Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ultimele zile, președintele Donald Trump a făcut, poate, cele mai tranșante declarații de până acum în privința sprijinului militar acordat Ucrainei.
În același timp, Kremlinul a transmis, poate mai clar ca niciodată, că nu are niciun interes real într-o soluție negociată pentru încheierea războiului.
La începutul acestei săptămâni, declarațiile lui Trump despre înarmarea Ucrainei au marcat o revenire la un principiu de bază al politicii externe americane din ultimele decenii: opoziția față de agresiunea rusă.
„Vom trimite mai multe arme!”, a afirmat Trump, referindu-se la Ucraina. „Trebuie să se poată apăra. Sunt loviți foarte dur!”, a continuat liderul de la Washington.
În spatele său, secretarul Apărării, Pete Hegseth, aproba din cap, deși afirmația venea în contradicție directă cu anunțul făcut de administrație cu doar câteva zile înainte, privind suspendarea livrărilor militare către Kiev. Ce a vrut, de fapt, să spună Trump? Detaliile au lipsit inițial.
Ulterior, un purtător de cuvânt al Pentagonului a clarificat mesajul: „La ordinul președintelui Trump, Departamentul Apărării trimite armament defensiv suplimentar Ucrainei, pentru a ne asigura că se pot apăra în timp ce lucrăm la obținerea unei păci durabile și la oprirea vărsării de sânge”.
Această întoarcere la 180 de grade a venit la doar câteva zile după convorbirea telefonică dintre Trump și Volodimir Zelenski. Liderul ucrainean anunțase, de altfel, că discuția s-a axat pe producția comună de armament și sistemele de apărare aeriană.
Zelenski are nevoie urgentă de mai multe rachete interceptoare Patriot, singurele capabile să doboare rachetele balistice rusești, iar America este singura țară care poate autoriza vânzarea lor.
Cu o zi înainte, Trump discutase și cu cancelarul german Friedrich Merz, care își exprimase dorința de a cumpăra rachete Patriot din SUA pentru a le trimite Ucrainei. Atât a fost de ajuns ca Zelenski să declare, sâmbăta trecută, că aceasta a fost „cea mai bună conversație pe care am avut-o cu Trump până acum”.
Reluarea strategiei Biden, dar fără detalii
Faptul că Trump nu a oferit detalii poate fi o strategie sau, la fel de bine, expresia lipsei sale notorii de interes față de nuanțe.
Și chiar dacă, momentan, pare că se apropie de poziția predecesorului său, Joe Biden, în privința sprijinirii Ucrainei, diferența rămâne clară: Biden anunța public, până la cel mai mic detaliu, fiecare tip de armament oferit Kievului - probabil în speranța că transparența va evita o escaladare neașteptată a tensiunilor dintre Washington și Moscova.
În schimb, Biden s-a trezit în mijlocul unei dezbatere publice chinuitoare cu Kievul pentru fiecare nou sistem de armament și fiecare transport de arme.
În această spirală a negocierilor aprinse, toate cererile aparent imposibile aveau să fie, în cele din urmă, aprobate: de la rachetele HIMARS, la tancuri, avioane de vânătoare F-16 și, mai recent, rachetele ATACMS, capabile să lovească adânc, pe teritoriul Rusiei.
Kremlinul a putut vedea clar, pas cu pas, cum intensificarea sprijinului american prinde contur. Trump pare să evite tocmai acest lucru, oferind mult mai puține detalii.
Cu toate acestea, la mai puțin de șase luni de la preluarea mandatului, după ce a încercat aproape toate celelalte opțiuni, Trump se regăsește exact în punctul unde s-a aflat și Biden.
Actualul lider a alternat gesturile de apropiere cu criticile la adresa președintelui Vladimir Putin, a trecut prin perioade tensionate și împăcări cu Zelenski, și a respins inițial, pentru ca mai apoi să susțină, inițiativele Europei.
În momentul de față, faptul că Trump a virat brusc în favoarea Ucrainei, fie că este vorba despre un imbold de durată sau nu, trădează gravitatea situației actuale de pe frontul ucrainean.
Cel mai recent val de atacuri cu drone al Rusiei asupra Kievului - fără precedent ca intensitate - a scos la iveală deficiențe critice în sistemul de apărare antiaeriană al capitalei ucrainene.
Situația s-ar fi agravat dramatic în lipsa unei realimentări urgente cu arme, în condițiile în care Ucraina avertizează că 160.000 de soldați ruși sunt masați în nordul și estul liniei frontului.
Urmează însă luni de incertitudine și de momente cruciale pentru Kiev, chiar și cu sprijinul militar reînnoit din partea SUA.
Schimbarea bruscă de poziție a lui Trump a reușit, probabil, să oprească o panică ce risca să ducă la un colaps.
De ce această schimbare?
Trump a încercat mereu să-l abordeze cu mare diplomație pe Putin. Nici măcar pauza recentă în livrările de ajutor militar, o cerință exprimată clar de Kremlin în schimbul unui potențial acord, nu a dus însă la nicio modificare de poziție din partea Moscovei, pentru că Rusia nu își dorește pacea.
În aceste condiții, se pare că Trump a învățat - chiar dacă târziu, ezitant și ignorând lecțiile istoriei recente - că Rusia este un adversar.
Retragerea grăbită a SUA din Afganistan - în urma unui acord negociat în grabă de Trump cu talibanii și pus în aplicare de Biden - a lăsat imagini traumatizante și o vulnerabilitate politică folosite intens de republicani contra democraților.
Repetarea unui scenariu asemănător, cu aliați americani învinși în Ucraina sau în Europa de Est, ar reprezenta o pată greu de șters pentru republicani și pentru curentul MAGA.
Deocamdată, un astfel de deznodământ nu este iminent și nici foarte probabil. Perspectivele unui eșec ar putea fi însă întrezărite, dacă planurile ofensive ale lui Putin reușesc în lunile următoare.
Kremlinul revine la vechile tactici
Între timp, după șase luni în care a fluturat iluzia diplomației, Kremlinul a revenit, la rândul său, de unde a plecat: Rusia e dispusă să accepte o „pace”, doar dacă aceasta echivalează, de fapt, cu o capitulare completă a Ucrainei.
Iar obiectivul recent al Moscovei a fost atins. Putin a alimentat speranțele Casei Albe că un acord negociat este posibil, câștigând timp prețios pentru ca ofensiva de vară să fie suficient de bine pregătită.
Chiar și luni, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, repeta cele mai maximaliste revendicări ale Rusiei. El susținea că trebuie eliminate „cauzele de fond” ale războiului, prezentând o listă vastă și nerealistă de condiții: „demilitarizarea și denazificarea Ucrainei”, ridicarea sancțiunilor contra Rusiei, anularea tuturor proceselor internaționale în curs și returnarea activelor rusești înghețate în Occident.
La acestea a adăugat cerința ca Ucraina să renunțe pentru totdeauna la intenția de a adera la NATO, precum și recunoașterea teritoriilor ocupate ca fiind rusești - inclusiv regiuni din Zaporojie și Herson, pe care Moscova nici măcar nu le controlează în totalitate.
Este un refren amețitor, aproape identic cu cererile făcute de Rusia în primele săptămâni ale războiului, la Istanbul, în timp ce trupele rusești ucideau civili în suburbiile Kievului.
Citește pe Antena3.ro
