"Romănul nu ştie să se laude"

O tănără care plecase să studieze la Londra a pornit şi conduce cu succes un ziar pentru romănii aflaţi in Marea Britanie.

O tănără care plecase să studieze la Londra a pornit şi conduce cu succes un ziar pentru romănii aflaţi in Marea Britanie.

Trei ziare din diaspora "luptă" pe tarabele londoneze, insă doar unul dintre ele este editat şi tipărit in capitala britanică.

Director şi patron - o tănără de doar 25 de ani, Cristina Irimia. Redacţia - o mănă de oameni - vreo patru la număr. Nici unul nu a implinit incă 30 de ani.

Atmosfera din micuţul birou de la Britania House nu seamănă nicicum cu zarva şi zbuciumul din redacţiile de acasă. Insă aici se aşază pe hărtie problemele romănilor, se oferă soluţii şi se aduc informaţiile uneori vitale celor care se trezesc peste noapte in oraşul in care trebuie să apeşi pe buton pentru a traversa strada, unde metroul are 12 magistrale, iar interviurile pentru locurile de muncă se dau in limba lui Shakespeare.

IDEEA. Cristina numeşte inconştienţă şi nu curaj ideea de a infiinţa un ziar romănesc. "Aveam un prieten din Lituania care a făcut un ziar pentru comunitatea lui. A fost un exemplu şi cu găndul că a mai făcut cineva la fel, am pornit la drum", curg calm şi aşezat vorbele tinerei romănce. "Ziarul s-a născut in 2005 intr-o perioadă destul de grea pentru romănii din Marea Britanie. Comunitatea nu era reprezentată de nimeni, iar cei mai mulţi romăni se temeau să apere şi să promoveze drepturile noastre.

Mulţi dintre ei erau ilegal aici, sau nu aveau pur şi simplu curajul să spună lucrurilor pe nume. Aveau nevoie de o voce. Şi mai greu a fost să identificăm problemele cu care se confruntă comunitatea. Nici acum nu e uşor, pentru că e intr-o continuă schimbare şi e greu să-i analizezi problemele", adaugă tănăra.

LUPTA. Pentru Cristina nu provocările financiare sau cele de management au fost greul, ci lupta cu presa britanică, ce a improşcat cu noroi in romăni in toamna anului 2006. Azi e măndră că a fost primul ziar care a răspuns atacurilor din tabloidele britanice, că a ripostat la BBC şi in The Guardian. "Am trimis atunci o scrisoare premierului Tony Blair, scrisoare care a fost inaintată apoi presei britanice. Ne-a durut pentru că suntem romăni şi pentru că nu erau decăt false temeri nefondate", spune tănăra adăugănd mai apoi pe un ton intrebător că nu inţelege unde sunt romănii de care se temeau atăt de mult britanicii, căci in statistici nu au ieşit la socoteală.

AFACERI CU SUFLET. "Nu ştiu dacă ziarul acesta ar putea fi numit chiar o afacere, dar important este că astăzi se autofinanţează. Am alte afaceri care merg bine cu adevărat. Ziarul e mai mult o chestie de suflet", mărturiseşte un manager de 25 de ani. Cristina a venit in Anglia pe cănd avea 16 ani cu o bursă SOROS pentru a studia intr-un liceu britanic. După absolvire s-a mutat in Londra cu dorinţa de a căuta sponsorizări pentru studiile la universitate. Primul job a fost cel "supervizer al cleaner-ilor" romăni - pe limba lui Caragiale - supraveghetor al cameristelor. "M-a ajutat foarte mult primul loc de muncă pentru că, practic, am lucrat intr-un mediu foarte romănesc şi am fost un fin observator al comunităţii", adaugă Cristina. A lucrat mai apoi ca liber profesionist - traducător şi interpret. Cu patru ani in urmă şi-a deschis o firmă de curăţenie, a incheiat contracte in domeniul hotelier, iar azi are 30 de angajaţi. Cealaltă firmă, biroul de consultanţă, a fost deschisă in parteneriat cu prietenul ei Mihai Cornea.

ROMĂN IN UK. Ziarul este acum răspăndit printre miile de romăni care locuiesc in mai toate zonele Londrei. La inceput, periodicul a trăit din vănzări şi din buzunarul Cristinei. Acum, marea publicitate e baza, ca in orice afacere de presă. După doi ani de la apariţie, publicaţia are un tiraj de 8.000 de exemplare pe lună şi un retur care nu depăşeşte niciodată 10%. Ziarul este distribuit prin centrele de distribuţie, dar şi prin magazinele cu specific romănesc. "Din ianuarie 2007 am semnat un contrat cu o firmă de transport care distribuie ziarul tuturor celor care vin in UK", prezintă tănăra noutăţile.

"Romănia nu ne vrea inapoi"

După trei ani in care a tot bătut pe la diferite uşi, Cristina nu a reuşit să adune miile de lire necesare studiului in Anglia. Azi nu ar mai avea timp de universitate. Cine ştie, poate intr-o zi, va veni şi ziua studiului. Presă a invăţat să facă din mers, găndidu-se la nevoile imediate ale romănilor veniţi in Marea Britanie. Cine sunt cei pentru care scrie? "O comunitate in formare, mult mai mare decăt zic statisticile oficiale. Nu e incă bine reprezentată la nivel de asociaţii şi organizaţii. Vreau să mă implic in a-i convinge pe romăni să-şi deschidă asociaţii care să informeze asupra drepturilor pe care le avem ca minoritate."

"Defectul romănului e că nu a invăţat incă să se laude, in ţara in care şi cele mai proaste servicii au o reclamă excepţională", işi caracterizează tănăra conaţionalii. "Pentru Romănia reprezentăm din păcate doar o sursă de venit. Nu contăm nici politic şi nici din alte puncte de vedere." Ce e trist pentru Cristina? "Trăim aici cu senzaţia că Romănia nu ne vrea inapoi şi că nu ar avea ce să facă cu noi in cazul in care ne-am intoarce. Alte ţări se măndresc cu emigranţii lor. Noi nu facem incă doi bani, deşi lira muncită din greu in UK face in ţară 4,8 lei".

Monica Dumitrescu,Londra