Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După izbucnirea scandalului provocat de grupul de chat constituit pentru atacurile din Yemen, Casa Albă a trecut rapid de la o inerție uluitoare la obișnuitele atacuri brutale la adresa criticilor săi, precum și la veșnica apărare, utilizată pentru a crea un adevăr alternativ și a discredita ceea ce nu-i convine: aceea că președintele Donald Trump ar fi victima unei „vânători de vrăjitoare”.
Răspunsul administrației la spectacolul stânjenitor dezvăluit de jurnalistul Jeffrey Goldberg, de la „The Atlantic”, a captivat Washingtonul în ultimele două zile.
Un ton tot mai agresiv și lipsa demisiilor în rândul oficialilor de rang înalt din domeniul securității naționale au sugerat că planul Casei Albe este acela de a nu ceda niciun centimetru și de a transforma scandalul momentului într-un alt exemplu al capacității celei de-a doua președinții Trump de a sfida sancțiunile și repercusiunile legale care, în mod normal, s-ar aplica în acest caz.
Într-o națiune divizată, care abia remarcă loviturile aeriene americane asupra militanților Houthi susținuți de Iran și în care mass-media conservatoare și parlamentarii republicani fac scut în fața liderului suprem, impactul politic al indignării generale ar putea fi unul minim.
Însă esența discuției purtate pe chat de grupul de apropiați ai președintelui Trump, impactul acesteia asupra reputației principalilor consilieri ai Casei Albe în domeniul securității naționale, precum și câteva evoluții importante în politica externă a SUA, derulate concomitent cu scandalul momentului, oferă o perspectivă clară asupra modului în care administrația de la Washington vede lumea și cum are de gând să-și exercite puterea dincolo de granițele americane.
„Greii” politicii externe americane, în corzi
Trump tensionează alianța atlantică până la punctul de rupere, dorește să pună capăt războiului din Ucraina și să aducă pacea și realinierea geopolitică în Orientul Mijlociu, vrea să anihileze China și amenință cu expansiunea teritorială în emisfera vestică.
Citește pe Antena3.ro
Concomitent, însă, membrii echipei sale de experți în politică externă nu par să știe faptul că nu pot discuta pe dispozitivele lor mobile detalii sensibile și chiar operaționale ale unor loviturilor militare, în condițiile în care telefoanele reprezintă ținte vulnerabile pentru agențiile de informații străine.
Trump a acordat prioritate aspectului telegenic și loialității extreme, în dauna experienței, atunci când i-a ales pe membrii cabinetului său. În consecință, echipa lui nu pare să aibă aptitudinile necesare pentru a dezamorsa crizele mondiale.
Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a apărut în discuțiile publicate exact așa cum s-ar comporta un prezentator TV, cu experiență aproape nulă în domeniul securității naționale la nivel înalt.
Lăudăroșenia sa, conform căreia „în prezent suntem curați în ceea ce privește OPSEC (securitatea operațională)”, a devenit acum o metaforă jalnică pentru lipsa lui de experiență în noua sa funcție.
Mai mult, liniile de text urmate de emoticoane cu pumnii strânși și de autofelicitare ale membrilor echipei din chat-ul de pe aplicația „Signal”, imediat după atacul din Yemen, par mai degrabă potrivite pentru liceeni decât pentru agenți de securitate națională cu experiență.
Este posibil ca reputația consilierului pentru securitate națională, Mike Waltz, care l-ar fi adăugat pe redactorul-șef al „The Atlantic”, Jeffrey Goldberg, în grupul de discuție, să fi fost iremediabil afectată.
Waltz, fost membru decorat al „Beretelor Verzi”, se prezintă în cărțile sale drept un strateg serios în domeniul securității naționale, care apreciază aliații SUA, datorită misiunilor de colaborare ale unității sale speciale, precum și a experiențelor dure de pe câmpul de luptă. Din această perspectivă, alegerea sa de către Trump a fost întâmpinată cu o oarecare ușurare de către comunitatea de politică externă din Washington.
Deși este posibil ca președintele să-l fi lăudat călduros pe Waltz, imediat după incident, este deja cunoscut faptul că actualul șef al Casei Albe își schimbă din senin părerea despre subordonații săi de rang înalt.
În mod caracteristic, Trump a profitat de jena lui Waltz pentru a obține un nou spectacol public de loialitate și adulație, în stilul liderilor autocrați pe care îi admiră cel mai mult. „Există o mulțime de jurnaliști în acest oraș care și-au făcut un nume mare inventând minciuni despre acest președinte - fie că este vorba de «păcăleala Rusiei», fie că este vorba de minciuni despre familiile Gold Star!”, a spus Waltz, în fața camerelor de filmat, la scurt timp după ce și-a asumat întreaga responsabilitate pentru acest scandal.
