serii încă mai scoate pe drumuri petrecăreţii cu invitaţii la baluri. Bărbaţi înalţi, la patru ace, cu papion şi cămaşă albă, zgribuliţi de zici că-s pinguini veniţi la celebrare. Dame cu rochii de cocktail, cu butoniere electronice ”Obama”, chicotesc lăsând în urmă o undă de parfum fin ce-ţi rămâne în nas până a doua zi.
Unele surse au anunţat că însăşi bunica lui Obama va fi prezentă la învestirea prezidenţială, ocazie pentru toţi americanii prezenţi s-o vadă live pe prima bunică a Americii, kenianca Sarah Obama.
Barack Obama va depune cel de-al 70-lea jurământ prezidenţial în istoria Americii. Primul preşedinte inaugurat a fost George Washington, în 1789 la New York City. Cel de-al Douăzecilea Amendament din Constituţia Americană prevede că Preşedintele preia oficial mandatul la ora 12.00 PM în ziua de 20 ianuarie.
CU BUSH LA BRAŢ. În mod tradiţional, Barack Obama este întâmpinat la Casa Albă de către preşedintele pe picior de plecare, George W. Bush, şi, împreună, cei doi vor călători spre clădirea Capitoliului în aceeaşi maşină. Tot tradiţional, cei doi preşedinţi vor purta pălărie formală, înaltă, însă acest obicei s-a pierdut. Ultimul preşedinte care a purtat pălărie formală în drumul spre învestire a fost JFK, în 1961.
Ajuns la Capitoliu, Barack Obama va fi transferat într-o sală de aşteptare de unde, aproape de orele 12.00, va fi însoţit de un comitet format din membri ai Congresului.
Între timp, preotul Rick Warren va conduce rugăciunea naţională după care Aretha Franklin va cânta. Imediat, vicepreşedintele-ales, Joe Biden, va depune jurământul. Vor urma imediat selecţii muzicale alese de compozitorul John Williams şi vor cânta Itzhak Perlman la vioară, Yo Yo Ma la violoncel, Gabriela Montero la pian şi Anthony McGill la clarinet. Jurământul lui Barack Obama va fi asistat de către şeful Justiţiei Americane, John Roberts.
Preşedintele-ales va fi înconjurat de foşti şi actuali membri ai Congresului, membri ai corpului diplomatic, judecători ai Curţii Supreme şi alţi demnitari în timp ce şeful Curţii Supreme va citi jurământul.
RELIGIA ŞI POLITICA. Administrarea jurământului, ca ritual de reafirmare, combină sacrul cu profanul sau, mai bine zis, religia şi politica. Cu mâna stângă pe Biblie şi cea dreaptă ridicată, asemenea martorilor ce depun mărturie, Barack Obama jură să păstreze, să protejeze şi să apere Constituţia americană. Abia atunci, după depunerea jurământului, festivităţile prilejuite de învestire vor începe oficial. Barack Obama va organiza imediat o ceremonie pentru celebrarea ieşirii din Birou a fostului preşedinte George W. Bush.
TEHNOLOGIA ÎN ISTORIA INAUGURĂRII. Imaugurarea preşedintelui Warren G. Harding din 1921 a fost prima în care s-a folosit un sistem de amplificare în timpul discursului. Până la acea dată, discursurile inaugurale puteau fi ascultate doar de participanţii aflaţi foarte aproape de locul inaugurării. În 1925, învestirea preşedintelui Calvin Coolidge a fost prima transmisă pe undele radio. Prima învestire televizată şi transmisă în peste 170.000 de cămine a fost în 1949, la inaugurarea preşedintelui Harry Truman. Inaugurarea lui Kennedy în 1961 a fost prima transmisiune tv în culori. Bill Clinton a fost primul preşedinte a cărui inaugurare a fost transmisă pe Internet.
Citește pe Antena3.ro