Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Schisma a apărut săptămâna trecută, după ce Trump a lansat cea mai uluitoare idee de politică externă de până acum - trecerea Fâșiei Gaza sub control american, relocarea populației palestiniene și transformarea enclavei în „Riviera Orientului Mijlociu”.
Sugestia a părut să distrugă într-o clipă zeci de ani de elaborare a politicilor occidentale, îndepărtându-se de „soluția coexistenței a două state”, unul palestinian și altul evreu, model stabilit la nivel internațional cu mult timp în urmă, fără a evolua însă concret și dând deseori impresia unui concept fără prea mari șanse de izbândă.
Propunerea „Rivierei Gaza” a fost respinsă aproape simultan de majoritatea prietenilor tradiționali ai SUA. Aliații Americii din regiune au reacționat cu neîncredere și îngrijorare în privința impactului pe care inițiativa lui Trump îl va avea asupra eforturilor diplomatice în curs de derulare, în special a discuțiilor de încetare a focului și a negocierile dintre Hamas și Israel pe tema ostaticilor.
La rândul lor, palestinienii s-au declarat consternați față de perspectiva de a-și părăsi patria.
În Europa, unde administrația de la Washington se bucură de obicei de relații mai puțin complicate, tonul liderilor a variat, dar poziția lor a fost clară: nici ei nu susțin „Riviera Gaza”.
Echilibristică periculoasă
Cu toate acestea, Trump i-a plasat pe partenerii Americii într-o postură ingrată. Criticarea SUA reprezintă o ultimă soluție pentru mulți lideri, iar a face acest lucru atât de devreme în noul mandat al lui Trump poate fi o strategie plină de riscuri.
Citește pe Antena3.ro
Deocamdată, toți aliații americanilor par sincer uimiți de propunerea șefului Casei Albe, la care nu se aștepta absolut nimeni. Singura certitudine a liderilor din întreaga lume pare a fi faptul că actuala administrație de la Washington are nu doar instinctul, ci și apetitul de a perturba echilibrul geopolitic existent.
În aceste condiții, tot mai multe cancelarii europene sunt nevoite să regândească abordarea relațiilor cu SUA, putere care a devenit mult mai preocupată de interesul său național, decât de susținerea unui sistem multilateral.
Majoritatea statelor occidentale sunt precaute în fața imprevizibilității pe care Trump o aduce la Casa Albă, deși sunt mai pregătite acum pentru efectele celei de-a doua sa victorii electorale, decât au fost în 2016, atunci când acesta câștiga alegerile prezidențiale pentru prima oară.
Liderii occidentali se așteaptă acum la numeroase teste pe plan internațional, iar răspunsurile lor la inițiativa de reconstrucție a Fâșiei Gaza dezvăluie modul în care aceștia ar putea aborda relația lor cu administrația Trump 2.0
Confruntări cu Europa și ONU
Organizația Națiunilor Unite s-a dovedit fermă, secretarul său general avertizându-l pe Trump asupra „epurării etnice” declanșate de o astfel de inițiativă.
Franța a declarat, de asemenea, că propunerea ar constitui „o încălcare gravă a dreptului internațional”, deoarece îndepărtarea forțată a unei populații este interzisă de Convenția de la Geneva.
La rândul său, ministrul spaniol de Externe a precizat că „pământul locuitorilor din Gaza este Fâșia Gaza”. De altfel, în Europa de Vest, doar liderul olandez de extremă dreaptă, Geert Wilders, a rupt rândurile pentru a susține planul lui Trump. „Lăsați palestinienii să se mute în Iordania. Problema Gaza, rezolvată!”, a scris el pe platforma X.
Președintele german, Walter Steinmeier, a afirmat că sugestia Casei Albe este „inacceptabilă”, iar ministrul de Externe al țării, Annalena Baerbock, a afirmat că planul „ar duce la noi suferințe și la noi valuri de ură”.
Reacția Germaniei, considerată „motorul” Uniunii Europene, a fost printre cele mai vehemente, iar explicația este oferită de Eric Nelson, fost ambasador al lui Trump în Bosnia și, ulterior, director al Centrului european „Marshall” pentru studii de securitate din München.
„Ca diplomat de carieră, sarcina mea a fost întotdeauna să explic interesele guvernului SUA în cea mai bună lumină posibilă. Președintele Trump a făcut ca această sarcină să fie mai dificilă. Era foarte greu să anticipăm ce va face în continuare”, își amintește Eric Nelson, citat de CNN.
„În Germania, reacția guvernului este cea așteptată: sunt foarte disprețuitori”, a mai remarcat el. Apropierea alegerilor federale a sporit motivația executivului german, aflat în dificultate, de a-l condamna pe Trump, care este foarte nepopular în țară și în întreaga Europă de Vest.
Aceasta este însă o poziție față de care, cel puțin la nivel declarativ, echipa lui Trump nu-și face mari probleme. Voci din anturajul acestei echipe susțin că noua administrație nu se așteaptă ca marile capitale europene să-și ofere în unanimitate adeziunea față de inițiativă, pe principiul „nu trebuie să fim de acord cu aliații noștri 100% din timp”.
În cazul Berlinului, spre exemplu, cancelarul german, Olaf Scholz, și guvernul său au puține motive să se abțină în privința criticilor aduse lui Trump. Foarte probabil, executivul Scholz nu va mai fi la putere luna viitoare pentru a remedia eventualele daune diplomatice provocate de reacția sa.
