Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din punct de vedere militar, spre exemplu, SUA, Marea Britanie și Turcia s-au remarcat de la bun început prin furnizarea sau acordul de a oferi Ucrainei rachete antitanc, drone de luptă, nave de război, precum și alte tipuri de armament. În plus, aceste state s-au arătat dispuse să ofere Kievului și sume importante de bani pentru a contribui la consolidarea sistemului ucrainean de apărare.
Cu toate acestea, Germania, unul dintre aliații-cheie ai taberei conduse de SUA, pare extrem de refractară la orice ajutor militar direct. Ostilitatea Berlinului față de un astfel de sprijin a mers până acolo încât, la începutul săptămânii, un zbor militar britanic cu arme pentru Ucraina a fost nevoit să ocolească spațiul aerian german, în loc să-l traverseze, pe ruta cea mai directă.
Mai mult, în timp ce președintele Joe Biden îl amenință pe omologul său rus, Vladimir Putin, cu consecințe economice fără precedent în cazul unui nou atac asupra Ucrainei, unii dintre principalii lui aliați europeni se arată mult mai puțin entuziaști față de sancțiunile masive promise liderului de la Kremlin, care ar putea afecta serios economiile din Europa și ar pune în pericol furnizarea de gaze naturale din Rusia, atât de necesare continentului în această iarnă.
Unitate de fațadă?
Masarea de trupe la granița cu Ucraina, precum și exercițiile militare de anvergură desfășurate de armata rusă alături de trupele țării gazdă, în Belarus, a precipitat evenimentele, determinând Casa Albă să declare, marți, că „ne aflăm într-un moment în care Rusia poate lansa oricând un atac în Ucraina”. Șeful diplomației americane, Antony Blinken, s-a deplasat de urgență în Ucraina și Germania, înainte de întrevederea pe care o va avea mâine, la Geneva, cu omologul său rus, Serghei Lavrov.
Între timp, liderii Uniunii Europene susțin că Rusia încearcă să semene discordie între cele 27 de state membre ale blocului comunitar, SUA și NATO. Săptămâna trecută, ei se felicitau că au evitat această capcană. „SUA nu le-au făcut jocul!”, a declarat șeful politicii externe a UE, Josep Borrell. „Rusia a vrut să ne divizeze. Nu au reușit!”, a mai spus el.
Cel puțin la nivel declarativ, alinierea europenilor în spatele Casei Albe a fost un succes de politică externă pentru administrația Biden, în special după ce americanii și-au condus aliații în retragerea dezastruoasă din Afganistan. Administrația Biden continuă însă eforturile de a cimenta angajamentele obținute de europeni contra Kremlinului, dând impresia că nu este încă sigură pe implicarea acestora.
„În momentul de față, pare să existe un interes puțin mai mare din partea SUA pentru aplicarea de sancțiuni multilaterale dure decât din partea Europei”, a precizat, zilele trecute, senatorul democrat Chris Murphy, care a călătorit la Kiev alături de colegi ai săi, republicani și democrați, pentru a se întâlni cu liderii ucraineni. „Acest lucru este oarecum uimitor pentru mine, având în vedere că este în joc integritatea teritorială a Europei, nu cea a SUA!”, a adăugat el.
De altfel, în lunile octombrie și noiembrie ale anului trecut, Franța, Germania și alte câteva țări din UE puneau sub semnul întrebării avertismentele SUA în privința mișcărilor de trupe ruse în apropierea Ucrainei, care prevesteau o invazie militară. Parisul și Berlinul s-au opus inițial activării sistemului NATO de planificare a răspunsului la crize. În cele din urmă, cele două puteri europene au cedat presiunilor SUA, iar sistemul NATO a fost activat, la 30 noiembrie. Acum, aliații americanilor par deciși să demonstreze că sunt în asentiment total cu Casa Albă. În mod public, nu există practic nicio disidență față de promisiunile pentru adoptarea unor măsuri dure contra rușilor.
Foarte probabil, o invazie rusă în Ucraina ar declanșa consolidarea imediată a apărării membrilor NATO din apropierea granițelor Rusiei, cum ar fi Estonia, Letonia, Lituania și Polonia. NATO a desfășurat deja în aceste țări aproximativ 5.000 de soldați, precum și numeroase echipamente militare.
