Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Corespondenta de la Chisinau
Un snop de lumanari asezate in forma de 7 care au ars cateva ore in fata Guvernului, un concert de folk, doua-trei discursuri politice si mai putin de o mie de oameni- aceasta au fost singurele manifestari publice din Chisinau in amintirea lui 7 aprilie 2009, ziua cand moldovenii au inceput demonstratiile de strada impotriva comunistilor lui Voronin. Cativa dintre miile de tineri care au dat, atunci, foc steagurilor si au luat cu asalt Presedintia si Executivul, pentru ca imediat sa fie stalciti in bataie de fortele de ordine si aruncati in inchisoare au venit, totusi, la mormantul lui Valeriu Boboc, tanarul de 23 de ani devenit primul erou al revoltelor, dupa ce a fost ucis de militieni. Singurul politician care si-a facut timp pentru comemorarea din cimitir a fost primarul Dorin Chirtoaca. El a si vorbit despre intorsatura dubioasa pe care a luat-o promisiunea de a-I pedepsi pentru moartea lui Boboc si pentru torturile suportate de cateva sute de tineri facuta de opozantii de acum 2 ani, deveniti guvernantii de azi ai Republicii Moldova. “Nu inteleg de ce unii au uitat de acest lucru si, in loc sa avem oameni pedepsiti pentru crimele comise, avem oameni promovati si recompensati cu functii sau grade. Consider ca nu exista vointa politica pentru a-I pedepsi pe cei vinovati”, a spus Chirtoaca langa mormantul lui Boboc, sub privirile inlacrimate ale parintilor celor ucis. Dupa doi ani de birocratie si ambiguitati juridice, mama si tatal lui Valeriu tot mai spera, insa, ca fiul lor va fi razbunat macar de justitia pamanteasca, la fel ca si ceilalti trei ucisi in timpul revoltelor. “Nu sunt persoane interesate, persoane care se afla la conducerea tarii si din cauza asta se tergiverseaza. E o taina mare si poate cu timpul se va afla. Poate 5, 7, 10 ani, dar se va afla”, crede tatal lui Boboc, incurajandu-si sotia care nu se poate opri din plans.
Elita politica de la Chisinau are, insa, agenda prea plina zilele acestea pentru ca investigatiile evenimentelor din 2009 sa mai fie o prioritate. Marele subiect al zilei de joi a fost chiar schimbarea ministrului Justitiei. Alexandru Tanase, partener al premierului Vlad Filat in zilele Revolutiei, a fost trimis intr-un “sejur” de sase ani la Curtea Constitutionala, dupa ce relatiile sale cu seful Guvernului au intrat in era glaciara. Atat PLDM-ul lui Filat, cat si liberalii lui Mihai Ghimpu, democratii lui Marian Lupu sau comunistii lui Voronin sunt in fierbere din cauza alegerilor locale, care urmeaza, cel mai probabil peste cateva luni. Data nu este clara, liberalii incercand sa constranga fixarea lor pe 5 iunie, sub amenintarea ca nu vor vota bugetul impreuna cu partenerii de la PLDM si PD. Intre timp, comunistii si liberalii sunt preocupati sa dezbata in Parlament etimologia cuvantului “idiot”. Dupa ce Ghimpu a ”gratulat-o” astfel pe o reprezentanta a PCRM, acum incearca sa convinga pe toata lumea ca de fapt i-a facut un compliment, referindu-se la “Idiotul” lui Dostoievski.
Ramasi departe de fierberea din politica, locuitorii Chisinaului nu pot decat sa constate ca viata lor concreta nu s-a schimbat foarte mult dupa aprilie 2009. Ca peste tot in lume, unii vad partea plina a schimbarii istorice, altii doar jumatatea goala. “E adevarat, acum avem mai multa libertate de exprimare, dar cumva lucrurile sunt la fel: politicienii se cearta si castiga bani, iar noi suntem in continuare saraci, avem aceleasi gropi pe strazi, aceleasi spitale care n-au mai fost renovate de pe vremea Uniunii Sovietice si aceleasi scoli. Doar ca acum sunt alti politicieni”, spune Vladimir, un taximetrist de 22 de ani din Chisinau. Acum doi ani era militar in termen, dar unitatea lui a ramas in cazarma pe timpul manifestatiilor. “Bine ca nu ne-au scos, ca n-as fi stiut ce sa fac”, spune Vladimir. Aproape de aceeasi varsta cu el, Dumitru, un alt tanar moldovean, a fost la manifestatii chiar daca si el era in Armata. “Pe 7 aprilie, ne-au spus sa nu cumva sa nu ajungem la unitate pana la ora 15:00, ca aveam aplicatii. Dimineata, eu am fost, insa, in Piata. Am demonstrat si am fost acolo cand au dat foc la steaguri. Apoi am plecat la unitate. M-am vazut dupa aceea pe internet, in filmarile din Piata, dar n-am avut probleme”, isi aminteste Dumitru. El sustine ca 7 aprilie 2009 chiar a schimbat drumul Moldovei: “Da, suntem saraci si politicienii sunt ipocriti, dar nu se compara cu ce era inainte. Acum putem sa speram ca ne vom integra si noi in UE si ca vom scapa macar de vize”.
In Piata Marii Adunari Nationale, mai exista, azi, un singur demonstrant. Din iulie 2010, s-a mutat intr-un cort chiar in fata Guvernului. Refuza sa iasa, si lasa cele trei pancarte sprijinite de zid sa vorbeasca pentru el. Pe doua dintre ele, se plange ca este discriminat de autoritati, fiind declarat “nelegitim de bunurile proprii”. Pe a treia, are un mesaj special: “USA, Europe, help us to find justice” (“SUA, Europa, ajutati-ne sa gasim dreptatea!”)
