Rumsfeld criticat - Revolta generalilor

De cateva zile, Casa Alba este sub asediul a sase generali. Acestia si-au pus in cap sa obtina cu orice chip demisia sefului lor, Donald Rumsfeld, secretarul american al Apararii, principalul "strateg" al invaziei din Irak.

Conflictul mocnea de mult la Pentagon. Cei sase generali in retragere au indraznit insa abia acum sa vorbeasca despre "erorile tactice" facute de seful lor in Irak. In plus, generalii cer, in lungile interviuri acordate presei dornice de stiri explozive, capul lui Rumsfeld. Intre timp, li s-a adaugat si fostul comandant sef al NATO din epoca razboiului din Kosovo, generalul Wesley Clark. El il acuza pe Donald Rumsfeld de aroganta si ii reproseaza ca nu a luat in considerare sfatul strategilor in ceea ce priveste razboiul din Irak.

NU I-A BAGAT IN SEAMA. De altfel, acesta este principalul repros al gruparii conducatorilor militari: Rumsfeld a ignorat cu buna-stiinta sfaturile consilierilor militari din teren, iar operatiunile din Irak au fost conduse cu "dezinvoltura si fanfaronada proprie celor care nu au executat niciodata astfel de misiuni", potrivit lui Gregory Newbold, fost director de operatiuni al Comitetului sefilor de Stat Major Interarme intre anii 2000 si 2002. Printre ceilalti revoltati se numara si alte nume sonore, precum generalul John Batiste, fost comandant al Primei Divizii de infanterie din Irak si generalul Charles Swannack, cel care a condus a 82-a Divizie aeropurtata din Irak. Richard Holbrooke, fost ambasador al Statelor Unite la ONU a explicat in detaliu, intr-un editorial din Washington Post, de ce crede ca revolta celor sase este un ecou al curentului de opinie care circula in interiorul Pentagonului. Newbold chiar a declarat ca isi exprima parerile "cu incurajarea unora care inca ocupa pozitii in conducerea militara". Impresia generala a analistilor este ca tinta criticilor nu este doar Rumsfeld. "Doar doua persoane sunt mai inalte in conducere decat secretarul Apararii, anume presedintele si vicepresedintele. Desigur, acestia nu pot fi dati afara, iar codul nescris al militarilor spune ca seful armatei nu poate fi atacat in public atunci cand trupele se afla angajate intr-un conflict deschis".

FARA SURPRIZE. Reactia Casei Albe la aceste critici a fost una previzibila. Presedintele George Bush si-a dat peste cap vacanta de Paste pentru a da publicitatii un comunicat prin care isi sustine prietenul. "Conducerea ferma si energica a secretarului Rumsfeld este exact ceea ce avem nevoie in aceasta perioada critica", se arata in comunicat. Pentagonul a contracarat indirect, trimitand angajatilor un mesaj electronic in care se afirma, potrivit New York Times, ca cei de rang inalt "sunt implicati la un nivel fara precedent in fiecare proces de luare a deciziilor in Departamentul Apararii".

In plus, mai multi militari, printre care si generalul Richard Myers, fostul presedinte al Comitetului sefilor de stat major interarme, au sarit in apararea lui Rumsfeld si au sustinut ca revolta generalilor este motivata de "dorinta de reforma a Pentagonului" pe care o preconizeaza secretarul Apararii.

ALTA TINTA
"Doar doua persoane sunt mai inalte in conducere decat secretarul Apararii, anume presedintele si vicepresedintele. Desigur, acestia nu pot fi dati afara, iar codul nescris al militarilor spune ca seful armatei nu poate fi atacat in public atunci cand trupele se afla angajate intr-un conflict deschis" - Richard Holbrooke, fost ambasador al Statelor Unite la ONU

IMPACT

Chiar daca nu este pentru prima data cand Donald Rumsfeld este criticat dur pentru greselile comise in timpul razboiului din Irak, raspunsul prompt si la obiect al Administratiei de la Casa Alba demonstreaza ca noul val de critici este luat foarte in serios si are potential periculos, mai ales in contextul apropierii scrutinului parlamentar din luna noiembrie. In plus, situatia din Irak continua sa se deterioreze, ceea ce poate produce surprize neplacute taberei democrate. Potrivit analistilor, Bush se afla in fata unei dileme. In vreme ce electoratul sau asteapta schimbari vizibile in ceea ce priveste Irakul, o separare de Rumsfeld poate fi considerata o recunoastere a esecului.