Directorul de comunicare al lui Trump de la Casa Albă a lansat, de asemenea, un atac la adresa lui Goldberg, chiar dacă publicarea selectivă, de către jurnalist, a unor detalii sensibile de pe grupul de chat a dovedit mai multă circumspecție din partea „The Atlantic” decât din cea a consilierilor de securitate națională ai lui Trump.
Steven Cheung a avertizat pe platforma X cu privire la o „indignare de tip farsa Signal” și la o „vânătoare de vrăjitoare”, invocând o conspirație a „comunității statului paralel” de securitate națională, menită să îl doboare pe Trump.
Europa, privită cu dispreț
Liderii europeni au înțeles încă din primele două luni ale noii administrații Trump că alianța transatlantică a luat sfârșit, cel puțin prin comparație cu perioada legăturii de nezdruncinat dintre Statele Unite și Bătrânul Continent, întinsă pe timp de opt decenii.
Disprețul privat manifestat față de aliații SUA în conversația de pe „Signal”, atunci când apropiații lui Trump credeau că nu pot fi citiți de nimeni, sugerează că ruptura este chiar mai gravă decât părea.
„Pur și simplu urăsc să scot din nou Europa pe cauțiune!”, a scris JD Vance. Disprețul vicepreședintelui american față de aliații transatlantici părea de altfel evident încă de luna trecută, atunci când Vance a rostit cu înflăcărare un discurs prin care a atacat cultura politică a Europei, cu ocazia Conferinței de Securitate de la München.
Foarte probabil, JD Vance îi va irita din nou pe europeni în această săptămână, după ce a anunțat că se va alătura soției sale, Usha, într-o călătorie în Groenlanda, pe care Trump vrea să o anexeze.
În chat-ul de grup, Hegseth încearcă să se pună bine cu vicepreședintele, spunând că, în opinia sa, atitudinea profitoare a europenilor este „PATETICĂ”.
Un alt membru al grupului de chat, identificat ca „SM” - probabil, consilierul principal al lui Trump, Stephen Miller -, vorbește despre oportunitatea de a forța Europa să „remunereze” SUA pentru costul loviturilor împotriva rebelilor Houthi din Yemen. Aceasta pare a fi o referire la punctul de vedere al Casei Albe, conform căruia redeschiderea căilor de navigație din Marea Roșie ar aduce mai multe beneficii economiei europene decât celei americane.
Chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, a cere aliaților să plătească pentru lovituri aeriene în privința cărora nu au fost consultați este un mod bizar de a conduce politica externă, chiar și pentru o administrație atât de tranzacțională ca aceasta.
Washingtonul nu acționează împotriva rebelilor Houthi din Yemen din altruism față de Europa, ci, în principal, pentru a trimite un mesaj sponsorilor iranieni ai militanților, precum și pentru a proteja Israelul.
Principala concluzie pentru Europa în urma discuțiilor dezvăluite de „The Atlantic” este că antipatia față de continent este mult mai profundă decât obsesiile lui Trump în privința cheltuielilor NATO și a deficitelor comerciale. Oficialii care îl urmează pe președinte sunt chiar mai ostili decât el.
Rusia se preface că vrea pace
Agitația de la Washington în legătură cu discuția de pe grupul de chat a distras atenția de la rezultatele slabe ale discuțiilor administrației Trump din Arabia Saudită, menite să pună capăt războiului din Ucraina.
Ulterior, Casa Albă a scos în evidență ceea ce a pretins a fi un acord între Rusia și Ucraina pentru „eliminarea” utilizării forței în Marea Neagră. Moscova a impus însă condiții prohibitive, inclusiv ridicarea restricțiilor privind accesul pe piața sa pentru exporturile de produse agricole și de îngrășăminte, precum și a restricțiilor impuse băncilor rusești.
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a acuzat Rusia că încearcă să-i ducă de nas pe mediatorii americani și să răstălmăcească acordurile.
În acest context, Washingtonul ar putea să nu fie în măsură să satisfacă cererea Rusiei de a face concesii, în condițiile în care statele europene au avertizat că nu vor ridica principalele sancțiuni impuse Kremlinului până când nu se va conveni asupra unei încetări complete a focului.
Negocierile lente, ce nu seamănă deloc cu „marșul” rapid către un acord de pace pe care Trump continuă să-l promită, corespund cu abordarea clasică a Moscovei.
