x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Externe Spania cea primitoare

Spania cea primitoare

de Elena Boholt    |    17 Noi 2007   •   00:00
Spania cea primitoare

Spaniolii din Castellon i-au primit cu braţele deschise pe romăni şi nu uită să le amintească faptul că-i apreciază pentru tot ceea ce fac.



Spaniolii din Castellon i-au primit cu braţele deschise pe romăni şi nu uită să le amintească faptul că-i apreciază pentru tot ceea ce fac.

A fi romăn in Castellon inseamnă să fii măcar puţin spaniol. Şi asta pentru că spaniolii sunt firi deschise. Toţi ştiu viaţa celor din jur, a prietenilor, a vecinilor, işi spun secrete de familie, vorbesc deschis despre bolile pe care le au, despre divorţuri, amanţi, prieteni şi, mai ales, despre lucrurile fericite din viaţa lor. Spaniolii, spun străinii care au ajuns in Castellon, trăiesc in realitate o telenovelă cu bune şi cu rele, fără să se ferească de nimic. Este poate cea mai bună abordare a vieţii, pentru că niciodată nu vezi pe stradă un spaniol abătut sau incruntat. Aici, oamenii sunt relaxaţi şi cu zămbetul pe buze. "Pănă să plec din Romănia, credeam că am tot ce imi doresc. Imi iubesc ţara, dar abia după ce am ajuns aici am invăţat să fiu relaxată şi fericită", mărturiseşte Elina Pasca, o invăţătoare in vărstă de 30 de ani, din Oradea.


INCEPUTUL. In urmă cu cinci ani am ajuns pentru prima oară in Spania, povesteşte Elina. "Impreună cu prietenul meu am venit intr-o mică vacanţă, inainte de a pleca in Italia. Prietenul meu avea un contract de muncă in Italia şi aveam cam o lună la dispoziţie (perioadă in care trebuia să ii iasă actele ca să poată lucra acolo) să petrecem timpul impreună. Autocarul din Romănia ne-a lăsat in Barcelona şi de acolo am luat un autobuz pănă in Castellon. Am ajuns noaptea şi ne-am dus să bem o cafea in primul loc pe care l-am intălnit. Acesta a fost Paseo Morella - o alee, cu magazine şi baruri, mai bine spus, un loc de plimbare. Era plin de oameni care vorbeau tare, rădeau şi ne salutau, chiar dacă nu ne cunoşteau. Ne-a plăcut gălăgia şi atmosfera plină de viaţă. Atunci ne-a trecut prima oară prin cap ideea să rămănem acolo". A doua zi, după ora prănzului, au vrut să bea iarăşi o cafea, dar totul era inchis. Elina şi prietenul ei au aflat că spaniolii, intre orele 13:30 şi 17:00, nu lucrează, au pauză de masă, sau "siesta", cum spun ei. Lumea era la fel de veselă şi relaxată... A fost momentul in care s-au hotărăt să rămănă in Spania. In urmă cu căţiva ani, in Castellon, afacerile romănilor se rezumau la o carmangerie şi la Cofetăria "Ardealul", de unde Elina işi cumpăra mereu o "eugenia" cu 1,75 euro. Astăzi, sunt mulţi romăni cu afaceri proprii; majoritatea axate pe comerţul cu produse alimentare, baruri şi construcţii.

Statisticile spun că, dintre imigranţii aflaţi in Castellon, 70% sunt romăni, 20% sunt din Africa - majoritatea marocani, iar circa 10% sunt columbieni şi dominicani.


SATISFACŢIE
"Un moment emoţionant pentru mine a fost in 2005, cănd s-a organizat o festivitate de Ziua Romăniei. La un post de televiziune, o localnică s-a adresat romănilor: «Vă mulţumim romăni că aţi venit să aveţi grijă de copiii noştri şi de bătrănii noştri. Altfel, noi nu am fi avut timp să ieşim din casă, să muncim»"
Elina Pasca
romăncă din Castellon

"Vă mulţumim că aţi venit!"

Iniţial, Elina a lucrat ca menajeră. In prima casă in care a intrat a fost servită cu o cafea şi biscuiţi, ca să aibă putere de muncă. Şi, surprinzător, spaniolul i-a lăsat cheia casei ca să facă curat, fară să se găndească o secundă ca işi lăsa bunurile pe măna unui străin. Avea să afle ulterior că aşa procedează toţi spaniolii. Apoi, in timpul verii, Elina s-a angajat şi la un bar in Benicassim, unde lucra doar noaptea, pentru ca ziua să fie menajeră in Castellon. "Un moment emoţionant pentru mine a fost in 2005, cănd s-a organizat o festivitate de Ziua Romăniei. La un post de televiziune, o localnică s-a adresat romănilor: «Vă mulţumim romăni că aţi venit să aveţi grijă de copiii noştri şi de bătrănii noştri. Altfel noi nu am fi avut timp să ieşim din casă, să muncim...». A fost prima oară cănd am simţit că munca noastră este recunoscută", ne-a spus invăţătoarea.


×
Subiecte în articol: diaspora castellon elina