Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Între două vizite în Europa şi una în suburbiile pariziene, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a constatat, cu stupoare, că viaţa în Franţa este mai scumpă decît oriunde altundeva în Europa.
SUB SEMNUL MIRĂRII!
Între două vizite în Europa şi una în suburbiile pariziene, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a constatat, cu stupoare, că viaţa în Franţa este mai scumpă decît oriunde altundeva în Europa.
Hotărît să îmbine plăcutul cu utilul, dar şi să recupereze cîte ceva din rămăşiţele de popularitate, Sarko s-a dus la cafeaua de dimineaţă, între 7:00 şi 8:30, să dea, pe stomacul gol, un interviu postului RTL, pe care l-a dedicat în întregime “francezilor care muncesc, care se trezesc devreme (...), care nu sparg refugiile din staţiile de autobuz şi nu protestează, chiar dacă nu au mai puţine probleme decît ceilalţi”. Sarko gîfîie după o săptămînă de proteste ale sectorului public şi după alte revolte, precum şi după presiunile din ce în ce mai mari ale francezilor nemulţumiţi că viaţa lor s-a scumpit incredibil de mult de cînd a venit el la putere. “Viaţa este scumpă, viaţa este foarte scumpă, viaţa este mai scumpă în Franţa decît în oricare altă ţară din Europa”, s-a exprimat, patetic, locatarul de la Elysee, adăugînd concluzia sinceră care se impunea: “Nu serveşte nimănui să ascundem această realitate...”.
CONTABILITATE. Ce mai, francezii au fost la un pas de a crede că Sarko, “hiperpreşedintele”, care le-a promis numai lapte şi miere înainte de a le smulge voturile, s-a întors. Cu un entuziam aproape revoluţionar, Sarko a plusat: “Trebuie să avem curajul să le spunem francezilor” că evoluţia preţului peterolului “nu se va aranja” curînd. “Cînd faci plinul de benzină, înnebuneşti cînd vezi că iar s-a scumpit, căci venitul tău nu ţine pasul cu scumpirea”, a dat el un exemplu popular. Sarkozy ar vrea să rupă cîte ceva din TVA-ul produselor petroliere şi să pună într-un fond de ajutorare a francezilor cei mai afectaţi de creşterea preţului petrolului. În schimb, părerea lui despre săptămîna de lucru de 35 de ore a rămas neschimbată, în sensul că nu va fi micşorată, aşa cum cereau sindicaliştii la un moment dat. Ca argument, el a adus faptul că, “în Franţa, a fost întotdeauna fixată o durată obligatorie a săptămînii de lucru” şi a precizat încă o dată că decizia lui “rămîne neschimbată” în privinţa asta. Mai ales că asta nu ar aduce nici o îmbunătăţire a calităţii vieţii, ci, din contră, scăderea creşterii economice şi creşterea şomajului.