Despre această capcană l-a avertizat Zelenski pe liderul american în timpul unei recente întâlniri în Biroul Oval, determinându-i pe președinte și pe Vance să izbucnească cu furie. Progresele chinuitoare și treptate nu vor face decât să alimenteze impresia că Rusia nu are nicio intenție să pună capăt unui război, în care trupele sale avansează lent.
De-a lungul timpului, rușii s-au dovedit extrem de pricepuți în utilizarea negocierilor ca pe o perdea de fum, pentru a-și continua ambițiile militare; ei luptă și vorbesc în același timp, au atras atenția o serie de voci de la Washington și Bruxelles, care au avertizat Casa Albă să nu se lase ademenită de tactica înșelătoare a Kremlinului.
Deocamdată, administrația Trump lasă senzația că dorește încheierea cât mai rapidă a acestui război, în orice condiții. Din acest motiv, reacția conducerii de la Washington stârnește numeroase îngrijorări în rândul europenilor, în special după ce trimisul lui Trump la discuții Steve Witkoff - un alt oficial din faimoasa discuție „Signal” - a preluat teza Rusiei în privința regiunilor ocupate din estul Ucrainei, după întâlnirea avută la Moscova cu președintele Vladimir Putin.
Retorică contra cartelurilor din Mexic
Printr-o coincidență, alți doi membri ai grupului de pe „Signal”, directorul serviciilor naționale de informații, Tulsi Gabbard, și directorul CIA, John Ratcliffe, au depus mărturie, marți, în fața Comisiei senatoriale pentru informații.
Niciunul dintre cei doi oficiali nu a ieșit neșifonat dintr-o sesiune extrem de dificilă, deși Gabbard, în special, s-a străduit să ofere răspunsuri credibile senatorilor democrați, furioși pe atitudinea arogantă a administrației față de informațiile sensibile.
Apariția sa în fața Senatului marchează însă o schimbare majoră în politica externă a SUA. Evaluarea anuală a amenințării la nivel mondial, a comunității serviciilor de informații, a început pentru prima dată cu un avertisment, conform căruia infractorii transnaționali, teroriștii și alți actori nestatali reprezintă un pericol major pentru țară și produc și trafichează cantități mari de droguri.
Evaluarea suprapune concluziile agențiile secrete cu opiniile politice ale lui Trump și cu avertismentele potrivit cărora imigrația fără documente, la frontiera de sud, provoacă o criză națională majoră.
Gabbard a declarat că numeroasele carteluri de droguri și bandele criminale amenință „în mod imediat și direct” SUA și bunăstarea americanilor.
Ea a identificat organizațiile criminale transnaționale cu sediul în Mexic ca fiind principalii furnizori de fentanil ilicit pe piața americană și a avertizat asupra amenințării reprezentate de cartelurile care promovează traficul de persoane, dar și de grupurile criminale, care se ocupă cu extorcarea, traficul de arme și de persoane.
Intensificarea retoricii administrației cu privire la Mexic nu are loc fără motiv. De la revenirea lui Trump la putere, armata SUA a intensificat supravegherea cartelurilor de droguri mexicane, avioane spion sofisticate efectuând cel puțin 20 de misiuni deasupra sud-vestului teritoriului american și în spațiul aerian internațional din jurul peninsulei Baja.
În acest context, afirmațiile lui Gabbard sunt de natură să alimenteze speculațiile în privința dorinței administrației Trump de a lansa acțiuni militare contra cartelurilor mexicane.
Planurile în privința Canadei - subminate
Mărturia lui Gabbard a subminat însă, în egală măsură, afirmațiile lui Trump, conform cărora Canada este o sursă majoră de fentanil care intră în SUA - ceea ce reprezintă o justificare principală pentru amenințările tarifare ale șefului de la Casa Albă.
Senatorul democrat din New Mexico, Martin Heinrich, a subliniat, de altfel, că evaluarea anuală a amenințării nu menționează fentanilul care vine prin Canada.
Gabbard a răspuns: „Accentul în deschiderea mea și ATA a fost, într-adevăr, să se concentreze asupra celor mai extreme amenințări în acest domeniu, iar evaluarea noastră este că cea mai extremă amenințare legată de fentanil continuă să vină din și prin Mexic”.
Heinrich a remarcat apoi, imediat, că mai puțin de 1% din drogul sintetic care intră în SUA provine de la frontiera de nord a țării.
Din această perspectivă, Trump pare să fi distrus relațiile Washingtonului cu unul dintre cei mai vechi și mai apropiați prieteni ai săi, în mare parte din cauza unei amenințări care abia există.