Dureri de cap la Londra
Criticarea președintelui SUA nu este însă la fel de ușoară pentru toată lumea.
Marea Britanie, aliatul de nădejde al Americii, pare extrem de preocupată să aibă o relație privilegiată cu Trump, iar primele semne demonstrează că ofensiva de șarm a prim-ministrului Keir Starmer dă rezultate.
Șeful Casei Albe a declarat, săptămâna trecută, că Starmer a fost „foarte amabil”, sugerând că Regatul Unit ar putea evita tarifele cu care Trump i-a amenințat pe europeni. Încurajarea poate fi un stimulent enorm pentru un lider britanic care caută peste tot un impuls pentru creșterea economică a țării sale.
Acest raționament ar putea fi construit însă pe nisipuri mișcătoare. Londra este foarte conștientă de faptul că o remarcă nepotrivită ar putea da peste cap luni de zile de muncă intensă pentru a intra în grațiile lui Trump.
Concomitent însă, Starmer știe prea bine capcana de a părea servil în fața unui președinte american; paradoxal, acesta este exact motivul pentru care el a lansat în trecut critici dure la adresa unor premieri britanici conservatori.
Această dilemă obligă guvernul de la Londra să adopte un limbaj delicat. „În ceea ce privește problema Fâșiei Gaza, Donald Trump are dreptate!”, a declarat, săptămâna trecută, ministrul britanic de Externe, David Lammy, recitând, într-un răspuns pentru presă, partea închinată președintelui american.
„Privind aceste scene, palestinieni care au fost strămutați în mod îngrozitor de-a lungul atâtor luni de război, este clar că Gaza zace în ruine!”, a continuat el.
Restul răspunsului a fost destinat însă tuturor celorlalți: „Întotdeauna am fost clari în ceea ce privește convingerea noastră că trebuie să vedem două state și trebuie să vedem palestinieni care pot să trăiască și să prospere în patria lor din Gaza”.
Între timp, voci din Parlamentul de la Londra au mărturisit, sub acoperirea anonimatului, că membrii legislativului britanic au fost „îngroziți” de sugestia lui Trump în privința Gazei, dar că există prea mulți factori, inclusiv relația comercială-cheie cu SUA, care nu ar justifica criticarea președintelui american în mod public.
Aceleași surse mai spun că, în rândul parlamentarilor, există multă simpatie pentru Starmer, deoarece acesta încearcă să mențină relația cu SUA „cât mai pozitivă posibil”.
„Atacarea dură a aliaților este cu siguranță o abordare ciudată a politicii externe”, a remarcat un parlamentar, referindu-se la strategia lui Trump. „O va face oare și cu dușmanii?”.
Strategie riscantă
La fel ca în cazul celor mai multe dintre comentariile sale provocatoare, propunerea lui Trump privind Gaza a fost, în același timp, ridiculizată și analizată pe toate fețele în SUA și în străinătate, în căutarea unor indicii de strategie ale noii administrații.
Cei familiarizați cu gândirea președintelui au sugerat că lansarea unui scenariu-șoc ar putea să provoace un sentiment de urgență în rândul aliaților Americii, obligați să vină astfel rapid cu o propunere mai bună.
Potrivit unor foști colaboratori ai lui Trump, actualului șef al Casei Albe îi place să-i țină pe oameni în modul reactiv. Conform acelorași surse, în viziunea miliardarului american, aceasta este arta negocierii și a înțelegerii, în condițiile în care majoritatea aliaților occidentali ai SUA sunt blocați într-o rutină atunci când vine vorba despre conflictul israeliano-palestinian, iar administrația Trump a recunoscut încă din timpul primului său mandat că „soluția a două state” este o fundătură.
Dacă intenția este deblocarea unui impas diplomatic iremediabil, planul lui Trump pentru Gaza vine însă cu riscuri pe care aliații Americii nu le vor digera prea ușor și care pot avea consecințe imprevizibile.
Printre acestea se numără o izolare americană în privința unor probleme globale, care ar crea un vid de leadership la nivel internațional.
În acest context, o serie de state ar putea simți că au nevoie de o apropiere de Rusia și China - fie pentru a nu se mai baza în totalitate pe SUA, fie pentru că nu ar mai vedea beneficiile morale ale unei relații strânse cu America.
Acest pericol pare accentuat, în contextul eforturilor lui Trump de a sancționa, ieși sau critica agențiile internaționale, precum și pe fondul desființării Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID).
Aceasta nu se anunță însă ultima ruptură geopolitică între Trump și Europa. Mulți privesc deja cu interes sau cu îngrijorare posibilele negocieri pentru a pune capăt războiului Rusiei din Ucraina.
Trump a sugerat anterior Ucrainei să cedeze Moscovei teritorii ucrainene, iar oficialii din țările NATO se tem de mult timp că noua administrație de la Washington ar putea face publică o propunere de acord care să lase Kievul și capitalele europene în încurcătură.
Astfel, în mai multe privințe, luna de miere a lui Trump cu aliații săi tradiționali pare să fi luat sfârșit. Iar dacă țările occidentale aveau nevoie de un memento despre tumultul pe care noul șef al Casei Albe îl poate injecta în afacerile globale, ei bine, acum îl au.
