Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Wardo Mohamud Yusuf, o femeie de 29 de ani din Somalia, a fost nevoita sa plece de acasa pentru ca in satul ei nu se mai gasea apa si hrana. Si-a luat cu ea cei doi copii, unul de un an, pe care il cara in spate si unul de patru, pe care il tinea de mana.
La fel ca ea, mii de somalezi au plecat in pribegie, cautand hrana si apa. Tinta o reprezinta taberele de refugiati de la granita cu Kenya.
Pe drum, insa, copilul de patru ani s-a prabusit la pamant. Wardo a incercat sa-i dea din putina apa pe care o mai avea, insa copilul nu a fost in stare sa bea. Nici ceilalti pribegi nu au vrut sa o ajute, pentru ca ar fi insemnat sa rupa de la gura copiilor lor.
In cele din urma, femeia si-a lasat copilul pe marginea drumului si a continuat drumul, pastrand restul apei pentru fiul de un an.
“L-am lasat pe drum, in grija lui Dumnezeu', povesteste femeia, acum aflata in tabara de refugiati din Kenya. “Stiam ca este inca in viata si acest lucru mi-a frant inima', a mai spus femeia.
Situatia nu este singulara, spun membrii organizatiilor care incearca sa ajute muritorii de foame din Somalia si Kenya. Familiile pribege se deplaseaza pe jos, uneori, si cu cate sapte copii. Cand apa si hrana nu mai ajung, trebuie luata o decizie: cine primeste si cine rabda. Uneori, astfel de decizie inseamna ca unii vor supravietui, altii nu.
“Nicodata nu a mai trebuit sa iau o astfel de decizie. Retraiesc in continuu durerea de a-mi fi abandonat copilul. Ma trezesc noaptea si ma gandesc la el. Ma ingrozesc ori de cate ori vad un baiat de varsta lui', povesteste Wardo Mohamud Yusuf.
Psihologul John Kivelenge, care lucreaza in tabara de refugiati de la Dadaab, Kenya, spune ca abandonul copiilor in astfel de situatii este o decizie corecta.
“Este o reactie normala intr-o situatie anormala. Alternativa ar fi sa se aseze si sa moara amandoi', spune acesta. “Numai ca in lunile care urmeaza vor suferi de socuri post traumatice, ceea ce inseamna ca vor retrai momentul si vor avea cosmaruri'.
Ultimele estimari spun ca peste 29.000 de copii somalezi mai mici de cinci ani au murit de foame in ultimele trei luni. Multi dintre ei au fost abandonati pe drumurile spre taberele de refugiati.
O alta femeie care a trebuit sa decida care dintre copiii ei va urma sa traiasca este Faduma Sakow Abdullahi, o vaduva de 29 de ani, care a pornit in pribegie cu cinci copii dupa ea, unul de cateva luni, restul de 5, 4, 3 si doi ani.
Cu o zi inainte de a ajunge in tabara de refugiati, fiica ei de patru ani si fiul de cinci nu s-au mai putut ridica, dupa un scurt popas.
Abdullahi spune ca nu a vrut sa iroseasca putina apa pe care o mai avea intr-un bidon de cinci litri pe copii muribunzi. Nici ceilalti copii nu erau intr-o stare prea buna. A plecat mai departe, s-a intors din nou sa vada daca fiul si fiica lasati in urma si-au revenit, a facut acest drum de mai multe ori.
In cele din urma a lasat cei doi copii sub un copac si si-a continuat drumul.
La randul sau, Ahmed Jafar Nur, un barbat de 50 de ani, tata a sapte copii, a plecat cu doi dintre ei, un baiat de 14 si o fiica de 13, spre tabara din Kenya. Restul de cinci copii si sotia au ramas in urma, pentru ca drumul ar fi fost prea costisitor.
Apa le-a ajuns doua zile. A treia zi, n-au mai putut sa mearga si s-au asezat sub un copac.
“Cei doi copii nu mai puteau sa mearga. Apoi, pentru a nu muri toti trei acolo, am fost nevoit sa-i las in soarta lor, mai ales ca mai aveam cinci copii acasa si sotia. Mi-am zis, «salveaza-te pentru binele celorlalti cinci. Ceilalti doi il au pe Dumnezeu»', a povestit barbatul.
“A fost cel mai groaznic lucru pe care a trbuit sa-l fac vreodata. Ti se rupe inima cand iti abandonezi copiii, copii care sunt o parte din mine. Timp de trei luni nu am fost in toate mintile. Inchideam ochii si imaginea lor imi aparea in fata'.
Totusi, cei doi adolescenti au fost salvati de un grup de nomazi, care a trecut prin zona. De atunci s-au intors la mama lor din Somalia. Totusi, Nur nu-si permite sa-si aduca familia in tabara de refugiati din Kenya, chiar daca stie ca in satul lui nu se mai gasesc nici apa, nici hrana.
“Sunt un taran si nu am educatia necesara sa obtin o slujba. Depind de ceea ce mi se ofera. Mi-e gandul numai la ei. O sa moara toti de foame, inclusiv mama lor, sau vor supravietui cativa dintre ei? Numai la asta imi e gandul', mai spune barbatul.
O situatie similara a trait-o When Faqid Nur Elmi, o femeie din Somalia al carei fiu de trei ani a murit de foame in drumul spre tabara de refugiati. Femeia a acoperit trupul copilului cu niste crengi de copac si a plecat mai departe. Avea alti cinci copii dupa ea.
“De unde sa adun energia de a sapa un mormant pentru el? Ma gandeam doar cum sa am grija de restul copiilor', a povestit aceasta.
Mai bine de 12 milioane de oameni din estul Africii au nevoie de hrana si apa, dupa ce o seceta catastrofala a lovit aceasta parte a lumii. Potrivit ONU, 2,8 milioane dintre ei sunt in situatia de a muri de foame, daca nu primesc ajutor imediat.
CITESTE SI: Pericol de epidemie de holera in Somalia. Oamenii beau apa murdara, din cauza secetei
