Statele Unite si-au facut ieri cunoscute priori-tatile securitatii. In cele 49 de pagini se arata ca SUA sunt pregatite pentru atacuri preventive impotriva statelor teroriste si care sunt considerate o amenintare, iar Iranul este principala provocare.
"Politica SUA consta in cautarea si sprijinul miscarilor si institutiilor democratice din fiecare natiune si cultura, cu scopul final de a pune capat tiraniei in lume." Aceasta este linia pe care mizeaza Adinistratia Bush in cel de-al doilea mandat. Ieri, Casa Alba a dat publicitatii prioritatile de strategie nationala. In general, acestea se raporteaza la lupta impotriva abuzurilor din domeniul drepturilor omului, interesul Casei Albe pentru reformarea regimurilor represive, oferirea unui sprijin extern pentru sprijinirea alegerilor si societatii civile si impunerea de sanctiuni impotriva regimurilor tiranice. ACTIUNE NESABUITA. Documentul de anul acesta se raporteaza, in special, la regimul iranian si cel nord-coreean, ambele detinatoare ale unor programe nucleare. "Daca este cazul", SUA ar putea lansa atacuri preventive, "chiar daca raman incertitudini privind data si locul acestora", se arata in documentul dat ieri publicitatii. "Atacul preventiv nu este o simpla ofensiva militara. El nu reprezinta sfarsitul unei actiuni militare, ci inceputul ei", a declarat un analist militar pentru Washington Post. "Lovitura preventiva nu trebuie folosita impotriva oricui. Un asalt militar impotriva Iranului ar putea fi nesabuit", spune si Harlan Ullman de la Centrul pentru Studii Strategice si Internationale. Cu toate ca analistii militari nu sunt pentru un atac impotriva Iranului, Casa Alba continua sa afirme ca nu-si permite sa stea "cu mainile in san" cand "consecintele unui atac cu arme de distrugere in masa pot fi devastatoare". SUA acuza Teheranul ca isi dezvolta in secre bomba atomica.Citește pe Antena3.ro
"Atacul preventiv va fi intotdeauna un instrument folositor, dar el nu trebuie folosit impotriva oricui. Un asalt militar impotriva Iranului ar putea fi nesabuit" - Harlan Ullman, de la Centrul pentru Studii Strategice si Internationale