Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Miercuri, 16 iulie 2008 este o nouă zi de schimb "istoric” de prizonieri între Israel şi Hezbollah. Ziua în care familiile Regev şi Goldwasser au aşteptat un miracol, dar care a refuzat să vină. Nimeni, în timpul negocierilor, nu a spus, din partea Hezbollah, că Ehud Goldwasser şi Eldad Regev sînt, de fapt, morţi.
În 2006, timp de 34 de zile, Israelul şi Libanul s-au aflat în război. Mişcarea şiită proiraniană Hezbollah, care încearcă să se impună ca forţă decizională pe toate fronturile în Liban a fost, de fapt, cauza acestui conflict izbucnit după atacarea unui post militar israelian de la graniţă şi capturarea a doi soldaţi: Ehud Goldwasser şi Eldad Regev. Două nume care au fost pomenite continuu pe parcursul acestor doi ani scurşi de la conflictul din Liban şi care au fost în ultimele luni în centrul unor negocieri intermediate de Germania, cu oblăduirea Naţiunilor Unite.
Germania nu se
află la prima negociere de acest gen între Israel şi Hezbollah şi, probabil, o
face dintr-o datorie istorică faţă de israelieni. Dar negocierile cu Hezbollah
n-au fost niciodată - şi acum cu atît mai puţin – oneste. Israelienii au fost ţinuţi
în şah pînă în ultima clipă. De fiecare dată cînd au încercat să-şi recupereze
militarii capturaţi în viaţă, au fost duşi cu vorba şi au aflat în ultima clipă
că, de fapt, vor recupera doar cadavre.
Miercuri, 16 iulie 2008 este o nouă zi de schimb "istoric” de prizonieri între Israel şi Hezbollah. Ziua în care familiile Regev şi Goldwasser au aşteptat un miracol, dar care a refuzat să vină. Nimeni, în timpul negocierilor, nu a spus, din partea Hezbollah, că Ehud Goldwasser şi Eldad Regev sînt, de fapt, morţi. Realitatea a sosit în două sicrie şi a fost confirmată abia după cîteva ore de la sosire, în urma unor analize ADN.
Conform înţelegerii, Israelul şi Hezbollah au făcut un schimb azi. Cît de echitabil, istoria o va judeca. În cadrul schimbului, negociat de germanul Gerhard Conrad, Israelul transferă în Liban cinci prizonieri libanezi aflaţi în viaţă şi rămăşiţele pămînteşti a peste 200 de combatanţi ai Hezbollah şi palestinieni.
Formalităţile de
predare-primire s-au derulat, începînd de dimineaţă, la frontiera dintre Israel
şi Liban, în dreptul localităţilor Naqura (Liban) şi Rosh Hanikra (Israel). În
timp ce în Israel atmosfera este sumbră, în Liban se celebrează eliberarea
celor cinci deţinuţi din închisorile israeliene, în special a lui Samir Kuntar,
membru al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei care, cel mai vechi deţinut
dintre cei eliberaţi azi. Deşi în acele vremuri Hezbollah încă nu exista, el a
fost cooptat ulterior de gherilele şiite libaneze proiraniene, cu toate că
între Organizaşia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) şi Hezbollah există o
prăpastie ideologică.
Eliberarea lui
Kuntar este cu atît mai dureroasă pentru israelieni, cu cît el fusese condamnat
în 1980 la cinci pedepse cu închisoarea pe viaţă şi încă 47 de ani de închisoare
pentru uciderea, în 1979, în nordul Israelului a unui poliţist, răpirea unui
civil israelian pe care l-a împuşcat ulterior, pentru ca apoi s-o ucidă cu o lovitură
de crosă pe fiica acestuia, în vîrstă de numai 4 ani. Ceilalţi prizonieri
libanezi eliberaţi sînt Khodr Zaidane, Maher Kourani, Mohammad Sorour şi
Hussein Sleimane. Ei fuseseră capturaţi în timpul războiului din 2006.