Țărilor din sud-estul Europei – în special România, Bulgaria și Turcia – li se cere, de asemenea, părerea în legătură cu disponibilitatea lor de a găzdui grupuri operative de luptă NATO, de aproximativ 1.000 de soldați, precum și echipamente militare, în zona Mării Negre.
Deoarece nu este membră a NATO, Ucraina nu poate primi niciun ajutor militar direct din partea alianței transatlantice, în cazul unei invazii ruse.
Retorica sancțiunilor
Retorica în rândul UE și al guvernelor europene individuale coincide cu cea de la Casa Albă: Rusia ar suporta costuri enorme de natură economică și politică, dacă Putin și-ar trimite forțele peste graniță, în Ucraina.
Niciun lider aliat nu discută însă în mod public despre natura exactă a posibilelor sancțiuni, spunând că ar fi o greșeală să pună în gardă Kremlinul de pe acum. La nivel declarativ, UE intenționează să adopte o serie de sancțiuni contra Rusiei, la unison cu SUA, Marea Britanie, Canada și alți parteneri din afara blocului comunitar european.
Printre cele mai discutate măsuri punitive se numără interzicerea accesului Rusiei la sistemul bancar SWIFT, care gestionează fluxul de bani în întreaga lume, și impunerea de sancțiuni asupra familiei lui Putin, a cercurilor sale militare și politice, precum și a băncilor rusești.
Spre exemplu, guvernul britanic s-a aliniat ferm în spatele liniei dure a SUA privind Ucraina. Premierul Boris Johnson a vorbit cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, săptămâna trecută, pentru a susține „sancțiuni economice de amploare”, în cazul în care Rusia ar invada țara vecină. Există însă serioase semne de întrebare cu privire la cât de multe pagube este dispus guvernul Johnson să provoace sectorului financiar și pieței imobiliare londoneze, domenii importante pentru banii rușilor. Mai mult, băncile și autoritățile financiare din Marea Britanie sunt acuzate de mult timp că închid ochii la câștigurile ilicite.
În schimb, după ce Franța a părut multă vreme unul dintre scepticii inițiali ai avertismentelor SUA cu privire la pericolul masării de trupe rusești, ministrul francez pentru Afaceri Europene, Clément Beaune, a declarat recent că Franța este pregătită să susțină sancțiuni împotriva Rusiei, dacă va fi necesar. Firește, nici el nu a oferit detalii suplimentare pe această temă.
În cazul Germaniei, vorbim despre cea mai mare economie din Europa, care deține și una dintre cele mai eficiente pârghii economice de control asupra Rusiei - conducta „Nord Stream 2”, ce ar urma să livreze gaze naturale rusești direct pe teritoriul german și nu numai.
Ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, a declarat, luni, că țara sa „va face totul pentru a garanta securitatea Ucrainei”. „Orice nouă escaladare ar avea un preț ridicat pentru regimul rus - economic, politic și strategic!”, a promis ea. Guvernul de la Berlin a dat însă semnale contradictorii, neprecizând public dacă va menține conducta offline, în cazul în care Rusia atacă din nou Ucraina.
Putin nu se sinchisește
De cealaltă parte, printr-un efort diplomatic intens, susținut în ultimele săptămâni, Moscova a respins pericolul unui front comun al aliaților contra Rusiei. Lavrov a insistat că administrația de la Washington e singura care ia deciziile, iar europenii se încolonează în spatele americanilor.
În plus, toate discuțiile despre unitatea aliaților și avertismentele cu sancțiuni dure contra Rusiei nu par să-l fi impresionat prea tare pe Putin, cel puțin până acum. El a manifestat aceeași atitudine agresivă și fermă în negocierile cu Occidentul pe tema viitorului securității geopolitice a Europei.
Foarte probabil, liderul de la Kremlin vrea să obțină cât mai multe de pe urma tratativelor pe care tot el le-a provocat, prin masarea de trupe la granița cu Ucraina, și va mai ține în tensiune Europa încă mult timp de acum înainte.