În Liban, unde
azi a fost declarată zi de sărbătoare, jubilarea este vizibilă, comentează AFP,
care adaugă că liderul mişcării Hezbollah, şeicul Hassan Nasrallah, urmează să
rostească un discurs în cursul serii.
Citește pe Antena3.ro
Comentatorii politici din Israel subliniază, la toate posturile de radio şi televiziune, că, de fapt, în această dimineaţă s-a încheiat cu adevărat al doilea război din Liban, relata şi corespondentul Radio România Actualităţi (RRA) în Israel, Dragoş Ciocîrlan. "Chiar dacă în Liban sunt organizate astăzi festivităţi cu ocazia acestui schimb, Israelul reaminteşte extremiştilor şiiţi preţul plătit pentru doi soldaţi israelieni răpiţi: cartierele distruse în Beirut de aviaţia israeliană şi aproape 800 de morţi. Faptul că la ceremonia oficială de la Beirut vor participa oficialităţi libaneze demonstrează că organizaţia Hezbollah a vopsit în culorile ei întregul Liban”, comenta corespondentul RRA.
Anul trecut, în
ianuarie, am avut ocazia să-l cunosc pe tatăl unuia dintre cei doi soldaţi
israelieni răpiţi de Hezbollah. La acea oră, părinţii celor doi se aflau în
plină acţiune, făcînd apeluri peste apeluri către toate Guvernele lumii, în
speranţa că vor găsi ajutor pentru rezolvarea situaţiei celor doi tineri. În
2007, deşi mulţi bănuiau că Eldad şi Ehud sînt morţi, nimeni nu îndrăznea să o
spună deschis. Cu atît mai puţin să fie convins de asta. Speranţa încă nu
murise. Eram cu un grup de ziarişti români, iar tatăl lui Eldad Regev a vrut să
ne întîlnească pentru a ne cere ajutorul, în calitatea noastră de oameni de
presă. Ne-a rugat să transmitem
prin presă mesajul disperat al părinţilor celor doi răpiţi.
Deşi la acel moment nu se vorbea despre o posibilă negociere cu Hezbollah-ul libanez, despre vreun schimb de prizonieri, l-am întrebat pe Zvi Regev ceva ce ulterior am regretat. Dată fiind experienţa cu Hezbollah, dar mai ales politica Israelului, de a nu-şi abandona cetăţenii, indiferent cine sînt ei şi unde s-ar afla în pericol, mă aşteptam la un moment precum cel de azi, al unui inevitabil schimb de prizonieri, în cadrul unor tentative de negociere mai amplă cu Libanul. Mai devreme sau mai tîrziu acest moment trebuia să vină. Aşa că l-am întrebat pe Zvi Regev dacă ar fi de acord ca Israelul să negocieze cu Libanul şi să elibereze militanţi Hezbollah în schimbul celor doi soldaţi răpiţi, chiar dacă aceştia nu se mai află în viaţă. A fost un moment în care jurnalistul şi-a făcut datoria. Dar a primit în schimb o privire care trecea prin omul de presă şi în care atîrna toată speranţa unui părinte disperat. Nu am căpătat un răspuns clar şi răspicat în favoarea unui astfel de pas, ci doar rugămintea de a încerca ceva.
În faţa caselor în care locuiesc familiile lui Ehud Goldwasser şi Eldad Regev, la Nahariya şi Kyriat Motzkin, în nordul Israelului, au venit numeroase persoane pentru a aprinde o lumînare în memoria celor doi soldaţi. Zvi Regev, care acum un an încă spera să-şi revadă fiul viu, a închis televizorul azi, cînd s-au difuzat în direct imaginile cu cele două sicrie predate Israelului. "A fost greu să vezi sicriele sosind unul după celălalt. A fost oribil. Am cerut să oprească televizorul, pentru că nu voiam să văd aşa ceva”, a declarat tatăl lui Eldad.
Toţi comentatorii israelieni subliniază lipsa de umanism a Hezbollah, care a aşteptat pînă în ultima clipă pentru a confirma decesul celor doi. A fost cel de-al optulea schimb făcut între Israel şi Hezbollah. Istoria s-a repetat. Dar nimeni nu învaţă niciodată din istorie.
